INVESTIŢII PERSONALE Monet şi Picasso, Picasso şi Monet

La semnele de normalizare aş trece şi desfăşurarea, în acest mai, ca pe vremuri, a unor licitaţii multimilionare la New York, atât la Sotheby's, cât şi la Christie's. Am spus-o de multe ori, de două ori pe an, în mai şi în noiembrie, la New York se desfăşurau turnee de licitaţii, mai ales de artă modernă, contemporană şi impresionism, care stabileau cotele şi recordurile pieţei internaţionale de profil. Anul trecut, întreaga sferă a comerţului de artă a avut de suferit şi a cunoscut o serie de fenomene noi, mai ales din domeniul online-ului.

Miercuri, 12, au avut loc cele două mari, dar ce zic mari, uriaşe licitaţii ale Sotheby's din această ediţie newyorkeză. Astfel, "Contemporary Art Evening Auction" a adunat 218,3 milioane de dolari americani, fiind imediat urmată de o "Impressionist & Modern Art Evening Sale" de 221,3 milioane de dolari. S-au vândut 33, respectiv 32 de lucrări, majoritatea la preţuri de milioane, şi au fost doar două neadjudecate, ambele de la Impresionism, un Sisley şi un Monet.

Un alt Monet a fost preţul cel mai mare al sezonului newyorkez din acest an, al Sotheby's. A costat 70,353 de milioane de dolari şi se numeşte Le bassin aux nympheas, fiind, desigur, din seria care îţi taie răsuflarea la Orangerie, muzeul din Paris. Povestea spune că marele Claude Monet avea cam 75 de ani în timpul Primului Război Mondial, ceea ce nu îi permitea să plece pe front, să lupte cu arma în mână pentru Franţa. De aceea, a făcut ce ştia el foarte bine să facă, o pictură impresionantă pe care a donat-o ţării. A realizat monumentala creaţie la el, la Giverny, unde mutase cursul unui pârâu, Epte, pentru a face un iaz cu nuferi, nuferii ce apar, în diferite faze ale luminii zilei, în picturile sale. Lucrarea finală de la Orangerie este făcută din opt panouri de doi metri înălţime, care adună o lungime de 91 de metri, dispusă în două săli ovale care sugerează semnul infinitului. Sălile sunt dispuse de la est la vest şi asigură ore bune lumina naturală pe care o cerea Monet pentru expunerea sa. Sălile Nympheas de Claude Monet s-au deschis în 1927, puţin după moartea pictorului, şi sunt, până în prezent, un punct esenţial în planul de vizitare a Parisului. Se pare că, deşi donaţia fusese perfectată încă din 1922, bătrânul artist nu se putea despărţi de creaţia sa, astfel că pânzele au fost montate în clădirea special amenajată după concepţia sa doar după decesul său. Acum, când vizitaţi Orangerie, gândiţi-vă că unii au acasă, pe pereţi, astfel de picturi minunate, nuferi de Monet!

Pânza vândută la Paris are şi ea doi metri, dar pe lungime, înălţimea fiind de un metru. În mai bine de un secol de când a fost realizată, pictura a traversat de câteva ori Oceanul, între Europa şi America, trecând prin posesii celebre. Printre tranzacţiile în care a intrat figurează şi adjudecarea la o licitaţie ţinută tot de Sotheby's, tot la New York, şi tot într-un mai, cel din 2004.

În 2008, la Londra, la Christie's de această dată, s-a vândut o altă pânză de Claude Monet, numită tot Le bassin aux Nympheas, o construcţie foarte asemănătoare cu cea vândută miercurea trecută, dar într-o formă mai finisată, mai elaborată, mai finalizată. Terminată în 1919, pânza de la Londra este considerată una dintre cele patru astfel de picturi, pe această temă, cu nivel mare de finalizare ale lui Monet. Aceasta are o lungime de trei metri iar înălţimea rămâne la un metru.

Preţul obţinut atunci, 40 de milioane de lire sterline, reprezenta un record pentru Monet şi al doilea preţ european pentru o operă de artă.

Dacă licitaţia din 2008 a avut loc la Christie's din Londra, cea din 1971, prima în care a mai fost pictura mai finisată, s-a ţinut în luna mai, la New York! Pe scurt, în 1971, "Le bassin aux Nympheas", varianta de un metru pe trei, s-a dat cu 320 de mii de dolari americani, iar în 2008, 37 de ani mai târziu, cu 80 de milioane de dolari! Pentru că acele 40 de milioane de lire britanice făceau dublu în dolari americani. Acum, preţul de adjudecare a fost de 70 de milioane de dolari dar, deşi lucrarea este mai mică şi mai neterminată, putem spune că a preluat efectul de cotaţie, pentru temă şi autor, de la precedenta reuşită, cea din 2008.

La licitaţia-vedetă de Impresionism & Modernism, organizată de Sotheby's, la New York, s-au vândut nu mai puţin de cinci lucrări de Picasso, care au adunat ceva mai puţin de 25 de milioane de dolari. De fapt, numai o piesă a binemeritat aproape 21 de milioane de dolari. Este vorba de Femme assise en costume vert, concept filosofico-metaforic care înseamnă Femeie în costum verde, aşezată, la propriu, nu la figurat. Este, de fapt, un portret al partenerei sale, Françoise Gilot, o lucrare din 1953, în maniera vestită a lui Picasso. Pictura a cunoscut doar trei proprietari şi deja două apariţii în licitaţie. Precedenta vânzare s-a petrecut tot la Sotheby's, la Londra, în 1986. O imagine aproape identică, dar mult mai mică, 22,2 x 15,9 cm, faţă de 91,7 x72,9 cm, s-a vândut, cu 444.300 de dolari, la Christie's New York, în noiembrie 2004. Şi, iată, revenim la povestea cu licitaţiile record din mai şi noiembrie, de la New York!

La licitaţia live "20th Century Evening Sale", organizată joi de Christie's New York, rolurile s-au inversat, Picasso a venit pe primul loc şi Monet pe al doilea. Şi preţurile au fost mai mari, pentru că şi suma totală licitată este cam dublul celei reuşite de Sotheby's. A contribuit la aceasta şi numărul mai mare de lucrări oferite, 49. Recordul sezonului, aşadar, a fost de 103,410 milioane de dolari şi a fost licitat pentru Femme assise prPs d'une fenLtre (Marie-TherPse), de Picasso.

Fără a ne lăsa răpiţi de discuţia de modă, remarcăm că şi acest model feminin poartă tot o piesă esenţială, fusta, de culoare verde. Nu putem face o comparaţie cu estimarea sa pentru că a fost lansată fără estimare, la aşa-numitul "preţ la cerere", ceea ce înseamnă că avem de a face cu o vedetă a cărei adjudecare nu trebuie stânjenită cu sugestii de preţ ce s-ar putea dovedi a fi nepotrivite, nule şi neavenite. Sau chiar prea mici.

Al doilea preţ al contemporanilor de la Christie's a venit, aşa cum am apucat să dezvăluim, de la un Monet. Un extraordinar Waterloo Bridge, effet de brouillard, care a pornit şi el de la un preţ liber, de ofertă, a fost adjudecat cu 48,450 de milioane de dolari, ceea ce nu este un record, este mai mic decât recordul Monet reuşit de Sotheby's, dar nu reprezintă nuferi. Şi această pictură a mai cunoscut săli de licitaţie, ba chiar mai muulte. În 1978 a fost vândută la Christie's New York, la 31 octombrie, în 1980 la Christie's Londra, iar în 1999, în mai, la Sotheby's New York.