Încălzirea globală

O ciudată "diviziune a muncii" pare să se fi operat între lumea "ştiinţei", a visătorilor, şi lumea politicii şi a economiei, adică a "oamenilor practici", cînd vine vorba despre alterarea modelului climatic al planetei. Prima tabără a îmbrăţişat definitiv un discurs "cassandric", prevestind relele ce urmează să se abată asupra "păcătoşilor", cei care au stricat "ordinea sacră a lucrurilor", prin comportamentul lor nesăbuit. Viziunile sumbre lasă locul, încet-încet, celor catastrofice. Între ele, un grup mic de înţelepţi negociază o variantă temperată, dar nu mai puţin terifiantă. "Oamenii practici", dimpotrivă, privesc cu încredere partea bună a veştii privind încălzirea planetei. Se topeşte calota glaciară: cu atît mai bine! Ies la iveală teritorii neexplorate, ascunzînd, cu siguranţă, resurse rămase pînă acum neatinse, de la petrol la minerale rare. N-or să mai fie gheţuri veşnice: cu atît mai interesant. S-ar putea deschide noi căi de navigaţie, profitabile. Pe care drum va apuca omenirea? Fiecare are dreptul la o presupunere. Eu nu am nicio îndoială că "oamenii practici" îşi vor impune punctul de vedere, aşa cum au făcut-o de fiecare dată, fără greş, chiar dacă asta va însemna grăbirea catastrofei generale, despre care vorbeşte ştiinţa. Pe ce mă bazez?

O ştire care a făcut ocolul pămîntului în mai puţin de 80 de secunde ne-a anunţat că o expediţie rusă a reuşit, nici mai mult, nici mai puţin, decît să înfigă steagul roşu-albastru-alb în roca dură a munţilor de sub Oceanul Arctic. O expediţie care, de data aceas-ta, a fost iniţiată şi poartă mesajul politicii, nu al ştiinţei. Avînd în componenţă chiar pe vicepreşedintele Dumei, Artur Chilingarov, bravii expeditori n-au făcut niciun secret din faptul că gestul lor marchează pretenţia oficială a Rusiei de a-şi aronda o zonă economică exclusivă de 200 de km, ajungînd pînă la polul nord. Gestul are o întemeiere în Tratatul internaţional privind dreptul mării, cu condiţia să se dovedească existenţa continuităţii între platoul continental al ţării şi zona asupra căreia emite pretenţii. Expediţia rusă a fost menită să pregătească probele necesare. Chiar dacă replicile sarcastice n-au lipsit, în legătură cu gestul ruşilor adevărul este că state precum Danemarca, SUA, Islanda, Canada, Norvegia şi Suedia sunt tentate să ia tema în serios. Fiecare dintre acestea are o graniţă naturală cu zona arctică, iar posibilitatea transformării nordului planetei într-un soi de "vest sălbatic", deschis competiţiei, bazată pe principiile: dreptul primului venit şi fiecare ia cît apucă şi poate să apere cu mijloace de forţă, nu deschide calea unui viitor prea liniştit. Pe principiul acesta, Statele Unite ar putea considera extinderea zonei sale la 600 de mile dincolo de Alaska. Are un mic impediment, însă, şi politica americană: a uitat să ratifice Tratatul privind dreptul mării, cel care i-ar da acest drept!

Rusia nu este, însă, singura ţară aflată în centrul noului turbion al vieţii internaţionale. Canada şi Statele Unite îşi dis-pută posibilul control al strîmtorii arctice care leagă oceanul Pacific de Atlantic, scurtînd rutele cu mai bine de cinci mii de mile. E drept, deocamdată, trecerea este blocată de gheţuri, considerate pînă de curînd "veşnice". Dar cu dezgheţul care a intervenit, s-ar putea ca lucrurile să se schimbe radical. O altă dispută este cea dintre Danemarca şi Canada privind insula Hans, de care nici cei mai buni elevi la geografie nu prea au auzit. O bucăţică de pămînt îngheţat, de aproximativ 1,3 km pătraţi, aflată în strîmtoarea Nares, între Groenlanda şi Insula Elles-mere. Recent, canadienii au făcut şi ei gestul "sacru" al înfigerii drapelului pe terenul revendicat. Ba chiar mai mult, ministrul apărării s-a grăbit să survoleze mica insulă, pentru a proclama oficial că ea va rămîne de-a pururi teritoriu canadian. O ştire la care Danemarca a replicat cu un protest oficial, remis părţii canadiene.

Dacă estimările cu care se lucrează azi sunt confirmate şi devin exploatabile, zona arctică ar putea deţine circa 25% din resursele de gaz şi petrol neexplorate. Suficient pentru ca atmosfera planetei să se mai încălzească puţin. Atît la propriu, cît şi la figurat!