Franţa pregăteşte salutul românesc: "Dăăă-mi şi miee!"

Perspectiva negativă de posibila retrogradare a rating-ului Franţei, anunţată, luni, de agenţia Moody"s, pare să fie rezultatul unei fatalităţi spre care "Hexagonul" s-a îndreptat, în pofida oricăror avertismente ale experţilor străini şi împotriva oricăror ferme promisiuni ale autorităţilor naţionale că nu se va pune niciodată în dubiu calificativul său de top ("AAA").

La sfârşitul primăverii, în luna mai, "Le Figaro" a pus în circulaţie zvonul că "Franţa lucrează de câteva zile la un plan care să permită statului să ia poziţii în instituţiile financiare ale ţării, dacă va fi nevoie [n.n. adică, să le naţionalizeze]", adăugând că sunt vizate doar două-trei bănci.

"Juste au cas ou" - o expresie care a dat fiori ("doar dacă va fi cazul").

La începutul lunii iulie, au circulat zvonuri că "La Banque Postale" (banca deţinută 100% de Poşta franţuzească, care n-a reuşit să se privatizeze anul ăsta, cum fusese vorba) a limitat, începând de la 50%, sumele săptămânale pe care deţinătorii de carduri le puteau ridica din bancomate - un semn neliniştitor al lipsei de lichidităţi, în ciuda ratingului ridicat cu care era notată banca (desigur, garanţia statului conta decisiv pentru încrederea care îi era acordată).

Puţin mai târziu (în aceeaşi lună, la 21 iulie), Centrum für Europäische Politik (CEP) a plasat Franţa în a treia grupă a Indicelui CEP de solvabilitate, pe locul al unsprezecelea, din 17 state membre ale Zonei Euro, imediat sub (!) Irlanda. În acest clasament, Franţa stătea mai bine doar faţă de (în ordine): 12) Spania; 13) Italia; 14) Malta; 15) Cipru; 16) Portugalia; 17) Grecia.

Semnificaţia acestei poziţii, acordată de autorii studiului, este că "ţara consumă nu doar 100% Produsul său Intern Brut, ci şi o parte din împrumutul net, tendinţă care ameninţă solvabilitatea sa".

În luna următoare, în prima decadă a lunii august, a reieşit că economia Franţei - a doua, ca mărime pe continent, după Germania - şi-a stopat creşterea, în trimestrul al doilea, îngrijorând că nu va putea să-şi îndeplinească planul de reducere a deficitului, acel plan care fusese singurul motiv pentru care agenţiile de rating nu o retrogradaseră, deja, mai înainte.

Goldman Sachs nu s-a limitat, în ocazie, să observe pericolul pentru Franţa, doar, ci a făcut legătura cu întreaga Zonă Euro, suspectând că al treilea trimestru va consemna o diminuare a creşterii economice, per total.

În ultima decadă a lui septembrie, s-a zvonit că banca franţuzească de la care Siemens a retras o jumătate de miliard de euro, ca să-i depună la Banca Centrală Europeană, ar fi fost Societe Generale - un alt frison, care a făcut ca gestul să devină un exemplu, în contextul paranoid al pieţelor, unde investitorii fug de colo-colo şi dintr-o monedă în alta, cu atât mai mult cu cât, mai devreme, Societe Generale anunţase că va reduce cos-turile şi că va vinde active în valoare de patru miliarde euro, până în 2013, ca să-şi consolideze capitalul şi ca să reasigure investitorii, în privinţa situaţiei financiare.

La jumătatea lunii, "BNP Paribas" SA, cea mai mare bancă din Franţa, a anunţat un plan de vânzare a activelor riscante, în valoare de 70 de miliarde de euro, sub acelaşi motiv: să atenueze temerile investitorilor referitoare la gradul de îndatorare şi finanţarea instituţiei, ceea ce nu a împiedicat agenţia Moody"s să o plaseze sub observaţie pentru o eventuală retrogradare, în timp ce efectiv a retrogradat Societe Generale şi Credit Agricole, chinezii suspendându-şi tranzacţiile cu toate trei.

Octombrie a început în forţă, cu naufragiul băncii franco-belgiene Dexia ("o barcă eşuată din cauza găurilor provocate de goana după mai mult profit", cum au numit-o sindicaliştii din La Poste, împotrivindu-se ideii, care acum a devenit fapt, ca poşta de stat să preia partea franţuzească a băncii).

Divizia Dexia care revine francezilor deţine, drept active, obligaţiuni ale municipalităţilor din "Hexagon", a căror calitate, probabil că a atras atenţia agenţiei de rating Moody"s, considerând că, preluându-le în entităţi financiare de stat, Franţa s-a împovărat riscant, astfel că a plasat-o sub observare.

De altfel, în acelaşi timp, Deutsche Bank a avertizat Franţa că, până la sfârşitul anului, va fi pusă de agenţiile de rating sub "observare negativă", ceea ce intervine după ce Credit Suisse afirmase că 66 de bănci europene nu ar mai putea trece testele de stres şi că au nevoie de "capital proaspăt" de sute de miliarde (avertismentele celor două bănci par, oarecum, inexplicabile, pentru că fenomenul contagiunii din sistemul bancar nu le poa-te feri să nu fie grav afectate, iar moralitatea bancară nu prea se omoară cu adevărul).

Franţa pare că se află la o răscruce, unde trebuie să se decidă dacă să participe la salvarea Zonei Euro, ca întreg, sau să-şi ţină banii pentru recapitalizarea propriilor bănci.

După summitul G20, din weekend, ministrul francez de Finanţe, Francois Baroin, despre care criticii susţin că se află la conducerea uneia dintre "cele mai dezorganizate organizaţii din lume" a asigurat: "Ne angajăm să luăm toate măsurile necesare pentru a menţine stabilitatea sistemelor globale şi a pieţelor financiare".

Parcă-i văd pe francezi că, prin ianuarie, aşa, vor merge la Banca Centrală Europeană, să o salute cum ne-au ironizat că ar face-o românii: "Dăăă-mi şi miee!"