Înfloritoarea piaţă a înlocuitorilor de realitate

Recunosc şi nu sunt singurul, "realitatea" poate fi un loc incomod. Foarte neplăcut. Nu de puţine ori, de nesuportat. Un iad. O adresă la care ai fi vrut să nu ajungi niciodată, iar dacă ai ajuns, atunci ai vrea cu tot dinadinsul să te muţi de acolo, cît mai degrabă. Pentru multă vreme. Pentru totdeauna, dacă se poate. Unde? Oriunde vezi cu ochii, oriunde e mai bine! Fuga de realitate ca strategie psihologică, evadarea din universul realităţii, incomod sau incompatibil cu sinele, este un subiect tipic al lumii moderne. Rafturi întregi de literatură bună, foarte bună şi de geniu, o deapănă pe toate feţele şi din toate unghiurile, de la Goethe, Suferinţele tînărului Werther, pînă la Celine, Călătorie la capătul nopţii sau J.P. Sartre, Greaţa, Fiinţă şi Neant sau Muştele. Cultura modernităţii păstrează, totuşi, o doză bună de onestitate. De Adevăr. Fuga, evadarea din realitate este posibilă, dar ea are un cost, adesea dramatic, uneori chiar tragic. Pierderea identităţii personale, pierderea totală de sine, izolarea, înstrăinarea, reificarea, rătăcirea fără de sfîrşit într-un deşert al iluziilor sau dimpotrivă al unei aride şi insuportabile lucidităţi, confuzia totală a planurilor şi a valorilor existenţiale, la limită, disperarea.

Spre deosebire de modernitate, soluţiile postmodernităţii sunt radicale şi radical diferite. Fuga de realitate este mai degrabă un eşec. Adevărata eliberare înseamnă ignorarea, izolarea absolută sau distrugerea realităţii care te asupreşte, care te deranjează, care nu îţi convine sau pur şi simplu care nu ţi se potriveşte. În locul ei, oricine poate să îşi procure un înlocuitor de realitate. Mă rog, fiecare după buzunar şi posibilităţi. Ignorarea realităţii nu mai înseamnă doar a băga capul în pămînt, ci acţiune consistentă şi consecventă, ca şi cînd realitatea de care trebuie să te desprinzi, pur şi simplu, nu există. Iar dacă totuşi există, atunci cu atît mai rău pentru ea, nu are alt viitor decît destructurarea, mormanul de moloz. Zidurile ridicate pentru a împlini despărţirea definitivă de realitate, la nivel personal, de grup, de comunitate sau chiar de societate sunt absolute şi de netrecut din orice parte ar încerca cineva să le abordeze. Sunt zidurile excluziunii totale, definitive şi absolute. Nu întîmplător tema zidurilor este una definitorie pentru post-modernităte. Plecată la drum sub stindardul demolării barierelor modernităţii, ea a redescoperit şi a revalorizat mult mai rapid decît s-ar fi aşteptat cineva, valoarea instrinsecă a strategiilor bazate pe ridicarea altor tipuri de obstacole, de data aceasta impenetrabile, ca soluţii de separare radicală faţă de realitate. La limită, trecerea la construcţia de realităţi alternative, virtuale, create ad hoc, pe comandă, pentru nevoile şi preferinţele diferitelor categorii de "spectatori" şi de clienţi. Realităţi manipulabile în anumite limite chiar de către cumpărător, de imaginaţia şi dorinţele clientului. Producerea şi comercializarea acestor "realităţi gonflabile", alternative, reprezintă astăzi piaţa cu dezvoltarea cea mai spectaculoasă, înfloritoare, dramatică prin consecinţe şi cotropitoare, în materie de structurare a universului uman, interior şi social.

În mod vădit, politica lumii post­moderne nu avea cum să scape din orbita acestor tiranice şi dramatice schimbări. Priviţi tabloul în derulare al alegerilor din America. Nici urmă de discuţie sau dezbatere în legătură cu realitatea. Marea confruntare este între cele două realităţi alternative, radical diferite, propuse de Trump şi Sanders sau oricine va fi contracandidatul său democrat. Marea strategie electorală este: cine reuşeşte să vîndă marfa lui, unei părţi mai mari de electorat. Nici o preocupare în legătură cu consecinţele înlocuirii realităţii cu un erzaţ lipsit de orice valoare! Nici o tresărire cu privire la consecinţele pe termen lung ale jocului cu realităţi alternative, altfel imposibil de susţinut pentru prea multă vreme, ori dacă sunt susţinute, atunci eforturile materiale, la nivel social devin nesustenabile, ruinătoare. Ce altceva a fost confruntarea pro/anti brexit în Marea Britanie decît o uriaşă ciocnire a maşinăriilor politice care au vîndut alegătorilor două variante de realitate alternativă, cu urme vagi de referinţă la realitatea de pe teren. Atît cea de la Bruxelles, cît şi cea din Marea Britanie!!! Priviţi politica noii Republici de la Berlin. Sub greutatea ruinătoarelor erori de strategie care marchează perioada post reunificare şi post război rece, realitatea modernă a politicii germane se dizolvă cu rapiditate. Întreaga structură politică cu tot cu instituţiile ei fondatoare. Ce se pregătesc să pună în loc politicienii Germaniei? Acelaşi tablou, două ficţiuni, declarate realităţi alternative. Una care îmbracă hainele mai vechi, tocmai scoase de la "curăţat", frumos călcate şi parfumate, ale izolaţionis­mului, naţionalismului exclusivist, la limită, rasist; cealaltă a unui inconsistent construct multiculturalist, insustenabil şi incongruent. Nicăieri politica nu se mai ocupă de problemele realităţii, ci de vînzarea en gros a realităţilor alternative, cele la care visează nu de puţine ori elucubrant, un electorat infantilizat, redus la reacţii şi umori de moment, obsedat de preferinţe, niciodată pus în situaţia să facă alegeri, păcălit că s-ar mai afla în teritoriul realităţii democratice, prin ritualul punerii unui buletin de vot într-o cutie festiv şi oficial amenajată în acest scop.

Din această perspectivă, România şi politica ei sunt deplin integrate lumii postmoderne. Realitatea şi datele ei nu mai reprezintă de mult subiecte pentru dezbateri sau confruntări electorale. Nu realitatea contează, ci realitatea mea. Guvernul meu. Guvernarea mea. Legile mele. Oamenii mei. Lumea mea. Restul, pur şi simplu, nu există. Iar, dacă există, atunci nu contează, reprezintă ceva fără nici un fel de consecinţe sau urmări pentru lumea noastră, a politicii noastre. Logica ierarhiilor de putere, respectiv a împărţirii beneficiilor şi privilegiilor ce rezultă din strategiile de spoliere, care ţin loc de stragii de guvernare, reprezintă singura logică a vieţii politice de la noi. O realitate în sine, care a trimis de mult realitatea socială a României la coşul de gunoi. Delete şi gata!