De multe ori uităm că am avut patru regi şi o monarhie, nu mai rea ca a altora, dar cu siguranţă mai bună. Invoc aici ultimii 150 de ani ai Europei, cu regi aruncaţi pe geam, detronaţi şi reprimiţi, un ţar masacrat cu întreaga sa familie, aşteptând să îl salveze iubitul său văr londonez, cu care seamănă mai tare decât dacă ar fi fost gemeni, cu prinţese omorâte de bombardamentul american asupra unui lagăr german, unde erau deţinute, cu un rege şi toţi urmaşii săi interzişi în ţara lor, membră fondatoare a Uniunii Europene de azi, cu un fiu de rege şi tată de rege, dar niciodată rege, cu un rege care a preferat să abdice decât să renunţe la o iubire sinceră, cu regi care au colaborat cu naziştii şi o prinţesă născută într-un spital canadian, care a devenit brusc teritoriu internaţional pentru familia regală ce a preferat exilul, colaborării cu naziştii.
Regele Carol l a venit în Principatele Unite ca domnitor. Nu era prima opţiune pentru înlocuirea lui Cuza, dar este singurul care nu era deranjat că ţara pe care avea să o conducă nu este cunoscută şi că va trebui să se supună sultanului. A domnit 48 de ani, binişor mai mult de jumătate din cât a durat monarhia. Nu a fost binecuvântat cu urmaşi care să supravieţuiască, astfel că fiul fratelui său a devenit moştenitor. Bătrân şi progerman, Carol l a murit în 1914, când politicienii români - Echipa de aur - au decis să nu intre în război alături de nemţi şi austrieci. La scurt timp l-a urmat, pe drumul eternităţii, singura sa regină şi prima a Româ-niei, Elisabeta, poeta Carmen Sylva. Ferdinand şi Maria erau de doar doi ani la destinele naţiunii române când au trebuit să gestioneze cumplita situaţie a Primului Război Mondial. Alături de nişte politicieni patrioţi şi inteligenţi. Ei au avut mai mulţi copii, moştenitorul, Carol fiind extrem de năbădăios şi nestatornic. Astfel, în 1927, când moare Ferdinand, locul de moştenitor fusese eliberat de către viitorul Carol al II-lea şi revenise fiului său, Mihai, în vârstă de cinci ani. Când avea opt, în 1930, a fost detronat de tatăl său care se hotărâse, în sfârşit, să devină rege. Şi a fost fix un deceniu, până în 1940, când pleacă din nou şi din nou îl lasă pe fiul Mihai să îndeplinească înalta demnitate de stat în locul său. După o domnie care se suprapune cu al Doilea Război, Mihai a fost mereu un rege tânăr, când a fost obligat să abdice, în 1947, având 26 de ani. În schimb, a avut o viaţă lungă şi deloc liniştită, deşi era un spirit blând şi demn. Sau poate tocmai din această cauză nu a fost deloc în pace.
Cam aceasta este istoria monarhiei române, o perioadă luminoasă în istoria Româ-niei, sinonimă cu făurirea statului, cu dezvoltarea economică şi înflorirea civilizaţiei. Din acele vremuri ne-au rămas multe lucruri frumoa-se, nu numai clipe măreţe şi imobile impunătoare, ci şi alte bijuterii şi memorabilia. Artmark organizează de mai mulţi ani o licitaţie regală, cu obiecte ce au aparţinut sau doar amintesc de membrii casei regale sau vin din acele vremuri. Aici, valoarea financiară păleşte în faţa puterii de evocare a acestor obiecte fragile şi, aparent, obişnuite.
