Factorul Iliescu

Un interviu al premierului Adrian Năstase acordat unei publicaţii din străinătate a reaprins, în presa autohtonă, discuţiile şi speculaţiile cu privire la rolul pe care îl va juca în politică preşedintele Ion Iliescu după terminarea ultimului său mandat. Premierul a declarat că în PSD ar putea urma o competiţie pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al partidului şi că îşi întîrzie anunţarea candidaturii la preşedinţia ţării tocmai pentru a amîna această situaţie.

Concluzia pe care au tras-o imediat ziariştii români este că Adrian Năstase afirmă, în subtext, că Ion Iliescu nu va fi viitorul preşedinte al PSD şi au încercat să obţină confirmarea acestei ipoteze fie de la Ion Iliescu însuşi, fie de la reprezentanţii partidului de guvernămînt. Ceea ce, însă, nu s-a întîmplat, aşa încît toate speculaţiile au rămas deschise şi la fel de credibile.

Adevărul este că Ion Iliescu nu este, încă, el însuşi decis cu privire la traseul său de după alegerile din toamnă. Traseul pe care l-a urmat după cîştigarea alegerilor din 2000 i-a îngreunat opţiunea pe care trebuie să o ia în acest an. În perioada imediat următoare alegerilor din 2000, cînd şi-a început mandatul despre care se ştia că va fi ultimul şi a acceptat afirmarea în politică a unei noi personalităţi, pe Adrian Năstase, devenit prim-ministru şi preşedinte al partidului de guvernămînt, multă lume avea motive să creadă că Ion Iliescu se pregăteşte de un mandat liniştit şi de o retragere onorabilă din politică. Căci o asemenea concentrare de putere ca cea realizată de Adrian Năstase nu a mai fost în politica post-decembristă românească de pe vremea CPUN. Cu toate acestea, în loc ca autoritatea lui Ion Iliescu asupra politicii şi guvernării să scadă, ea a crescut la cote care, de asemenea, nu au mai fost întîlnite din 1990.

Multă lume a crezut că va exista o competiţie între cei doi, între preşedintele ţării şi preşedintele partidului de guvernămînt, dar realitatea nu a confirmat. Cei doi îndeplinesc toate condiţiile pentru o confruntare. Aparţin unor generaţii diferite, au viziuni diferite faţă de cum trebuie să evolueze România în continuare, se sprijină pe echipe diferite, care intră de multe ori în competiţie, şi nu odată s-au contrazis în public. Ceea ce facilita o ruptură între cei doi şi, cu această ocazie, între taberele care s-ar fi format cu repeziciune în interiorul PSD, era şi faptul că opoziţia politică a dat în ultimii patru ani semne de mare slăbiciune. Nici PNL, nici PD, nici chiar coaliţia dintre acestea două nu s-au dovedit în stare să pericliteze dominaţia politică a PSD. Sondajele de opinie continuă să arate că opoziţia "democrată" nu va colecta în toamnă mai mult de o treime din voturile electoratului, iar în aceste condiţii PSD începe să se gîndească la o nouă guvernare.

Ceea ce împiedică multă lume, inclusiv opoziţia, să facă calcule pentru viitor este tocmai incertitudinea legată de intenţiile preşedintelui Iliescu. Ion Iliescu nu a infirmat şi nu a afirmat decît o singură variantă - cea a retragerii sale din viaţa politică. Dincolo de anunţul că va rămîne activ în politică el rămîne enigmatic şi, probabil, nehotărît.

Cu certitudine, va influenţa alegerile din acest an. Va candida, fără îndoială, pe listele PSD, cel mai probabil la Senat, şi va avea o influenţă semnificativă asupra listelor electorale ale partidului de guvernămînt. Ion Iliescu este un bun cunoscător al mecanismelor politicii româneşti şi, prin urmare, va avea un cuvînt de spus atît în privinţa listelor, cît şi a configuraţiei noului Parlament şi a noului Guvern. Mă îndoiesc că va dori să fie din nou preşedintele PSD. În primul rînd, pentru că nu are nevoie de o funcţie pentru a juca un rol esenţial în partid, aşa cum nu a avut nevoie de puteri executive pentru a juca un rol esenţial în politica romînească de după 2000. În al doilea rînd, pentru că după alegerile din toamnă, PSD se va transforma din nou şi va avea nevoie de un lider mai tînăr şi cu un profil politic mai modern decît cel pe care îl sugerează vîrsta şi trecutul lui Ion Iliescu. În schimb, îşi va rezerva, ca şi în cazul mandatului de preşedinte, un important rol corector atît pentru partid, cît şi pentru guvernare, în numele interesului naţional şi al tradiţiilor socialiste pe care le reprezintă.

În aceste condiţii, Ion Iliescu nu va intra în competiţie cu Adrian Năstase, orientat, mai degrabă de logica politicii româneşti decît de propria ambiţie, către funcţia de preşedinte al ţării, pe care are şanse mari să o cîştige. În caz de cîştig, cooperarea dintre Adrian Năstase şi Ion Iliescu devine din nou esenţială pentru noua guvernare, aşa încît şansele unei rupturi între cei doi devin din nou nesemnificative. Ceea ce reprezintă o reală dezamăgire pentru actuala opoziţie politică care, conştientă de propria slăbiciune, spera că o eventuală disfuncţionalitate în PSD o va putea propulsa la guvernare.

Aşa încît, chiar dacă cei doi lideri ai politicii actuale încă nu fac dezvăluiri despre intenţiile lor de viitor, chiar dacă Ion Iliescu nu anunţă ce anume va face după ce va fi preşedinte, iar Adrian Năstase încă nu îşi anunţă oficial candidatura la preşedinţia ţării, drumurile lor nu mai depind atît de mult de propriile lor preferinţe ci sunt în mare măsură forţate de logica internă a politicii. Aşa cum, de asemenea în virtutea logicii politicii, viitoarea înfăţişare a PSD şi a guvernării care urmează, va rezulta şi ea ca o cooperare între echipele celor doi lideri, ambele înnoite semnificativ.

Problema care rămîne însă nerezolvată, iar amînarea ei în continuare poate fi păguboasă pentru partidul de guvernămînt, este problema celui de al treilea lider politic. Deoarece este puţin probabil că Ion Iliescu va dori să fie viitorul preşedinte al PSD şi viitorul prim-ministru, atunci, actualul partid de guvernămînt are nevoie de cel puţin încă o personalitate politică de anvergură pentru a îndeplini acest rol (dacă nu cumva de două), capabilă să coopereze în bune condiţii cu cei doi lideri politici deja afirmaţi. Aşa cum stau lucrurile acum, cel mai probabil este că această a treia personalitate nu va fi lansată decît după alegeri. Iar pentru desemnarea ei, competiţia este deschisă căci există în PSD suficient de multe personalităţi care ar putea fi îndreptăţile la a juca acest rol.

La această competiţie se referea, cel mai probabil, Adrian Năstase în interviul care a stîrnit atîtea speculaţii pe plan intern.