IUSTIN PARASCHIV: "Intenţionăm să producem la Mizil utilaje pentru agricultură şi pentru zootehnie"

Reporter: Stimate domnule Iustin Paraschiv, ce ne puteţi spune despre activitatea MFA Mizil?

Iustin Paraschiv: Am cumpărat această companie în luna aprilie a acestui an, de la acţionarii majoritari, care deţineau peste 70%, iar restul până la 90%, de la micii acţionari.

Personal, nu mă implic în activitatea operaţională a acesteia.

Am numit un Consiliu de Adminis-traţie, care a desemnat un nou director general, iar în prezent societatea func-ţionează cu acelaşi obiect de activitate pe care-l avea şi în trecut, întrucât are în derulare câteva contracte, care o obligă să rămână în domeniu.

MFA Mizil are ca obiect de activitate atât domeniul militar, dar şi reparaţiile civile, industriale. Pe noi, ca grup, ne-a interesat a doua parte.

Am preluat această companie pentru că aveam nevoie să creăm, la nivelul grupului, un nucleu, o divizie macro de reparaţii şi mentenanţă a diviziei agricole şi să externalizăm aceste operaţiuni din celelalte companii.

În ultimii cinci ani, am avut cea mai mare dezvoltare pe partea de investiţii la nivelul grupului de firme pe care îl conduc. Problema era însă că nu aveam un departament specializat în reparaţii şi inovaţie, în tot ce înseamnă divizia de zootehnie şi divizia agricolă.

Fiecare companie avea un departament mecano-energetic, care se ocupa cu mentenanţa, însă, din cauza extinderii foarte mari din ultimii ani, cheltuielile suportate pe fiecare firmă erau enorme.

Reporter: MFA Mizil lucrează în prezent numai cu grupul de firme pe care îl conduceţi?

Iustin Paraschiv: În acest an, primează activitatea civilă, în detrimentul celei de apărare.

Momentan, compania nu lucrează doar pentru noi, am angajat şi câţiva ingineri proiectanţi care se ocupă de partea de proiectare şi execuţie pentru anumite companii petroliere.

Reporter: Doriţi să păstraţi o parte din divizia a apărare?

Iustin Paraschiv: Eu intenţionez să nu mă implic în conducerea aces-tei firme, atât timp cât Consiliul de Administraţie ia decizii bune, pentru profitabilitatea companiei.

Reporter: Câţi salariaţi mai are MFA în prezent?

Iustin Paraschiv: Vorbim în acest moment de circa 100 de angajaţi.

La momentul preluării, luna aprilie 2012, MFA Mizil avea 30 de salariaţi şi înregistra pierderi, întrucât activitatea ei se adresa în mare parte armatei.

Până în 2008 au existat contracte industriale cu firme foarte mari, însă a venit criza economică şi activitatea societăţii s-a deteriorat.

Reporter: Dacă va fi nevoie, veţi mai produce aici maşini de luptă?

Iustin Paraschiv: În anul 1951, când a fost înfiinţată, MFA Mizil avea ca obiect de activitate reparaţia blindatelor şi maşinilor de luptă.

MFA Mizil nu este o unitate învechită, ea a livrat în anul 2009-2010 ultimele maşini de luptă pe şenile, agreate NATO.

Compania a avut însă probleme pentru că a fost foarte expusă pe acest segment, conducerea de atunci s-a bazat foarte mult pe contractele cu Ministerul Apărării şi nu a mai avut interes să producă şi pentru partea civilă.

Din cauza crizei economice, au fost sistate comenzile de la armată şi atunci a început declinul, de la sute de angajaţi ajungându-se, în acest an, la numai 30 de angajaţi.

Maşinile de luptă care se află în înzestrarea armatei române sunt produse şi proiectate la MFA Mizil. Ceea ce înseamnă că ele au intrat în producţie în 2003-2004, iar execuţia lor s-a întins pe o perioadă foarte lungă. Chiar dacă România a intrat în criză în 2007-2008, la MFA Mizil se producea foarte mult. Problema a fost după anul 2009.

Dacă producţia maşinilor de luptă va deveni o activitate profitabilă, probabil Consiliul de Administraţie va decide să reporneas-că producţia sau nu pe acest segment.

Interesul meu nu este să produc maşini de luptă şi nu cred că, în următoarea perioadă, se vor mai produce tancuri la Mizil, întrucât investiţiile pentru modernizarea echipamentelor se ridică la câteva sute de milioane de euro.

