Integrarea prin competitivitate

Sîmbătă şi duminică, la Sinaia, premierul Adrian Năstase şi conducătorii ministerelor economice din guvern au fost gazdele celei de-a doua reuniuni a guvernului României pe probleme economice, destinată consolidării poziţiei României de candidat cu şanse reale de integrare în Uniunea Europeană în orizontul de timp deja stabilit: 2004 pentru încheierea negocierilor, 2007 pentru aderarea propriu-zisă. De partea cealaltă a mesei discuţiilor s-au aşezat peste 100 de reprezentanţi ai comunităţii de afaceri din România sau interesată în România. Au fost prezenţi conducători ai tuturor băncilor mari care activează în România, reprezentanţi ai marilor instituţii internaţionale cu rol în economie, de la Banca Mondială şi BERD la OECD şi la instituţiile din structura ONU şi, mai ales, conducători ai marilor firme româneşti sau străine din România. Puşi la un loc, cei circa o sută de reprezentanţi ai comunităţii de afaceri din România prezenţi în aceste două zile la Sinaia, însemnau mai mult de jumătate din economia românească şi anume jumătatea cea mai organizată a acesteia, cea mai orientată spre integrarea europeană şi, în acelaşi timp, cea mai interesată în optimizarea politicilor guvernamentale referitoare la economie şi integrare.

Vreme de două zile toţi aceşti oameni şi-au pus în valoare experienţa, cunoştinţele lor despre economia românească şi mecanismele economice occidentale, şi capacitatea de a găsi soluţii unor probleme complexe pentru a face guvernului României un şir de recomandări concrete despre cum trebuie să acţioneze în continuare pentru ca în economie lucrurile să se îndrepte spre ceea ce documentele şi analizele UE numesc "economie de piaţă funcţională". Care pînă la urmă nu înseamnă altceva decît că firmele reprezentate la aceste dis-cuţii, precum şi celelalte firme şi societăţi comerciale din România, pot acţiona mai bine pe piaţa românească, se pot dezvolta şi cîştiga în condiţii normale, comparabile cu cele din ţările occidentale şi pot privi cu încredere viitorul lor în condiţiile integrării.

Rezultatele acestor discuţii vor fi sintetizate într-un raport final şi rămîne în sarcina guvernului să acţioneze pentru punerea în aplicare a acestor recomandări în următoarele şase luni. După şase luni, aceiaşi oameni se vor întîlni din nou pentru a verifica dacă guvernul a făcut ce a promis şi pentru a face noi recomandări.

Dar, cîteva lucruri sînt mai importante aici chiar decît recomandările care au fost făcute guvernului şi măsurile pe care acesta le va lua în continuare. Iar ele sînt sintetizate de o serie de cuvinte cheie, cuvinte care au apărut cel mai des în discursul oamenilor de afaceri prezenţi la întîlnire.

Primul cuvînt cheie al comunităţii de afaceri a fost "potenţial". Economia românească are potenţial de dezvoltare, piaţa românească are potenţial de creştere, forţa de muncă românească are potenţial creativ, investiţiile potenţiale în România sînt uriaşe, pînă şi poziţia geografică şi geopolitică a României este un potenţial avantaj competitiv. Nu este vorba în nici un caz despre complimente de circumstanţă făcute într-o discuţie politicoasă. Aceşti oameni făceau calcule seci despre viitoarele lor profituri, despre viitoarele lor investiţii, despre proiectele de dezvoltare şi creştere pe care le aveau în propriile portofolii şi ajungeau la concluzia că în România se poate investi mai mult, se poate produce mai mult şi se poate cîştiga mai mult şi erau foarte hotărîţi să şi facă toate aceste lucruri. Pentru comunitatea de afaceri română şi internaţională, România încă este departe de a fi un paradis economic. Există încă o mulţime de handicapuri şi dificultăţi. Dar există şi această convingere a oamenilor de afaceri că se poa-te cîştiga bine în România şi ei sînt hotărîţi să valorifice acest potenţial. Aşa cum spunea reprezentantul uneia dintre cele mai mari societăţi de asigurări din Europa care, în doi ani de zile nu reuşise să facă în România decît cîteva afaceri minore, el nu are deloc de gînd să se întoarcă acasă sau să caute un loc mai prielnic afacerilor sale, ci va reveni încă odată şi încă odată şi pînă la urmă va reuşi să-şi aşeze solid firma în economia românească şi peste ani de zile îşi va trimite şi copiii să facă afaceri tot în România, pentru că sînt afaceri de făcut în România.

