Îngrăşămintele "subvenţionate" pentru agricultura autohtonă ajung pe pieţele externe

Îngrăşămintele produse de combinatele noastre chimice numai cu gaz din producţia internă ajung, în marea lor majoritate, la export, pentru că agricultorii autohtoni nu au bani să le cumpere. Agricultorii susţin că nu au primit plata subvenţiilor la timp şi că numai o treime din suprafeţele însămânţate în această toamnă au beneficiat de îngrăşăminte. Ei sunt revoltaţi că îngrăşămintele "subvenţionate" special pentru agricultura autohtonă ajung pe pieţele externe.

Atunci se pune întrebarea dacă anul viitor mai are vreun sens instituirea măsurii temporare ca toţi consumatorii interuptibili să poată achiziţiona, vara, numai gaz din producţia internă, la jumătate de preţ faţă de cel importat. Părerile sunt împărţite. Preşedintele InterAgro, Ioan Niculae, susţine că măsura temporară luată de Guvern trebuie repetată anul viitor şi să fie neapărat completată cu acordarea de subvenţii agricultorilor special pentru achiziţia de îngrăşăminte. Măsura care a funcţionat în acest an a fost benefică numai pentru industria chimică pentru că a menţinut mii de locuri de muncă.

Viorel Matei, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli (FNPAR), ne-a declarat: "Sigur că este multă revoltă în rândul agricultorilor din cauza imposibilităţii achiziţiei de îngrăşăminte ieftine. Unii spun că gazelor folosite ca materie primă este imorală atâta timp cât combinatele exportă îngrăşămintele. Situaţia trebuie văzută per ansamblu pentru că avem nevoie de supravieţuirea combinatelor româneşti de îngrăşăminte. Importurile nu rezolvă problema agricultorilor. Anul viitor, trebuie reinstituită măsura, cu condiţia ca subvenţiile să ne vină la timp. În plus, mai mult decât oricând este necesar ca statul să ia decizia plăţii TVA la încasare şi nu la facturare cum este în prezent. Dacă autorităţile îşi asumă această măsură curajoasă, vom avea suficiente lichidităţi şi economia îşi va relua trendul de creştere".

Tudor Dorobanţu, secretarul general al Agrostar, este mai radical şi cere tranşarea urgentă a problemei producţiei de îngrăşăminte: "Vrem să ştim dacă statul mai are vreun interes să susţină agricultura şi producţia noastră de îngrăşăminte. Este clar că industria noastră de îngrăşăminte este în stare critică. Noi am sprijinit ideea achiziţiei gazelor numai din producţia internă pe o perioadă limitată de timp. Dar lipsa de lichidităţi a adus agricultorii în imposibilitatea achiziţiei îngrăşămintelor necesare. Este imoral să sprijini industria îngrăşămintelor, în mare parte privatizată, cât timp nu îi sprijini şi pe agricultori. Mă refer la subvenţiile practicate peste tot în Europa. În această toamnă, numai agricultorii mari şi medii şi-au mai permis să cumpere îngrăşăminte, iar ei au o pondere redusă în totalul industriei". Domnia sa ne-a declarat că statul trebuie să ia o decizie importantă în modul în care sprijină agricultura şi că eventualele măsuri de trebuie să producă efectele scontate.

Liviu Voinea, preşedintele Grupului de Economie Aplicată (GEA), susţine că subvenţiile eficiente în energie sunt cele acordate direct numai consumatorilor care au nevoie de sprijin. După părerea domniei sale, dacă autorităţile ar fi subvenţionat agricultorii pentru achiziţia de îngrăşăminte, atunci nici producţia nu mai avea nevoie de alte măsuri de sprijin. Ori subvenţionarea industriei fără grija protejării consumatorului final a dat greş. Domnul Voinea ne-a explicat: "Peste tot în lume subvenţia categoriilor vulnerabile de consumatori, în diverse ramuri, a venit în contextul unor pieţe liberalizate. Practic, preţul se formează liber, iar guvernele se asigură că protejează direct pe acei consumatori care au nevoie de sprijin. Orice intervenţie de alt tip a distorsionat pieţele".

Toate combinatele de îngrăşăminte chimice au lucrat, în această vară, datorită măsurii temporare luată de Guvern pentru consumatorii interuptibili, de a cumpăra gaze numai din producţia internă timp de şase luni. Conform declaraţiilor recente ale preşedintelui InterAgro, Ioan Niculae, tona de uree se vindea, anul trecut, cu 850 de dolari. Domnia sa susţine că, în prezent, preţul tonei de uree a coborât la 250 de dolari şi nici în aceste condiţii producătorii nu reuşesc să vândă îngrăşămintele chimice agricultorilor din ţară.