Am în vedere integrarea MFA Mizil pe linia business-ului în care noi activăm, adică domeniul reparaţiilor şi mentenanţei utilajelor din agricultură.

În prezent, la Mizil, avem specialişti care lucrează la un proiect privind ventilaţiile de la fermele de pui sau la fermele de porci.

Intenţionăm să producem la Mizil utilaje pentru agricultură şi pentru zootehnie, nu numai pentru grupul de firme pe care îl conduc, ci şi pentru alte companii.

Acum suntem însă la nivelul de proiectare, urmează prototipul pe care îl vom implementa în companiile noastre şi apoi îl vom vinde şi către alte firme.

• "2012, din punct de vedere al profitabilităţii, se păstrează pe aceeaşi linie"

Reporter: Care este situaţia grupului, în general, în această perioadă de criză economică?

Iustin Paraschiv: 2011 a fost un an foarte bun, iar 2012, din punct de vedere al profitabilităţii, se păstrează pe aceeaşi linie.

Pot să vă spun că, în acest an, va creşte puţin profitabilitatea şi va scădea, la fel de puţin, cifra de afaceri.

Preţul cărnii s-a majorat foarte mult de la începutul anului, fiind în jur de 35-40%. Această creştere nu este însă corelată cu preţul cerealelor care, practic, s-a dublat.

Reporter: Anul trecut aţi înregis-trat o cifră de afaceri de 250 de milioane de euro? La cât credeţi că se va ridica în 2012?

Iustin Paraschiv: Opinia mea este că cifra de afaceri poate scădea sau creşte cu 5-7%, în acest an.

Reporter: Sunteţi un grup integrat?

Iustin Paraschiv: Nu. Avem nevoie de mai multă agricultură.

Cred că nu există, în domeniul în care noi activăm, vreo companie mare din România care să fie integrată total.

Noi producem între 5000-8000 de tone de furaje pe lună, ceea ce înseamnă o producţie anuală de 80.000 tone de furaje. Îmi este aproa-pe imposibil să spun că sunt integrat la aceste cantităţi.

Întrucât construim ferme, iar necesarul de furaje este din ce în ce mai mare, agricultura autohtonă rămâne în urmă în ceea ce priveşte producţia de cereale şi atunci suntem obligaţi să le cumpărăm de la alţi producători autohtoni.

În general, lucrăm cu multinaţionale.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre sistemul de irigaţii?

Iustin Paraschiv: Nu deţinem încă un sistem de irigaţii. Încercăm acum să lucrăm la un astfel de proiect.

Dar înseamnă investiţii foarte mari, pentru că, pe terenurile pe care noi le deţinem, a existat un sistem de irigaţii, dar care a fost furat, la fel ca în toată ţara.

Încercăm să punem cap la cap necesităţile noastre cu posibilitatea pompării apei de către SNIF-ANIF (Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Adminsitraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare).

Cea mai simplă metodă pentru noi ar fi să preluăm apa direct de la ei, nu să săpăm fântâni, pentru că este foarte scump. Să sapi o fântână costă în jur de 100 de euro metrul liniar, iar după aceea avem nevoie de bazine de captare şi păstrare a apei.

Investiţiile sunt foarte mari pentru a iriga doar 300 de hectare de teren.

Dar este la fel de adevărat că o producţie irigată poate face diferenţa de la simplu la dublu.

Reporter: S-a schimbat atitudinea consumatorilor produselor alimentare în această perioadă?

Iustin Paraschiv. Categoric da. Consumatorii devin mai educaţi, chiar dacă sunt mai săraci.

Banii câştigaţi sunt mai puţini, iar modul actual de viaţă a făcut ca omul să fie mai atent la ce consumă. Şi cât consumă.

Oamenii au început să fugă de produsele ieftine, trendul este unul pozitiv, din punct de vedere nu al consumului produselor scumpe, ci al educării consumatorului.

În loc să cumpere pulpe afumate sau piept de pui afumat, care costă 20 lei kg, achiziţionează un pui de 10 lei, pe care îl pregăteşte acasă.

De asemenea, româ-nii nu mai cumpără cantităţi mari de produse alimentare. În trecut, în România, se strica foarte multă carne pentru că se cumpăra în cantităţi mari.

Consumatorii au început să fie mai atenţi, adică în loc să-şi cumpere 1 kg de pulpă, se mulţumesc acum cu numai 300-400 grame.

