FOTBAL ŞI BANI Faliment la umbra legilor şi a regulamentelor

Scandalul retrogradării Rapidului în eşalonul doi de către Tribunalul de Arbitraj Sportiv, care va costa foarte mult fotbalul autohton din punct de vedere financiar, a ajuns la un nou episod, acela în care Liga Profesionistă de Fotbal se spală pe mâini de orice răspundere, la 24 de ore după ce Federaţia Română de Fotbal făcuse acelaşi lucru.

Preşedintele LPF, Dumitru Dragomir, a ţinut o adevărată pledoarie în favoarea fugii de răspundere şi a ascunderii după regulamente prost făcute. Într-o traducere liberă, întreg discursul preşedintelui Ligii poate fi rezumat astfel: nu contează că totul se prăbuşeşte în jurul tău, că falimentul bate la toate uşile, important este ca tu să nu poţi fi tras la răspundere pentru ceva. Dumitru Dragomir este convins că forul pe care îl conduce nu a greşit cu nimc, că el personal este acoperit de toate regulamentele posibile şi că vina se împarte între Comisia de Licenţiere, Viorel Duru, FRF, Mircea Sandu, TAS: "Am avut o săptămână de râsul lumii, dar cu un fotbal bunicel, cu rezultate surprinzătoare, cu un meci amânat, în urma unei hârtii trimise de TAS, care a luat o decizie fără precedent, în care ne ordonă să includem în Liga 1 pe Concordia Chiajna în locul FC Rapid. (...) Noi trebuia să respectăm regulamentul şi hotărârile Adunării Generale a Federaţiei Române de Fotbal, întrucât acestea spun că trebuie să avem 18 echipe în sezonul 2013-2014. Dacă eu încalc aceste decizii, FIFA şi UEFA ne desfiinţează. Domnul preşedinte susţine că a votat ceva împotriva hotărârii Adunării Generale a FRF. Dacă a spus asta trebuie să-şi retragă această frază. Domnia sa a votat împotriva regulamentelor şi a Adunării Generale? Foarte grav! Eu nu am vrut să fac panarama asta, dar văd că s-a cerut. Noi am venit cu propuneri într-o scrisoare oficială adresată Comitetului Executiv, în care am propus soluţii care să respecte regulamentul. Federaţia trebuia să supună la vot una din cele două propuneri ale Ligii. Dar nu s-a ţinut cont de aceste propuneri, a ridicat mâna Dumitru Costin care a propus ceva care a convenit la toţi, am luat prostia în braţe, pentru că responsabilitatea era pasată la sindicate. Dar să se reţină: acea şedinţă era condusă de Mircea Sandu, care ne face acum incompetenţi. Eu nu încalc regulamentele, dar apar tot felul de troglodiţi care îmi cer demisia, care nu sunt în stare să citească regulamentele. Dar unde a greşit Liga? O spun cu toată răspunderea: TAS-ul a greşit grav în acest caz. Rapidul nu s-a apărat la TAS şi a greşit grav. FRF nu s-a apărat şi a greşit grav. Liga nu a greşit cu nimic, am stat şi am respectat statutele şi regulamentele FRF, pentru că suntem subalternii FRF din acest punct de vedere. Eu vă spun acum că povestea cu barajul a fost o greşeală. Eu m-am zbătut pentru 18 echipe pentru că aşa era regulamentar. Eu am dorit ca Rapidul să rămână în prima ligă pentru că pentru mine meritul sportiv primează, Rapid a terminat pe locul 8. Toată această nenorocire se datorează angajatului FRF, Viorel Duru, care poate face ce vrea din fotbal la masa verde. Toate nenorocirile din ultimii trei ani de aici pornesc. Duru a încurcat pe toată lumea: Craiova, Timişoara, Oradea, Rapid, toate au fost distruse de Duru. Imaginea României a fost stricată de acest om".

Practic, Dumitru Dragomir recunoaşte însă că a votat o "tâmpenie" în Comitetul Executiv, dar a făcut-o bucuros pentru că era convins că toată răspunderea cade pe cel care a făcut respectiva propunere: "Sunt supărat că Mircea Sandu nu a spus şi de mine o frază frumoasă în 20 de ani, deşi spunem că suntem prieteni. Eu am considerat că suntem în aceeaşi echipă, nu ştiu dacă şi dânsul a considerat că e în aceeaşi echipă cu mine. Eu sunt bătrân, sunt gras, dar nu sunt prost. Eu greu greşesc, Liga în frunte cu mine nu am greşit în speţa asta cu nimic. În momentul în care nu ai nicio răspundere votezi orice". În toată această poveste jenantă există şi un lucru bun, ultimele zile au demonstrat care sunt mecanismele care au reuşit să menţină în fruntea fotbalului autohton în ultimii 20 de ani aceeaşi oameni: lipsa de reacţie a celor implicaţi în fenomen, regulamente alcătuite strâmb, care permit orice fel de interpretări, fuga de răspundere, ascunderea în spatele unor comisii şi comitete, multe compromisuri în care "o mână spală pe alta". Pe acest fond, punerea în discuţie a demisiei de onoare pare o cruntă naivitate.