English
Noua campioană a datoriilor din Zona Euro este Franţa şi deşi, la ordinul trilioanelor de euro (2,358), este egală cu Italia, totuşi sub constrîngerea Vestelor Galbene, a alocat 17 miliarde de euro ca să îmblînzească revolta care ameninţa să devină insurecţie şi astfel a ajuns să se îndatoreze, pînă în primul trimestru, puţin mai mult decît Italia, întrecînd-o, la mustaţă, cu 359 de milioane de euro (citeşte alăturat "Franţa, cea mai îndatorată ţară din zona euro").
Ce avem noi cu Franţa şi Italia?
În Franţa avem 0,3 milioane de români, iar în Italia 1,3 milioane (plus vreo 150 de mii de moldoveni).
Dar nu asta era ideea.
Ideea era că Franţa şi Italia sunt, după Germania, primele trei mari economii ale Uniunii Europene (dacă excludem Marea Britanie, căreia i s-ar cuveni, de fapt, locul al doilea)...
...Şi că, în UE, figurăm şi noi.
Calculul publicat vineri de Eurostat conform căruia România ar fi avut cel mai mare deficit guvernamental (4,5% din PIB) din UE, în primul trimestru din acest an, a fost contrazis, prompt, în aceeaşi zi, printr-un Comunicat al Ministerului nostru de finanţe, care susţine că Eurostat nu foloseşte o modalitate de calcul adecvată, care să ofere o explicaţie pentru valorile anuale: deficitul bugetar al României are valoarea de 0,5% din PIB, iar nu de 4,5%, susţine Ministerul lui Eugen Teodorovici.
Oricum, nu asta era ideea.
Parţial, ideea era să ne resemnăm - nu putem avea încredere în nici un fel de cifre.
Asemenea contraziceri zgâlţâie încrederea în cifrele publicate de oficialităţi; documentarea în statistici este plină de surprize, dincolo de faptul că datoriile unei naţiuni sunt de cel puţin trei feluri, totuşi, pentru una şi aceeasi categorie, din aceeaşi unitate de timp, se găsesc mereu cifre diferite; dacă veţi deschide un site cu "debt clock", veţi avea senzaţia că aţi tras de manetă la păcănele, într-atât de repede cresc datoriile şi se schimbă cifrele.
Nu este de mirare că, în mediul economic, circulă ideea că, de pildă, valoarea raportului dintre datoriile noastre faţă de PIB, ar fi, de fapt, de 172% (din cauza cuantumului angajat al pensiilor, care se spune că n-ar fi luat în calcul), iar nu 34,1%, cum tocmai a comunicat Eurostat.
Cifrele Eurostat ne-ar situa în rîndul ţărilor privilegiate din acest punct de vedere, niveluri mai reduse fiind înregistrate doar în Estonia (8,1% din PIB), Bulgaria (21,2%), Luxemburg (21,3%), Danemarca (33,6%) şi Cehia (34%).
Dacă nu luăm în seamă zvonurile, ci acceptăm calculele Eurostat care ne plac, cum că datorăm cam o treime din PIB, înseamnă că noi nu avem rol în înrăutăţirea situaţiei financiare nici a Uniunii Europene, nici a Continentului în întregimea sa, nici a Planetei Pamînt , nici a Căii Lactee.
Galaxia noastră numără doar 200 de miliarde de stele, adică cu mult mai puţine decît datoria de pe Terra, despre care Institute of International Finance (IIF) tocmai a anunţat că, în primul trimestru, a crescut cu 3 trilioane de dolari, ajungînd la 246,5 trilioane de dolari.
Dacă asta ar fi datorie externă a Terrei, ar însemna că noi, pămîntenii, datorăm, în medie, cîte 1232,5 dolari fiecărei stele din Calea Lactee.
Aproximativ, cam asta e ideea.
Ideea este că nu e datorie externă.
Deci, ne datorăm bani unii, altora.
Pe Pamînt, la ora asta, circulă circa 7,7 miliarde de persoane umane, de diferite vîrste (inclusiv prunci şi muribunzi), rase, culori, înălţimi, sexe, confesiuni şi naţionalităţi, dar, fiecare individ, în medie, datorează cam 33 de mii de dolari.