Reporter: Vă aşteptaţi şi în toamna aceasta la o creştere a preţurilor produselor alimentare?

Iustin Paraschiv: Preţurile produselor alimentare nu au nicio legătură cu dorinţa unui antreprenor să obţină mai mult profit.

Noi, în momentul acesta, avem o mare problemă cu majorarea preţului cerealelor, care înseamnă aproape de 70% din preţul total al produsului.

Dacă preţul cerealelor s-a dublat, iar preţul cărnii a crescut doar cu 35-40%, cum să rezişti?

În plus, preţul gazului şi al energiei electrice creşte în fiecare an, în luna ianuarie, însă preţul cărnii scade, în fiecare an, tot în ianuarie.

După părerea mea, cred că, în mod normal, preţul cărnii ar trebui să crească, dar, datorită scăderii consumului, pe produsele din carne, vom vedea ce se va întâmpla.

Industria alimentară românească este încă lovită de fiecare mişcare care are loc în bugetul unei familii - începerea şcolii, a postului religios. De exemplu, orice post îţi taie din profit, Moldova este mai religioasă decât vestul ţării.

Ca producător, mai am varianta pieţei externe, pot să export, întrucât acolo preţurile sunt foarte mari, comparativ cu piaţa internă.

Reporter: Care este ponderea exportului în cifra de afaceri?

Iustin Paraschiv: Carne de pui exportăm în Europa. În acest an, exportul cărnii de pui s-a ridicat la circa 20%, iar exportul de carne de vită - la 90%.

Pajo Holding, care se ocupă cu creşterea bovinelor, exportă în acest moment carne de vită în zona arabă, în Israel, Liban etc.

Reporter: Exportaţi vită de carne în aceste ţări arabe?

Iustin Paraschiv: În ultima perioadă se pune tot mai mult accent pe creşterea bovinelor pentru carne, şi nu pentru lapte.

Inclusiv Ministerul Agriculturii îndrumă crescătorii pe acest segment, aducând material seminal din alte ţări, în special pentru vită de carne, şi distribuindu-l gratis prin asociaţii.

România are hectare întregi de păşune. În trecut, în Ardeal, românii erau specialişti în vita de carne, oamenii duceau animalele la munte, le luau toamna şi nu aveau costuri.

Cu timpul, vita de carne a fost înlocuită cu vita de lapte, întrucât crescătorul dorea să obţină de la animal mai multe beneficii, atât carne, cât şi lapte.

În România nu există mase de consumatori educaţi pe consumul de carne de vită şi nu avem cultură pentru carnea de vită, pentru că exis-tă concepţia că vita este tare şi nu poate fi mâncată.

De exemplu, Bulgaria consumă de trei ori mai multă carne de vită decât România.

Noi, ca ţară, putem produce vită de carne, dar după nişte principii sănătoase.

La Paho Holding producem vită de carne, pe care însă nu este rentabil să o vindem pe piaţa autohtonă.

Deşi producem după modelul european adevărata vită de carne, în România ni se plăteşte un preţ la jumătate faţă de preţul meu de cost. În consecinţă, vând vita de carne în ţările educate pe consumul acestui produs.

Reporter: În ceea ce priveşte carnea de pui, Avicarvil este una din companiile care se ocupă cu creşterea puilor la sol.

Iustin Paraschiv: Foarte mulţi fermieri încep să crească puii la sol şi nu în baterii, întrucât rezultatele sunt mai bune.

Cel mai important lucru în creşterea puilor este furajul. Trebuie să ai controlul, să nu te ia valul şi să doreşti să câştigi cât mai mulţi bani, într-o perioadă cât mai scurtă.

Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri în business-ul legat de zootehnie.

Reporter: Produceţi şi ouă?

Iustin Paraschiv: Momentan nu. Avem de gând să facem şi asta, pentru că în prezent cumpărăm de la altcineva.

Până acum producătorul cu care lucrăm este foarte serios şi nu este nevoie să îl schimbăm.

Reporter: Aveţi în vedere preluarea altor companii din domeniu, având în vedere că este un moment propice pentru astfel de acţiuni?

Iustin Paraschiv: Întotdeauna ne uităm după preluări, suntem atenţi la acest lucru.

În ultimele două luni, am avut două încercări, din păcate eşuate. Mare parte din companiile care sunt dispuse să renunţe la afacere sunt foarte îndatorate şi atunci nu este rentabil pentru noi să ne "molipsim" cu boala altuia.

