Hakuna matata!

Să încerci să faci turism în acelaşi timp, pe aceeaşi rută, cu acelaşi avion cu alţii care încearcă să-şi salveze vieţile nu este tocmai confortabil, nici fizic şi nici emoţional. În Ucraina e război. Europa e sub asaltul migranţilor, din nou. Un nou val. După mulţi ani, dinspre Bucureşti spre Roma pleacă mai mulţi ucraineni decât români. Acest lucru se vede şi pe panourile de la plecare şi sosire, literele chirilice sunt mai prezente decât în urmă cu două luni, culorile galben şi albastru la fel. Într-o lume plină de incertitudini, un lucru e cert - migranţii îşi doresc mai mult pacea decât cei obişnuiţi de mulţi ani cu confortul propriei locuinţe. Despre oamenii care fug din Ucraina se vorbeşte intens în acest zile, dar există şi alţi migranţi îngroziţi de vecinătatea războiului.

Viaţa reuşeşte să ne surprindă de fiecare dată, iar când te aştepţi la ceva, descoperi cu totul altceva. Am auzit "Hakuna matata" (*) în centrul Romei mult mai des decât "Buongiorno". Kenyenii (nu chiar toţi din Kenya) îţi dau brăţări cu elefanţi desenaţi, gratis, după care ar vrea un bănuţ pentru copiii/părinţii/surorile de acasă, asiaticii (nu chinezi, aceştia s-au mutat în magazine) vând baterii externe şi "beţe" pentru selfie, nu sunt foarte volubili, iar cei care oferă trandafiri sunt din zona arabă. Nimic nou sub soare, astfel de mutaţii comerciale s-au mai petrecut de-a lungul timpului şi în alte zone ale lumii. Toţi aceşti oameni, insistenţi/obraznici/simpatici/blazaţi se tem cel mai tare de posibilitatea de a fi forţaţi să plece din nou la drum.

Nu trăiesc grozav, dar supravieţuiesc. Vor puţină stabilitate şi linişte. Europa, cu stilul ei de viaţă, de mulţi blamat, oferă acest lucru.

Primim mai multe brăţări de la un tânăr simpatic, ştiu ce urmează, gratisul costă. Adesea e chiar scump. Omul e foarte vesel, susţine că urmează să-i nască soţia: "Bucureşti (n.r. a întrebat de unde vin), nu e rasism, nu e război. (...) Îmi naşte soţia, sunt foarte bucuros. (...) Războiul e rău. Lumea e simplă, ca satul meu. Ca toate satele.

Avem un unchi - zic aşa în general, dar eu chiar îl am - e rău, îşi bate nevasta şi copiii. Nu ne băgăm: e casa lui. După un timp începe să îşi bată vecinii, pentru că vede că nu îl pedepseşte nimeni şi e convins că ne temem de el. Fugim de frică? Unde o să tot plecăm? Nu putem să fugim la nesfârşit de unchiul rău". Unchiul Putin, o rudă pe care nimeni nu o mai vrea.

Cumpărăm ceva de la un pakistanez. Fără să-mi dau seama ce provoc, zic să punem produsul în pungă să nu murdărim rucsacul. Imediat toţi comercianţii din zonă încep să strige: "Punga, punga!". Nu insistă, pungile din plastic fac rău mediului, mă tem că am nimerit în mijlocul unor pakistanezi ecologişti. Nu e cazul de un război local. Ulterior, cercetând internetul, am descoperit că Punga este numele unei regiuni din Pakistan. Am stârnit doar nişte amintiri.

La Vatican, oamenii vor pace, în general. Un domn susţine că e italian, oferă apă sfinţită, din fericire nu e gratis. Are ceva cu actualul papă, Francisc, şi tot insistă că apa e sfinţită de Benedict. Problema italianului e că unul e argentinian şi celălalt e german. Pe scurt, potrivit lui, papii ar trebui să fie doar europeni, pentru că aici "s-a desăvârşit" creştinismul.

La un moment dat, găsim o zonă în care nu se vinde chiar nimic. Nişte cetăţeni zdrenţăroşi zac la soare pe treptele de la intrarea într-o biserică. Intrăm în linişte în locaşul de cult, când ieşim e gălăgie. La o boxă portabilă se aude un soi de muzică, cântată în română, înjurăturile celor care stau pe trepte sunt în aceeaşi limbă. Par să înceapă să se bată. Brusc toţi amuţesc, mai puţin boxa, şi se întind pe trepte. Război şi pace.

În metroul din Roma se cere pace pentru Ucraina, interiorul vagoanelor este vopsit în galben şi albastru. Un tânăr urlă din toţi rărunchii. Nici el nu e din Roma, vine de la Genova şi tocmai văzuse pe ecranul telefonului că echipa lui de suflet, Sampdoria, a înscris golul doi în meciul cu Venezia, disputat în deplasare. Oamenii simpli înţeleg situaţia, oamenii mai complicaţi, nu, au alte socoteli.

Hakuna matata! Nu e cazul să ne minţim, probleme există, dar nu există probleme fără rezolvare!