Fără menajamente

De la o vreme în politica românească loviturile se aplică fără menajamente. Războiul politic în plină desfăşurare nu are precedent. Regulile pe care politicienii le stabiliseră cu multă vreme în urmă nu se mai respectă. Sub aparenţa unei bătălii pentru alegerile europene se dă o luptă pe viaţă şi pe moarte. Iar mass media, alături de justiţie, devine victimă colaterală. Dincolo de povestea filmului cu Decebal Traian Remeş şi Ioan Avram Mureşan, disputa privind oportunitatea publicării sale dovedeşte versatilitatea unora în privinţa libertăţii de expresie, ba chiar şi a interesului public. Căci, din momentul în care filmul a intrat în posesia unei televiziuni, iar siguranţa naţională nu era periclitată de difuzarea lui, era mai mult decât o problemă de profesionalism, era chiar o datorie civică prezentarea sa publicului larg. Nimic nu justifică oprirea unei informaţii de interes general. Nici efectul politic, nici repercusiunile asupra anchetei nu au semnificaţie jurnalis­tică. Iar când unii consideră se îndoiesc de oportunitatea gestului, chiar rolul mass media într-o societate democratică e pus între paranteze. Ceea ce indică faptul că şi după 2004 mass media nu s-a eliberat total de influenţa politicii.

Pe plan politic, scandalul "caltaboşilor" - încă unul în şirul ce nu se mai sfârşeşte al scandalurilor autohtone - surprinde blocul partidelor antiprezidenţiale în plină dezintegrare. După ce săptămâna trecută PSD fusese afectat de căderea moţiunii de cenzură, este rândul PNL să suporte consecinţele. Prins pe picior greşit de filmul cu pricina, PNL caută o ieşire. În acest sens, remanierea guvernului infirmată de Călin Popescu Tăricea­nu, dar susţinută de unii liberali, nu ar fi decât o improvizaţie. Şi dacă e adevărat că tocmai cota scăzută de credibilitate a guvernului riscă să tragă PNL în jos, e la fel de adevărat că rămânând doar pe acest plan PNL se află în defensivă. Eventuala înlăturare a lui Tudor Chiuariu ar fi un gest necesar, dar tardiv. Vrând, nevrând PNL este obligat să recurgă la gesturi mult mai curajoase, cu atât mai mult cu cât în acest moment nici trecerea în opoziţie nu mai poate remedia situaţia.

Criza actuală găseşte opoziţia antiprezidenţială în derută. După ce, în 19 aprilie blocul antiprezidenţial părea solid şi pe poziţii de forţă, acum fiecare partid încercă să supravieţuias­că pe cont propriu. Starea de campanie accentuează aceas­tă tendinţă şi creează o atmos­feră apăsătoare. Atacându-se reciproc, partidele antiprezidenţiale îşi expun flancurile. Profitând de context Traian Băsescu îşi construieşte poziţia de arbitru moral al scenei politice, aşteptând ca evenimentele să îi permită să joace şi cartea politică. Până atunci, adversari săi compromişi, rând pe rând.

În aceste condiţii PD reuşeşte, fără prea multe eforturi, să iasă din izolare şi să îşi rolul de partid principal. După ce moţiunea de cenzură a PSD a permis liderilor PD să negocieze cu toată lumea, revenind în centrul politicii de culise, scandalul Remeş-Mureşan îi permite să scape şi de presiunea politico-mediatică legată de gestionarea Bucureştiului. Caltaboşii şi palinca au făcut uitată aventura suprarealistă a parcului Bordei. Trecut oarecum în umbră, PLD profită de scandal şi se pregăteşte să depună, alături de PD, o nouă moţiune de cenzură care, şi în ipoteza - plauzibilă - că va cădea, va eroda şi mai mult imaginea guvernului şi a PNL.

Campania pentru alegerile europene se derulează deja într-o atmosferă încinsă. Optând pentru o campanie negativă fără precedent - mult mai dură decât cele din 2004 sau de campania de la referendumul pentru revocarea preşedintelui - partidele şi consultanţii lor nu se încurcă în principii. Fără să se menajeze, partidele nu menajează nici societatea românească obligată să urmărească un spectacol politic dezgustător. Să ne mai mirăm că în aceste condiţii din presupusele teme europene nu mai rămâne nimic?