IEA confirmă că schimbările climatice vor fi oprite prin distrugerea planetei

Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) a publicat recent primul raport "Critical Minerals Market Review", în cadrul căruia sunt evaluate investiţiile, pieţele, tehnologiile şi politicile referitoare la mineralele de importanţă critică pentru tranziţia energetică.

Conform raportului, cererea din sectorul energetic a fost principalul factor care a dus la triplarea cererii globale de litiu, la o creştere de 70% a cererii de cobalt şi o creştere de 40% a cererii de nichel în perioada 2017-2022. Creşterea cererii şi preţurile ridicate au condus la dublarea pieţei mineralelor cheie pentru tranziţia energetică în ultimii cinci ani, până la circa 320 de miliarde de dolari.

Dar creşterile din ultimii cinci ani nu reprezintă nimic faţă de necesarul din următorii 25 de ani.

În cazul scenariului care presupune atingerea ţintei de emisii nete zero până în 2050, cererea de cupru pentru tehnologiile "curate" va creşte de 3,6 ori din 2022 până la un maxim de 20.678 kilotone (kt) în 2045 (vezi graficul 1).

Cea mai mare cerere va fi pentru construirea reţelelor electrice şi va atinge un maxim de 12.574 kt în 2040, ceea ce reprezintă o creştere de 3 ori faţă de nivelul din 2022. Cererea de cupru pentru automobilele electrice va creşte de peste 10 ori din 2022 până în 2045, până la 3.897 kt.

În cazul litiului, creşterile vor fi mult mai mari. În acelaşi scenariu al emisiilor nete zero până în 2050, cererea de litiu pentru automobilele electrice va creşte de aproape 17 ori din 2022 până în 2045, până la 1.173 kt (vezi graficul 2).

IEA estimează o cerere de litiu pentru bateriile de stocare de 85 kt în 2045, de aproape 25 de ori mai mare decât cererea din 2022.

Agenţia Internaţională pentru Energie subliniază că avansul accelerat al cererii pentru mineralele critice "aduce noi oportunităţi de venituri pentru industrie, creează locuri de muncă pentru societate şi, în unele cazuri, ajută la diversificarea economiilor dependente de cărbune".

Din păcate, problema nu este deloc aşa simplă, atât din punct de vedere al repartizării geografice a activităţilor de extracţie şi de rafinare, dar şi din punct de vedere al măsurilor de limitare a poluării şi a emisiilor de gaze cu efect de seră.

"La nivel mondial, restricţiile la exportul de materii prime esenţiale au crescut de cinci ori din 2009", se mai arată în raportul de la IEA, în condiţiile în care ţări bogate în resurse, precum Indonezia, Namibia sau Zimbabwe au introdus măsuri de interzicere a exportului de minereuri neprelucrate.

IEA a mai evidenţiat şi o altă problemă majoră în calea tranziţiei energetice din ţările dezvoltate, în special a celor din Europa.

"Comparativ cu situaţia de acum trei ani, cota primilor trei producători în 2022 fie rămâne neschimbată, fie a crescut în continuare, în special în cazul nichelului şi al cobaltului", se arată în raport, unde se mai accentuează faptul că "imaginea nu s-a îmbunătăţit pentru operaţiunile de rafinare, unde concentrarea geografică actuală este mai mare".

Aceasta nu înseamnă altceva decît accentuarea dependenţei de resursele critice, mai ales pentru Europa, unde politicile energetice şi de mediu fac imposibilă "internalizarea" operaţiunilor de rafinare şi diversificarea surselor de aprovizionare.

În ceea ce priveşte măsurile de limitare a poluării, IEA scrie că "s-au înregistrat progrese mixte în ceea ce priveşte îmbunătăţirea practicilor durabile şi responsabile", o afirmaţie care nu poate fi interpretată în prea multe feluri.

Pe de altă parte, "evaluarea noastră a performanţelor sociale şi de mediu a 20 de companii cheie arată că acestea fac progrese în ceea ce priveşte investiţiile în comunitate, siguranţa lucrătorilor şi echilibrul între femei şi bărbaţi".

În raport nu se precizează în ce fel echilibrul dintre femei şi bărbaţi ajută la îmbunătăţirea eficienţei producţiei de materiale critice sau la reducerea poluării, mai ales în condiţiile în care companiile miniere găsesc tot mai greu specialişti în minerit - indiferent de sex, gen, religie sau alte criterii - deoarece sectorului i s-a creat o reputaţie proastă, în special la nivelul instituţiilor de învăţămînt superior din Occident.