Cui?
Dracu' ştie!
Cam asta e ideea.
În 2010, datoria planetară raportată la PIB era de 200% (cf. Bank of America Merrill Lynch); după mai puţin de 10 ani, a ajuns la 320% (cf. The Institute of International Finance).
Cam asta e ideea.
Creşte distanţa.
Pe un blog (http://www.mybudget360.com/global-debt-total-amount-of-debt-world-gdp-to-debt-ratios/), , un articol greu de stabilit cînd a fost publicat, (dar, probabil că prin 2014), observa că, în anul 2000, pentru fiecare $1 din creşterea PIB, a fost nevoie de un credit de 2,4 dolari şi că "astăzi" (este vorba, probabil, despre un moment de acum cinci ani) această cifră a suit până la 4,6 dolari pentru fiecare $1 din creşterea PIB.
Cu alte cuvinte, investiţia putea fi recuperată în 2,4 ani, iar dupa aceea, în 4,6 ani; acum, probabil că abia după vreo şase ani.
Cam aşa.
Conform recomandărilor deja formulate mai înainte, faţă de toate cifrele este necesară o rezervă suspicioasă, dar această chestie de pe blog este extrem de intuitivă, că dacă merge tot aşa, atunci, în curînd, economia se va comporta ca lemnul, faţă de investiţiile pe bază de credit (vezi Graficul "Rata creşterii PIB-ului global"- https://www.worldometers.info/).
Adică, modelul de dezvoltare economică pe credit cu dobîndă are limită.
Franţa şi Italia figurează (împreună cu Germania şi Marea Britanie) şi între primele zece cele mai mari economii ale lumii (cifrele din tabelele A. şi B. diferă, ceea ce n-ar trebui să surprindă pe nimeni, cu atît mai mult cu cît se referă la ani diferiţi - importantă este ierarhia şi ordinul de mărime).
De aceea, ceea ce se petrece în finanţele acestor două ţări, îngrijorează nu doar Zona Euro, (care s-ar descompune sub imensele nevoi pe care le-ar cere salvarea lor, dintr-un eventual crash), nu doar economia Uniunii Europene (din care facem parte şi noi), ci întreaga lume.
"Datorită importanţei sale politice şi economice, tendinţa privind solvabilitatea Franţei are un impact enorm asupra zonei euro în ansamblu", este scris în Raportul "Index CEP Default", al Centrum fur europäische Politik, de anul trecut.
Ceea ce este valabil şi pentru Italia.
Italia este a şasea în lume, privind dimensiunea datoriilor faţă de PIB, cu un raport de 127,51%.
Franţa, pe locul 18, cu datorii mai mici decît PIB (96,20%); deci, deşi a întrecut datoria Italiei, este mai bine poziţionată economic.
Un studiu de Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff, apărut în The National Bureau of Economic Research, 2011, (revizuit în 2012), susţine că datele empirice analizate indică o regularitate (de la care apar şi excepţii), conform căreia economiile dezvoltate îşi încetinesc creşterea atunci când nivelurile datoriilor lor ating 90% din PIB; rata de creştere mediană se diminuează cu 1%, iar creşterea medie scade şi mai mult.
Franţa are 96% din PIB.
Adică, peste 90%.
Dacă Reinhart şi Rogoff au dreptate, atunci UE are probleme cu creşterea economică.
Potrivit indicelui CEP Default (care măsoară capacitatea fiecărui stat de a-şi plăti creditele străine), publicat în ianuarie 2018 pentru situaţia din prima jumătate a lui 2017, solvabilitatea Franţei a scăzut pentru prima dată după 2014. Centrum fur europäische Politik (CEP) arată că tendinţa negativă se datorează faptului că economia franceză a importat mai mult capital străin, în timp ce creşterea capacităţii de formare a capitalului a rămas constantă. "Ţara a suportat datorii externe şi le-a folosit mai degrabă pentru consum decât pentru consolidarea capacităţii de formare a capitalului. Acest lucru se reflectă în rata de consum care este semnificativ peste media zonei euro", arată Raportul care nu a prins debaclul provocat de Vestele Galbene, începînd din 17 noiembrie şi pînă la o dată neprecizată, între lunile mai şi iulie.