Am cumpărat câteva active, evitând să preluăm compania propriu-zisă.

Reporter: Cum apreciaţi relaţia cu băncile, în condiţiile în care oamenii de afaceri se plâng de lipsa creditării?

Iustin Paraschiv: Avem o relaţie foarte bună cu creditorii noştri. E adevărat că am avut şi bănci care ne-au cerut plata anticipată, întrucât banca-mamă a comandat subsidiarei din România să nu mai crediteze sectorul alimentar.

Sincer, înţeleg băncile, pentru că acestea, deşi sunt româneşti, au acţionariat străin. Iar acţionarul străin - fie german, austriac sau american - analizează profitabilitatea ţării unde este prezent.

Când un agent economic român este atins negativ de decizia unei bănci româneşti cu acţionariat străin, acel acţionariat se uită la profitabilitatea pe România a sectorului res-pectiv. Dacă, de exemplu, pe sectorul producţiei de mezeluri, toate cifrele sunt dezamăgitoare la nivel european sau la nivelul României, banca respectivă nu te mai creditează, chiar dacă tu eşti un producător bun şi o firmă serioasă.

Reporter: Cum apreciaţi relaţia producătorilor din agricultură cu autorităţile, din punctul de vedere al dezvoltării domeniului?

Iustin Paraschiv: Cred că este o relaţie destul de bună şi nu vreau să mă refer la chestiuni politice.

Integrarea europeană a fost un proces benefic pentru agricultura românească.

Deşi suntem defavorizaţi din punct de vedere al subvenţiilor pentru agricultură, pentru creşterea animalelor, comparativ cu alte state europene, eu consider că este un lucru foarte bun să primeşti ceva în plus faţă de ceea ce scoţi tu din pământ.

În plus, ca om de afaceri, observ o coerenţă la nivelul autorităţilor, ceea ce îmi dă încredere să investesc.

Cred că suntem pe un drum bun, chiar dacă e pietruit şi nu este asfaltat, dar văd o luminiţă şi am încredere că lucrurile vor fi mai bune pentru că, practic, atât România, cât şi ţările europene, nu au altceva mai bun decât dezvoltarea agriculturii în acest moment.

Pe partea de zootehnie - creşterea păsărilor - crescătorii din România sunt în primii trei din Europa, pentru că nivelul modernizărilor, datorită accesării fondurilor europene, sunt superioare celor din ţările vestice.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre producţia de carne de porc?

Iustin Paraschiv: Producem şi carne de porc la Vâlcea, pe care însă nu o exportăm.

Avem o companie separată. Avicarvil a intrat într-un parteneriat cu câţiva specialişti care dezvoltă linia de carne de porc. Avicarvil a pus la dispoziţie halele şi fermele, iar ceilalţi au venit cu tehnologia şi cu know how-ul, ocupându-se de creştere. Dar noi livrăm purcelul.

Astfel, pe proprietatea Avicarvil, o echipă de management dezvoltă business-ul cărnii de porc.

Avem un complex destul de mare, are peste 100.000 de porci pe an. Eu cred că suntem printre primii în România.

Reporter: Care este valoarea investiţiilor grupului în acest an?

Iustin Paraschiv: În acest an, investiţiile se ridică la circa 10 milioane de euro, din care sunt şi fonduri europene, circa 40%.

Reporter: La începutul anului, aveaţi în vedere preluarea locaţiilor Mic.ro pentru amplasarea magazinelor La Provincia. Aţi declarat că aveţi în vedere crearea a 100 de magazine La Provincia. Care este stadiul acestui proces?

Iustin Paraschiv: În ceea ce priveşte locaţiile Mic.ro, există în continuare multe probleme juridice între clienţi şi administratorul judiciar al companiei, astfel încât este aproape imposibil să preiei vreun spaţiu.

Pot să vă spun că am preluat toate locaţiile Mic.ro pe care am putut din punct de vedere legal.

Reporter: Câte magazine La Provincia aveţi în momentul acesta?

Iustin Paraschiv: Cred că vreo 40.

Reporter: Care sunt planurile de viitor?

Iustin Paraschiv: Într-o primă fază, avem în vedere să ne dezvoltăm pe aceeaşi linie de business - construcţia de ferme de porci, pui, dezvoltarea creşterii capacităţii la ferma de taurine.

În plus, avem în vedere câteva proiecte pentru fermele pe care le deţinem privind instalarea de staţii de cogenerare.