Fuziune cu încălcarea normelor europene pentru salvarea Deutsche Bank?

Deutsche Bank, cea mai mare bancă din Germania, a reuşit o "performanţă" remarcabilă în ultimii 10 ani. Cu toate că a fost găsită vinovată pentru manipularea tuturor pieţelor din acest sector al galaxiei, iar acum este investigată şi pentru rolul său în spălarea banilor, DB încă mai există.

De ce? Pentru că a fost susţinută aproape necondiţionat de guvernul de la Berlin, care nu putea permite prăbuşirea unei instituţii financiare sistemice numite, pe deasupra, Banca Germană. Astfel "păcatele" sale au fost iertate după plata unor amenzi substanţiale.

Acum se pare că "aventura" DB, care a dobândit o nouă dimensiune în urmă cu 20 de ani, odată cu intrarea pe Wall Street prin achiziţionarea Bankers Trust, se apropie de sfârşit.

Nu, nu este vorba despre un faliment clasic, ci despre unul mascat, tot cu ajutorul autorităţilor germane, sub forma fuziunii cu al doilea gigant al pieţei bancare din Germania, Commerzbank.

Un articol recent din Financial Times arată că tranzacţia din 1998 "a pecetluit soarta DB", în condiţiile în care au fost ignorate "răbdarea şi prudenţa", calităţi asociate comportamentului financiar al germanilor, după cum scrie Tom Braithwaite.

La început totul a părut să meargă bine în noua calitate de jucător global. Preţul acţiunilor s-a dublat până în 2001, iar corecţia ulterioară a fost urmată de o creştere accelerată până în 2007 (vezi graficul 1).

După o nouă redresare în 2010, acţiunile DBK au intrat pe o traiectorie descendentă, care a ajuns recent la un nou minim istoric, pe fondul pierderilor consecutive din ultimii 3 ani.

Deşi s-a mândrit că nu a avut nevoie de un bailout după intrarea crizei financiare globale în faza sa acută, Deutsche Bank nu a trecut la aplicarea unor măsuri dure de reducere a costurilor şi conservare a capitalului, după cum mai scrie FT, ci s-a mulţumit să aplice diferite "tehnici" pentru ascunderea pierderilor.

Este adevărat că DB nu a beneficiat de un bailout direct, însă a profitat de programele de bailout "oferite" Greciei, care au permis transferarea expunerilor marilor bănci germane şi franceze către instituţiile oficiale ale Europei.

În ceea ce priveşte posibilul partener de fuziune, Commerzbank, evoluţia preţului acţiunilor din ultimii 6 ani par să indice o "moarte clinică" (vezi graficul 2).

Banca a trecut de criză doar cu ajutorul guvernului, care încă este cel mai mare acţionar.

Acum a revenit în atenţia pieţelor, după publicarea unui articol Bloomberg, perspectiva "salvării" celor două bănci germane printr-o fuziune "orchestrată" de guvernul de la Berlin.

Agenţia de ştiri scrie că au avut loc discuţii la nivel înalt între ministrul de finanţe Olaf Scholz şi Christian Sewing, directorul executiv al Deutsche Bank. "În cadrul negocierilor s-a abordat inclusiv schimbarea potenţială a legilor existente, astfel încât să fie reduse costurile fuziunii", mai arată Bloomberg.

Interesant, nu-i aşa? Şi autorităţile europene sunt surprinse apoi de accentuarea tensiunilor sociale şi "migrarea vestelor galbene" către tot mai multe state ale Uniunii.

Bloomberg subliniază că discuţiile se află încă în "faza de explorare". Markus Kienle, director adjunct al asociaţiei SdK, a micilor acţionari, a declarat pentru agenţia de ştiri că "ambele bănci au mari probleme, iar costurile restructurării vor conduce la anularea dividendelor pentru mulţi ani". În aceste condiţii, "dezavantajele vor fi mai mari decât avantajele", după cum a mai precizat Kienle.

Recent, Christian Sewing a declarat că nu ia în considerare o fuziune sau altă mişcare strategică de amploare, ci se concentrează asupra ţintelor propuse pentru acest an şi cel viitor. Într-o discuţie privată, directorul executiv al DB a recunoscut, însă, că îşi va reconsidera opţiunile dacă va deveni evident că ţintele nu pot fi atinse, după cum mai scrie Bloomberg.

După apariţia ştirii, Handelsblatt a explicat de unde vine necesitatea acordării facilităţilor fiscale, care sunt privite, aproape fără excepţie, drept o încălcare a normelor europene privind ajutorul de stat.

Conform unui articol din cel mai important cotidian financiar german, o barieră importantă în calea fuziunii o reprezintă necesitatea marcării tuturor poziţiilor bilanţiere ale celor două bănci la preţurile pieţei.

Handelsblatt mai scrie că marcarea la piaţă reprezintă o problemă majoră mai ales pentru Commerzbank, care încă deţine un portofoliu semnificativ de obligaţiuni guvernamentale italiene, evaluat cu mult peste preţul pieţei.

Surse anonime citate de Handelsblatt susţin că marcarea la piaţă va conduce la contabilizarea unor pierderi majore pentru a doua bancă a Germaniei.

În cazul Deutsche Bank, o problemă majoră o reprezintă portofoliul extrabilanţier de derivate, a cărui valoare de piaţă este greu de stabilit.

În ultimul raport anual al DB se arată că valoarea noţională a acestui portofoliu era de 48,26 de trilioane de euro, din care 39,38 trilioane reprezenta "valoarea" noţională a derivatelor pe rata dobânzii. Valoarea netă de piaţă a întregului portofoliu de derivate a fost estimată, la sfârşitul anului trecut, la circa 20,2 miliarde de euro, în condiţiile în care valoarea netă de piaţă a portofoliului de derivate pe rata dobânzii era de 22,27 miliarde.

Ministrul de finanţe Scholz susţine fuziunea celor doi giganţi, chiar dacă tacit, prin sublinierea frecventă a necesităţii existenţei unor bănci puternice pentru finanţarea economiei orientate către export a ţării.

Va trece Berlinul peste reglementările europene privind ajutorul de stat pentru a-şi atinge obiectivul, în condiţiile în care s-a opus aplicării unor măsuri similare în Italia? Desigur, iar eventualele proteste de la Roma vor fi "rezolvate" prin concesii în alte părţi.

Din păcate, atingerea obiectivului nu înseamnă şi rezolvarea problemei.

Oare va fi DB prima bancă sistemică din Europa care, deşi considerată prea mare pentru a cădea, va dovedi că este prea mare pentru a fi salvată?