CEP recomandase încetarea declinului creditului francez şi recâştigarea acestuia, tendinţă de mare importanţă pentru zona euro (şi UE); reducerea împrumuturilor nete din străinătate, (în special în scopuri de consum); însoţită de o scădere a volumului ratei de consum.
Dar...o mare problemă în Franţa este cultura pronunţată a conflictelor dintre angajatori şi angajaţi.
Politica guvernamentală asupra impozitului pe benzină a afectat nu numai pe muncitori, ci şi pe artizani, comercianţii mici, fermierii mici, muncitorii de birou, pensionarii şi alte straturi sociale intermediare.
Impozitul pe benzină a dat foc unei mişcări de revoltă fără precedent în Franţa postbelică, îmbogăţindu-se rapid cu noi revendicări - 300 de mii de protestatari în stradă, care nu s-au limitat la a crâcni, ci au construit baricade, au spart magazine şi au dat foc la automobile.
Astfel că recomandările CEP au eşuat în concesii de semn opus; preşedintele Emmanuel Macron a majorat salariul minim lunar cu 100 de euro şi a desfiinţat impozitul pentru ore suplimentare de muncă şi pentru pensiile mici.
Deşi protestatarii nu s-au declarat satisfăcuţi, manifestaţiile au pierdut din agresivitate, pentru că Macron le-a temporizat, invitînd la o dezbatere naţională, timp în care liderii revoltei au avut ocazia să se certe între ei.
La fel ca în cazul mişcării "Occupy Wall Street", din septembrie, 2011, în New York.
Dar, nu asta era ideea.
Ideea este că "Bogatul stăpâneşte pe cei săraci, şi cel ce împrumută este sclav celui de la care se împrumută." (Pildele lui Solomon, 22.7.)
Cît de mult s-a schimbat omenirea, de la Solomon încoace?!
Cel care dă împrumutul - Banca Centrală Europeană - este sclav al celui împrumutat, dacă cel împrumutat este un hexagon puternic politic.
Nu este cazul nostru.
Noi, fiind un pentagon cu coada la Marea Neagră, suntem sclavi fie şi numai la 34,1% din PIB.
Dacă nu figuraţi ideea, vă desenez.
Asta era ideea.
NOTĂ
Sper ca, în acest articol, să nu fi pus la un loc mere cu pere. Sau, măcar, să nu o fi facut foarte des.
La Conferinţa organizată de BURSA, "UNIUNEA BANCARĂ - DEZBATERE ÎN PREMIERĂ, ÎN ROMÂNIA", am prezentat un referat, intitulat "O picătură de organizare, într-o mare de haos", reprodus a doua zi, în ziar (BURSA / 28 martie 2014). Acolo am iniţiat comparaţia dintre PIB global şi datoria globală, o comparaţie pe care nu am întîlnit-o în documentarea avută la dispoziţie.
Ba, chiar, am găsit că FMI susţine că datoria globală nu poate fi calculată, deoarece nu toate ţările planetei îşi raportează datele la FMI şi în plus, ele nu aplică o metodologie de calcul unitară.
Peste acest handicap, doi prieteni mai tari ca mine în contabilitate, mi-au explicat că datoria şi PIB sunt mărimi care nu pot fi comparate.
Şi că eu compar mere cu pere.
Le-am răspuns că, fie şi dacă ar fi greşită alăturarea celor doi termeni, mie mi se pare că raportarea unuia la celălalt are forţă expresivă.
Văd că, în ultimii cinci ani, rata datoriilor asupra PIB la nivel global a devenit un indicator curent, inclusiv pentru FMI.
Bineînţeles că nu îmi închipui că ar fi meritul meu, ci această comparaţie a început să fie general cerută de cei preocupaţi de înţelesul lumii în care trăim şi care pare să se apropie de nonsens.
Dar cred că am meritul să fi fost unul dintre primii, între aceştia.
De aceea, dacă am adunat mere cu pere, în acest articol, îmi cer scuze, dar am vrut să fiu mai expresiv.