Al doilea concept cheie al reuniunii de la Sinaia a fost "parteneriatul public-privat". Oamenii de afaceri prezenţi la reuniune sînt foarte conştienţi de faptul că ei fac economia, cu sau fără sprijinul statului. Dar, preferă, desigur, să o facă în coordonare cu politicile guvernamentale. Nu mai sîntem deloc în situaţia în care economia este a statului, guvernul o conduce, iar oamenii de afaceri trebuie să se strecoare în puţinele locuri rămase libere şi să culeagă firimiturile. Nu sîntem nici în situaţia în care soarta guvernelor depinde de imaginea şi, pînă la urmă, de bunăvoinţa pe care oamenii de afaceri, puternici şi bogaţi, o au despre o guvernare slabă, instabilă şi săracă. Nici unul dintre cele două centre de putere - cel politic şi cel economic - nu-l mai domină pe celălalt şi nici nu încearcă şi nu-şi doreşte asta. Dar fiecare este conştient că îi este mai folositor sprijinul celuilalt, decît ostilitatea lui. La Sinaia, dincolo de recomandările de politică concretă, s-au definit termenii parteneriatului dintre politică şi economie. Politica aşteaptă de la economie investiţii, dezvoltare, creştere a productivităţii şi bunăstare. Economia aşteaptă de la politică stabilitate, transparenţă şi, mai ales, direcţii clare şi constante pe termen mediu şi lung ale politicilor guvernamentale. Firmele nu au mai cerut facilităţi fiscale şi privilegii, iar guvernul nu a mai încercat să-i momească cu condiţii preferenţiale. În schimb, firmele au cerut politici guvernamentale constante şi condiţii de afaceri previzibile. Afacerile înseamnă planificare pe termen mediu şi lung, iar planificarea are nevoie de parametri cu evoluţie prog-nozabilă, adică politici guvernamentale stabile, indiferent de cum se schimbă guvernele şi guvernările. Iar la politici guvernamentale stabile, firmele sînt gata să răspundă cu proiecte de investiţie şi de creştere pe termen lung.

Al treilea cuvînt cheie care s-a rostit la Sinaia a fost "aplicare". Oamenii reuniţi acolo ştiau foarte bine care sînt noile instituţii create în România pentru a răspunde cerinţelor de integrare, care sînt legile şi reglementările nou introduse pentru a corespunde cu cele europene în particular şi cele occidentale în general. Le apreciau, ca pe o dovadă a bunelor intenţii ale guvernanţilor şi le introduceau în tabloul general care definea "potenţialul" României. Dar nu erau deloc entuziasmaţi de ele. Întîi, pentru că le considerau normale, iar apoi pentru că îi interesa mult mai mult să le vadă aplicate. Aplicarea legilor, funcţionarea instituţiilor, trans-formarea economiei şi a societăţii în urma aplicării, iată ce definea cel mai clar aşteptările comunităţii de afaceri în etapa actuală a integrării.

Interesant şi instructiv este frecvenţa scăzută a unui cuvînt la care te aşteptai să domine toate discuţiile - "integrare". Întreaga discuţie a fost pusă sub semnul integrării, dar cuvîntul a fost rostit rar şi în treacăt. Toate preocupările s-au îndreptat spre schimbările interne şi cuvîntul care a înlocuit "integrarea" a fost "competitivitatea". Oamenii de afaceri s-au ocupat de creşterea economiei româneşti şi de competitivitatea ei internaţională. Integrarea era privită ca un rezultat "natural" al acestora două.

Iar faptul că această abordare a integrării a devenit dominantă este cel mai important cîştig al reuniunii de la Sinaia.