ÎN CAZUL KÖVESI, CCR SUSŢINE: Iohannis nu a acţionat constituţional

Judecătorii Curţii Constituţionale au citit ieri, în plen, motivarea deciziei controversate care-l obligă pe pre-şe-dintele Klaus Iohannis să o revoce pe şefa DNA, Laura Codruţa Kövesi.

Motivarea deciziei Curţii este des-tul de stufoasă, iar considerentele ei se întind pe 133 de pagini. Din lecturarea acesteia nu rezultă impunerea vreunui termen strict în care Preşedintele Klaus Iohannis să o revoce pe Laura Codruţa Kövesi din funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Cu toate acestea, majoritatea magistraţilor CCR a considerat că, în cauza de faţă, "Preşedintele României nu îşi asumă vreo răspundere politică, ci doar juridică în sensul legalităţii des-făşurării procedurii care se finalizează cu decretul de numire" şi că "nu se pune problema vreunei răspunderi politice, ci doar cea vizând legalitatea desfăşurării procedurii de numire în funcţie".

Mai mult, magistraţii CCR care au votat decizia din 30 mai 2018 susţin că în măsura în care legiuitorul organic a optat ca actul de numire în funcţie să fie emis de Preşedinte, în temeiul prevederilor art.94 lit.c) din Constituţie, acestuia din urmă nu i se poate recunoaşte o putere discreţionară, ci o putere de verificare a regularităţii procedurii. De aceea, atribuţia Preşedintelui României, în cazul revocării/eliberării din funcţie dispuse în temeiul art.94 lit.c) din Constituţie, se subsumează numai unor condiţii de regularitate strict stabilite de lege, şi nu unei puteri discreţionare proprii de apreciere. Prin urmare, Preşedintele României are doar o competenţă legată în cadrul acestei proceduri, limitată la verificarea condiţiilor de legalitate a procedurii.

CCR susţine că în cazul Kövesi, competenţa decizională a Preşedintelui României se limitează la condiţiile de legalitate a propunerii de revocare înaintate.

Raportat la cauza de faţă, Curtea observă că, în răspunsul său, Preşedintele a considerat că argumentele ministrului justiţiei "nu sunt de natură să creeze convingerea cu privire la oportunitatea măsurii propuse", ceea ce înseamnă că acesta a realizat o analiză a argumentelor ministrului justiţiei şi, printr-un act decizional propriu, a determinat soluţia pe care a considerat-o mai adecvată. O competenţă de verificare a legalităţii propunerii de revocare nu echivalează cu şi nu are drept scop analizarea evaluării realizate de ministrul justiţiei în considerarea art.51 alin.(2) lit.b) din Legea nr.303/2004, astfel cum a procedat Preşedintele României.

Nu este nici rolul Preşedintelui României şi nici cel al Curţii Constituţionale de a efectua un control al acestei evaluări pentru că, într-un atare caz, ar denatura rolul ministrului justiţiei şi s-ar transforma în autorităţi de control al modului în care ministrul justiţiei înţelege să îşi exercite competenţa constituţională discreţionară minimală ce se reflectă în evaluarea realizată. Curtea constată că Preşedintele României a realizat în cazul dat o "evaluare a evaluării" ministrului justiţiei, cu alte cuvinte a temeiniciei motivelor cuprinse în propunerea de revocare, plasându-se deasupra au-torităţii ministrului justiţiei, ceea ce încalcă art.132 alin.(2) din Constituţie.

• Preşedintele a creat un blocaj instituţional

Prin urmare, analizând textele constituţionale şi legale subsumate acestora, magistraţii CCR au constatat că procedura de revocare iniţiată de minis-trul justiţiei, în condiţiile în care Preşedintele României nu a avut nici o obiecţie cu privire la regularitatea aces-teia, îndeplineşte criteriile de legalitate, astfel încât Preşedintele României ar fi trebuit să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Conduita Preşedintelui României de a nu-şi exercita competenţele potrivit Constituţiei a determinat, după cum se arată în motivarea CCR, imposibilitatea ministrului justiţiei să îşi exercite competenţele constituţionale conferite de art.132 alin.(1) din Cons-tituţie. A rezultat, astfel, un blocaj ins-tituţional între cele două autorităţi, care a împiedicat valorizarea şi finalizarea propunerii ministrului justiţiei de revocare potrivit art.132 alin.(1) din Constituţie, în sensul ca aceasta să producă efecte depline în conformitate cu textul constituţional.

Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că, din adresa Preşedintelui României prin care a refuzat să dea curs propunerii de revocare a Laurei Codruţa Kövesi din funcţia de procuror-şef al DNA, rezultă, în mod indubitabil, îndeplinirea condiţiilor referitoare la regularitatea şi legalitatea procedurii, sens în care este şi aprecierea Curţii Constituţionale.

"Prin urmare, Preşedintele Româ-niei urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi", se arată în motivarea deciziei CCR.

În motivare şi în decizie, magistraţii CCR nu precizează termenul în care Klaus Iohannis ar trebuie să emită decretul de revocare a şefei DNA.