Cel mai mare preţ al licitaţiei "România regală - Centenarul Marii Uniri" a fost de 7 mii de euro şi a fost licitat pentru "Regina nopţii", acuarelă de regina Maria. Este vorba, desigur, de cunoscuta floare, şi nu de vreo creatură tenebroasă. Regina Maria este vedeta capetelor încoronate ale Româ-niei, cea mai iubită, cea mai activă, cea mai cunoscută. Îi datorăm foarte multe noi, românii, acestei englezoaice din osul împărătesei Victoria, şi se vor împlini, în acest an şi la anul, un secol de la multe fapte ale ei care au garantat rotunjirea României. Făcea acuarelă şi sunt cunoscute multe dintre lucrările sale. Vedeţi una dintre ele în sufrageria castelului de la Balcic sau le-aţi văzut pe altele prin licitaţii. Acuarela vândută la Artmark a fost publicată în 1926 şi conţine o formă stilizată de cruce înscrisă în cerc, un element de design pe care îl vom recunoaşte în fotografiile de epocă şi în podoabele purtate de regina Maria. Cu 5 mii de euro s-a vândut o carte. Este vorba de "Omagiul României lui Ferdinand cel Mare", cu ferecătură din argint, tipărită pe hârtie manuală, având dedicaţia Reginei Maria către mareşalul Ferdinand Foch, la Paris, în 1922.
S-au mai vândut, de la început, săbii de paradă, cu 600, 900 şi 1.200 de euro, un pas de 300 de euro, în des-creştere. Apoi s-a dat, cu 2.900 de euro, o cupă din tot atâtea grame de argint, marca Mappin & Webb, surmontată de coroană regală română. S-au vândut mai multe monede şi medalii, din care reţinem moneda aniversară Carol I, din aur, cu valoarea de 50 de lei, gravată de Alphonse Michaux în 1906, adjudecată la 1,2 mii de euro, şi un Carol I de 1 leu, din argint, din 1870, cu o mie de euro. 13 loturi au fost hărţi, care nu au trecut de 600 de euro. Acest preţ a fost obţinut de "Harta României Mari, cu noua organizare administrativă pe judeţe", din 1922. Dar din 1919 este "Harta României Mari, cu noile frontiere admise de Congresul de la Paris şi numele româ-neşti ale tuturor localităţilor", realizată de generalul C. Teodorescu şi profesorul dr. Vasile Meruţiu şi tipărită la Bucureşti. A fost adjudecată cu 500 de euro, în creştere de la 170. Anterioara plecase de la 90 de euro. Alte piese cartografice de profil şi bine vândute sunt "Basarabia, harta etnografică" de Alexis Nour, cam din 1925, licitată la 450 de euro, fix triplul pornirii, dar şi "Transnistria, harta etnografică", de acelaşi autor celebru, adjudecată cu 400 de euro.
Dintre cărţi se detaşează "Picturi vechi ale Galeriei Carol I Regele României", de Leon Bachelin, apărută la Paris, în 1898, şi vândută la Bucureşti, 120 de ani mai târziu, cu 900 de euro. Două ediţii diferite ale volumului "Povestea vieţii mele" de regina Maria, una cu autograf, au primit fiecare câte 500 de euro.
Copleşitoare sunt fotografiile, timp împietrit, la preţuri mici. Cel mai mare preţ a fost de 900 de euro, plătit pentru o fotografie cu regele Carol I, montată în oval într-o ramă impresionantă, deosebită, de epocă, sfârşitul secolului XIX. Un lot de şapte fotografii realizate de Emil Fisher la 15 ianuarie, reprezentând vizita generalului Berthelot în Ardeal, a primit 500 de euro. O fotografie din timpul acestei vizite, realizată la Sibiu şi în care apar generalul francez, cu mâna la chipiu, şi Alexandru Vaida-Voevod, ridicând pălăria, flancându-l pe Iuliu Maniu, zâmbind discret, a primit 200 de euro. O superbă carte poştală cu regina Maria în haine de soră medicală, cu o semnătură datată în timpul războiului, a primit 400 de euro. Un portret în aceeaşi ţinută a reginei Maria, fotografie din 1918, a fost vândut cu 500 de euro.
Multă istorie am răsfoit odată cu această licitaţie şi fiecare lot al ei merita un loc într-un muzeu. E bine, însă, să se afle şi în mâini private, care au numărat banii cu care au fost cumpărate. Vor fi apreciate şi, cine ştie, poate vreodată vor fi accesibile şi iscoditorilor istoriei. Dacă nu, ne mulţumim cu informaţiile generoase oferite de Artmark, casa organizatoare a licitaţiei regale, în anul Centenarului Marii Uniri. Făcând abstracţie, desigur, de faptul că a fost reactivată inepţia care consideră că cifra regală se numeşte cifru.