Iarna pe uliţă

Alunecatul pe gheaţă poate deveni un sport naţional. Este ştiut că de mai bine de o săptămână majoritatea trotuarelor din Bucureşti sunt adevărate piste pentru patinaj viteză. E greu de înţeles cum beneficiind de atâta gheaţă nu reuşim să producem un patinator care să se impună la Jocurile Olimpice, dar aceasta este cu totul altă discuţie. Ieri mi-am petrecut 90 de minute din viaţă încercând, cu vitejie, să-mi dezgrop maşina şi să mă salvez de la o amendă. Spun vitejie pentru că am plecat înarmat cu o lopată artizanală meşterită în grabă dintr-o foaie de parchet şi o coada de nu ştiu ce. Lopătând, am avut ocazia să văd cât de pregătiţi de iarnă sunt o parte din locuitorii Capitalei. În ceea ce mă priveşte, eram lămurit. Ultima ninsoare, care a mascat perfid gheaţa, a transformat trotuarele în imense capcane pentru bipezi. Cine să ne scape de pericol? Teoretic, ameninţarea unei amenzi consistente ar trebui să trezească spiritul civic aflat într-un somn profund. Nu e complicat să afli că: "Persoanele fizice care nu îndepărtează ţurţurii de pe acoperişurile clădirilor, nu curăţă zăpada şi gheaţa de pe trotuarele din dreptul imobilelor unde domiciliază vor fi amendate cu sume cuprinse între 200 de lei şi 500 de lei. În cazul persoanelor juridice care nu respectă aceste prevederi sunt prevăzute amenzi de la 500 la 2.000 de lei".

Aşa stând lucrurile, am pus mâna pe lopată mai temeinic şi, sacrificând ultimele resurse de sare ale familiei, am reuşit să fac circulabilă aleea din faţa blocului. Între două lopeţi pline cu zăpadă am constatat, însă, că exis-tau destule persoane care, la ieşirea din imobil, erau surprinse atât de patinoarele ad-hoc, cât şi de zăpada căzută: "Vai, ce gheaţă e pe jos, şi a nins destul de serios" (a constat o doam-nă la 45-50 de ani însoţită de o fetiţă) sau "Ce chestie, parcă la televizor era mai multă"(apreciază un tânăr îmbracat în ton cu ultimele trenduri ale verii, pasibil de degerături severe). Punctul pe i a fost pus de o tânără bine dotată cu un automobil de multe mii de euro: "Dar mie cine îmi dă zăpada de pe maşină?". Aş fi vrut să-i aduc cu picioarele pe pământ, dar ridicolul lopeţii pe care o manipulam cu agilitate m-a împiedicat să fac acest lucru. În fond, nici eu nu eram cu mult mai pregătit pentru zăpezile de pe Kilimanjaro şi gheţurile de la Pol.

Ce-i drept, pierzând vremea cu eliberatul trotuarului de sub dictatura zăpezii, poţi rata evenimente importante. În tot acest timp, televiziunile au trăit o adevărată dramă. Cu greu au reuşit să se împartă între imaginile spectaculoase, dar tăcute, cu eclipsa parţială de soare şi trans-misia, una extrem de vocală, de la sediul PRM din strada Emile Zolla, care urma să fie evacuat de către un executor judecătoresc. A existat un mic ping-pong al transmisiilor, cu ecrane sfâşiate în două de evenimentele la zi. Într-un final, eclipsa a fost pusă în umbră de către Corneliu Vadim Tudor, de la care am aflat că o "scroafă" poate fi în acelaşi timp şi o "vită încălţată". Micile înjură-turi, paharele cu apă aruncate în faţa adversarului şi ţipetele dezarticulate au fost doar o parte din ingredientele unui pamflet extrem de gros, popularizat cu insistenţă, în direct şi reluare, pe mai toate canalele. De la prea multă gheaţă mai alunecă şi televiziunile.