Iohannis va avea o marjă de maximum 45 de zile în care să semneze decretul de eliberare din funcţie a Laurei Codruţa Kövesi.

Preşedintele poate alege termenul de 20 de zile atât cât este prevăzut pentru promulgarea unei legi emisă de Parlament sau termenul de 45 de zile pe care îl are la dispoziţie Legislativul ca să pună în acord actele normative cu ceea ce au decis magistraţii CCR.

În legătură cu respectarea deciziei Curţii, s-a exprimat şi Valer Dorneanu, preşedintele CCR, care afirmă că, de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, Preşedintele Klaus Iohannis este obligat să o respecte. În caz contrar, conform lui Dorneanu, Iohannis ar fi în ilegalitate.

• Trei judecători cu opinii separate

Trei dintre magistraţii CCR au exprimat opinii separate cu privire la motivarea şi la luarea acestei decizii. Livia Stanciu, Daniel Morar şi Mircea Ştefan Minea susţin că în speţă nu există conflict constituţional, că sesizarea întocmită de Tudorel Toader şi depusă de Guvern trebuia respinsă ca inadmisibilă şi că Preşedintele nu poate fi obligat să acţioneze într-un fel sau altul.

Magistratul Livia Stanciu susţine că instanţa de contencios constituţional ar fi trebuit să constate că în cauză nu a existat un conflict juridic de natură constituţională între Ministrul Justiţiei şi Preşedintele României. Stanciu spune că în cadrul procedurii de revocare a procurorului-şef al DNA, Preşedintele României a pronunţat o hotărâre, în sensul nerevocării din funcţie a acestuia, finalizând practic procedura declanşată de Ministrul Justiţiei, astfel că nu poate fi pusă în discuţie problema creării de către Preşedinele statului a unui blocaj instituţional.

Livia Stanciu consideră că în acest caz conduita imputată Preşedintelui României de către Tudorel Toader- de refuz a revocării din funcţie a şefei DNA - nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de legalitate, ce intră în sfera de competenţă a instanţelor de judecată.

Aceasta deoarece actul în care se materializează decizia (hotărârea) Preşedintelui României reprezintă un act administrativ, supus controlului instanţelor de judecată de contencios administrativ.

"A admite faptul că, în cadrul contenciosului constituţional, se poate constata refuzul nejustificat şi se poate dispune obligarea autorităţii publice la emiterea actului administrativ, ar avea semnificaţia unei schimbări a statutului Curţii Constituţionale, din arbitru între puterile statului, în parte com-ponentă a uneia dintre acestea.

Prin obligarea Preşedintelui Româ-niei de a emite decretul de revocare din funcţie a Procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, instanţa de contencios constituţional a depăşit cadrul specific de soluţionare a unui conflict juridic de natură constituţională, întrucât procedura de revocare era deja epuizată, finalizată", a con-cluzionat Livia Stanciu.

Daniel Morar susţine şi el că "refuzul Preşedintelui României de a da

curs cererii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu poate fi echivalat cu un conflict juridic de natură constituţională între ministrul justiţiei şi Preşedintele României."

Judecătorul constituţional Mircea Ştefan Minea este chiar mai dur în opinia sa separată. El susţine că solicitarea "privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre ministrul justiţiei şi Preşedintele Româ-niei, formulată de Guvern trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a existat şi nu există (între susnumitele părţi) un conflict juridic de natură constituţională între autorităţi publice, aşa cum statuează art.146 lit.e din Constituţia României".

În motivare mai există o opinie concurentă formulată de judecătorii Marian Enache şi Simona-Maya Teodoru care sunt de acord cu decizia Curţii, dar susţin că este necesară o legiferare pentru ca astfel de situaţii să fie evitate în viitor.

Reamintim că Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, a cerut, la sfârşitul lunii februarie, revocarea lui Kövesi din funcţia de procuror-şef al DNA, iar în 16 aprilie 2018 Preşedintele Klaus Iohannis a refuzat să emită şi să semneze decretul care ar fi consfinţit solicitarea primită.

În data de 23 aprilie, CCR a primit sesizarea întocmită de Guvernul Româ-niei cu privire la conflictul constituţional între instituţii, generat de refuzul Preşedintelui României de a da curs cererii ministrului Justiţiei. Magistraţii CCR s-au pronunţat în 30 mai şi au decis că Preşedintele Klaus Iohannis trebuie să dea curs solicitării formulate de Tudorel Toader.

Întregul demers al ministrului Tudorel Toader a fost construit în jurul încălcărilor constituţionale de către şefa DNA a atribuţiilor care îi reveneau aces-teia şi instituţiei pe care o conduce cu privire la anchetarea unor presupuse fapte penale comise de membrii Guvernului României. Mai mult, Toader a acuzat şi modul defectuos în care Kövesi a condus instituţia prin faptul că în presă au apărut cazuri de genul procurorilor Mircea Negulescu şi "Portocală", precum şi intervenţiile pe care şefa DNA le-a avut în dese rânduri în faţa subalternilor pentru soluţionarea cu celeritate a dosarelor cu nume grele din politica românească.