Fondul de redresare, un instrument pentru dezbinarea Uniunii Europene?

Poate că economistul finlandez Tuomas Malinen ar fi trebuit să-şi înceapă analiza impactului fondului european de redresare cu afirmaţia că "politicienii europeni sunt cea mai mare ameninţare pentru UE". În fond, minţile lor "creţe" şi orgoliul nemăsurat, "învelite" într-o profundă ignoranţă a mecanismelor economice şi financiare au permis crearea acestui "instrument", care este promovat necontenit drept "salvator" al Uniunii.

"Fondul de salvare este punctul culminant al unui proces derulat de mai mulţi ani, care a dat UE tot mai multă putere economică şi politică", arată Malinen şi asociaţii săi în misiunea noului site dedicat analizei fondului de redresare (pelastusrahasto.fi).

Acolo se mai subliniază că Finlanda nu s-a adaptat condiţiilor impuse de moneda unică europeană, ca urmare a "elasticităţilor deosebit de ridicate cerute pentru salarii şi preţuri, în special în jos", iar "euro a condus şi continuă să contribuie la sărăcirea ţării noastre", după cum mai scrie Malinen.

Prin lansarea acestui site, profesorul Malinen şi asociaţii săi încearcă "promovarea unui dialog deschis şi civilizat", deoarece "în joc este însăşi natura democraţiei nostre şi a suveranităţii noastre economice", iar "cetăţenii au dreptul să decidă dacă acceptă transferarea suveranităţii Finlandei şi a resurselor sale financiare către altcineva".

Bloomberg a publicat recent un articol referitor la distribuirea sumelor nerambursabile, cu o valoare totală de 390 de miliarde de euro, din fondul european de redresare. Datele provin dintr-un document al Parlamentului Germaniei şi arată că Italia şi Spania se află pe primele locuri din clasamentul beneficiarilor, cu "alocaţii nerambursabile" de 44,8 miliarde de euro, respectiv 43,4 miliarde (vezi grafic).

Locurile următoare sunt ocupate de Franţa (22,7 miliarde) şi Polonia (18,7 miliarde), iar ţara noastră se află pe locul al şaptelea, cu 9,5 miliarde. Germania at trebui să primească fonduri nerambursabile de 15,2 miliarde de euro, iar Finlanda 1,5 miliarde.

"Programul fără precedent de stimulare va fi finanţat prin emisiunea unor obligaţiuni comune, care vor întări legăturile dintre cele 27 de ţări ale Uniunii", mai scrie Bloomberg.

Dar dacă emisiunile comune de obligaţiuni nu vor întări aceste legături, ci vor amplifica o serie de forţe centrifuge care vor grăbi dezintegrarea Uniunii?

"Instrumentul de redresare sau fondul de redresare este cea mai mare ameninţare la adresa UE", scrie profesorul Tuomas Malinen, în condiţiile în care "este foarte probabil să întoarcă ţările europene una împotriva alteia".

Raţionamentul este simplu. "O uniune a transferurilor de venituri înseamnă că standardul de viaţă al unor state membre se va reduce pentru a creşte standardul de viaţă din alte state membre", scrie Malinen, în condiţiile în care "niciun cetăţean al unui stat membru a votat pentru a adera la o Uniune a Transferurilor de Venit".

"Uniunea Europeană la care a aderat Finlanda şi celelalte state nu a fost o federaţie şi nici o uniune a transferurilor de venit, iar cetăţenilor nu li s-a spus că se va ajunge aici. Ni s-a promis că nu vom fi răspunzători pentru datoriile sau bugetele altora, iar aceste promisiuni sunt incluse în Articolul 125 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene", mai subliniază profesorul finlandez, care este profund revoltat de faptul că "acest principiu tocmai a fost aruncat la gunoi".

De ce a fost aprobată, atunci, emisiunea obligaţiunilor comune? "Misiunea cea mai probabilă a fondului de redresare a fost mituirea Italiei pentru a rămâne în zona euro", arată Tuomas Malinen, în condiţiile în care "Italia a suferit enorm după intrarea în zona euro".

Ce înseamnă fondul de redresare din punctul de vedere al unei ţări precum Finlanda? Profesorul de la Universitatea din Helsinki afirmă că ţara sa nu are nimic de câştigat de pe urma acestui instrument, iar aici nu este vorba strict despre contribuţia netă a ţării la formarea fondului.

Dimpotrivă, efectul potenţial al constituirii fondului îl reprezintă dezintegrarea UE şi a zonei sale de comerţ liber, iar aceasta va avea un puternic impact negativ asupra economiei Finlandei.

Profesorul Malinen avertizează că "instrumentul de redresare" este doar un prim pas către introducerea unei impozitări la nivelul Uniunii, iar "pentru Finlanda aceasta înseamnă o reducere a statului bunăstării, în condiţiile în care povara taxării de la noi nu mai poate fi crescută, pe fondul celor mai mari cheltuieli sociale din Europa".

Argumentele profesorului Malinen sunt deosebit de pertinente şi pentru un stat al Uniunii care s-ar afla în poziţia de "primitor net" de fonduri europene.

O analiză recentă a lui Patrick Artus, economist-şef al băncii de investiţii Natixis, arată că "solidaritatea aparentă nu trebuie să ascundă realitatea competiţiei".

Este vorba tot despre fondul de redresare de 750 de miliarde de euro, care nu poate trimite în plan secund faptul că "între ţările europene este dominantă competiţia, nu solidaritatea".

Competiţia, caracterizată drept "feroce" de economistul francez, se manifestă atât din punct de vedere al costurilor de producţie, cât şi din punct de vedere al cadrului fiscal.

Cu toate acestea, politrucii pătrunşi de spirit european de la noi şi de aiurea continuă să promoveze beneficiile fondului de redresare şi să creeze aşteptări nerealiste în rândul cetăţenilor.

Oare este prea târziu pentru un dialog deschis şi civilizat pe această temă sau pentru promovarea unei competiţii corecte, dar fără menajamente, între statele europene, singura modalitate prin care Europa mai poate rămâne relevantă la nivel global?