Din păcate, investiţiile în comunitate şi progresele din punct de vedere al echilibrului între femei şi bărbaţi nu au condus şi la îmbunătăţirea indicatorilor de mediu în acelaşi ritm.

"Emisiile de gaze cu efect de seră rămân ridicate, fiind emisă aproximativ aceeaşi cantitate pe tonă de producţie de minereuri în fiecare an. Consumul de apă a crescut de aproape două ori din 2018 până în 2021. Există, de asemenea, un semn de întrebare în ceea ce priveşte măsura în care sustenabilitatea este luată în considerare în mod serios de către consumatori", se mai subliniază în raportul de la IEA, unde se mai aminteşte că "minerale relativ de nişă, cum ar fi magneziul, manganul de înaltă puritate, fosforul de înaltă puritate şi siliciul, pot perturba lanţurile de aprovizionare din cauza dependenţei ridicate de un grup mic de furnizori".

Mai este, apoi, factorul China. "Fiind cel mai mare centru de rafinare a metalelor din lume, China se bazează în mare măsură pe importuri pentru volume mari de materii prime, adesea dintr-un număr mic de surse. De exemplu, China se bazează aproape în întregime pe Republica Democrată Congo pentru cobaltul extras din mine. Prin urmare, China caută modalităţi de a-şi diversifica portofoliul de aprovizionare cu materii prime", se arată în raportul de la IEA.

Cea mai mare economie a Asiei investeşte masiv în Africa şi America Latină, inclusiv în uzine de rafinare, astfel încât să-şi asigure accesul strategic la materii prime.

Conform datelor de la IEA, între 2018 şi prima jumătate a anului 2021, companiile chinezeşti au investit 4,3 miliarde USD pentru a achiziţiona active de litiu, de două ori mai mult decât suma investită în aceeaşi perioadă de companiile din Statele Unite, Australia şi Canada la un loc.

John Lee Pettimore, un veteran al industriei miniere cu o experienţă de peste 40 de ani, scrie pe contul său de Twitter că tranziţia către regenerabile doar pentru jumătate din energia consumată le nivel global înseamnă o creştere cu 2.700% a extracţiei minereurilor care conţin litiu, iar pentru producţia unei tone de litiu se consumă 500.000 de galoane de apă, după cum mai scrie Pettimore, adică aproape 2.000 de tone.

"Creare infrastructurii pentru producerea energiei curate conduce la un dezastru ecologic", subliniază fostul miner, după ce mai prezintă magnitudinea poluării generate de utilizarea explozibililor în exploatările miniere precum şi uriaşul consum de energie pentru prelucrarea minereurilor metalifere până la obţinerea produsului final.

Pettimore oferă exemplul Argentinei, care intenţionează să producă 200.000 de tone de litiu până în 2025, cu un consum de circa 400.000 de miliarde de litri de apă (!). Pe lîngă acest consum extraordinar de apă, procesul de extracţie şi prelucrare va genera mari cantităţi de cadmiu, plumb şi alte materiale toxice, în condiţiile în care Argentina se confruntă deja cu un deficit semnificativ de apă. Mai mult, "normele din Argentina cer industriei petroliere să remedieze în mod corespunzător deşeurile toxice, dar astfel de norme nu se aplică în cazul mineritului de litiu", după cum mai scrie John Lee Pettimore.

Raportul de la IEA mai arată că "în ciuda disponibilităţii unor căi de producţie mai puţin poluante, există puţine semne că utilizatorii finali le acordă prioritate în deciziile lor de aprovizionare şi de investiţii".

Oare nu ar fi nevoie de un plan cincinal centralizat, măcar la nivel european, care să le arate consumatorilor şi producătorilor ce este mai bine pentru ei şi care să ghideze tranziţia energetică pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres?

Acest ideal măreţ este posibil, deoarece toată lumea ştie că legile fizicii şi chimiei nu reprezintă nimic în faţa unor lideri progresişti mînaţi de interesul comun al oamenilor muncii de la oraşe şi sate, care pot fi uşor convinşi că distrugerea planetei este doar un mic "neajuns" în faţa idealului suprem al opririi schimbărilor climatice.