MAKE
Franţa, cea mai îndatorată ţară din zona euro
• În termeni absoluţi, datoria Franţei a depăşit-o pe cea a Italiei, însă ca pondere în PIB este mult mai redusă
• Curtea de Conturi a Franţei a avertizat că datoria ţării este "îngrijorătoare"
Franţa a devenit, în trimestrul întâi din 2019, ţara cu cea mai mare datorie din zona euro, în termeni absoluţi, depăşind Italia, potrivit datelor Eurostat, publicate la finele săptămânii trecute.
Datoria Franţei a însumat 2.358.897 milioane de euro în primele trei luni din anul curent, faţă de 2.296.143 în trimestrul întâi din 2018, conform Eurostat, care arată că, în Italia, datoria a ajuns, în intervalul analizat, la 2.358.538 milioane de euro, de la 2.309.877 milioane în primele trei luni din 2018.
Ca pondere în PIB, datoria Franţei este mai mică de 100% (99,7% în primul trimestru din 2019, faţă de 99,4% în acelaşi interval din 2018), în timp ce datoria Italiei este de 134%. Astfel, ponderea datoriei Franţei în PIB este încă sub 100%, iar costurile de împrumut ale ţării sunt mult mai mici decât în cazul Italiei.
Potrivit Insee (Biroul de Statistică de la Paris), datoria publică a ţării a crescut la 99,6% din PIB în primele trei luni din 2019, faţă de 60%, cât este limita prevăzută pentru zona euro. Pe întreg anul trecut, datoria Franţei a fost de 98,4% din PIB.
Ponderea datoriei Franţei în PIB este estimată să atingă 98,9% în acest an, după ce preşedintele Emmanuel Macron a "slăbit corzile", încercând să pună capăt protestelor violente ale "vestelor galbene", care au durat luni de zile. În urma protestelor, guvernul francez a alocat 17 miliarde de euro pentru creşterea puterii de cumpărare.
Curtea de Conturi a Franţei a avertizat, luna trecută, că nivelul datoriei ţării este "îngrijorător" şi i-a cerut guvernului de la Paris să ţină sub control cheltuielile.
Într-un raport recent, Curtea de Conturi de la Paris a subliniat că divergenţa crescândă dintre Franţa şi ţările vecine privind reducerea datoriilor este "îngrijorătoare", iar situaţia creată "ar putea duce la o deteriorare a percepţiei calităţii datoriilor Franţei în rândul investitorilor".
Curtea a atras atenţia guvernului că nu a reuşit să culeagă roadele creşterii economice, respectiv să reducă în mod semnificativ cheltuielile excesive, care duc la creşterea împrumuturilor în fiecare an.
Şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) a avertizat, în luna mai, că datoria Franţei este "prea mare faţă de nivelul de confort", cerând guvernului să reducă cheltuielile. (A.V.)
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2019, 01:20)
Asta-i un articol care demonstreaza cum se face din rahat bici si sa si pocneasca. De fapt, porneste de la o stire marunta, ca datoriilr Frantei au crescut peste datoriile Italiei, dupa care ne duce si ne intoarce prin toata geografia, in jurul unei idei pe care arata ca o cauta obsesiv in cifre si legaturile dintre ele. Abia in Nota de dupa sfarsitul articolului, Make mentioneaza ceea ce il preocupa, " înţelesul lumii în care trăim şi care pare să se apropie de nonsens". Dar in artricol nu spune. Poezie. Din nimic, Make a scos o poveste captivanta. Lectie de lirism si satira, intr-un articol pe teme statistice. Bestial!
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 09:25)
Matale esti critic literar, citeste "Romania literara", nu BURSA. Daca spui "poezie", lumea nu mai crede in ceea ce scriu. Si m-am documentat al naibii de mult.
Oricum, multumesc!
1.2. Ei... (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de MA în data de 22.07.2019, 09:59)
Sinteti rege al poeziei, vesnic tinar si ferice, dar nu ornati cu tropi subiecte derizorii. Complimentul pentru forma e bonus, nu mai necajiti omul!
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 10:17)
Am probleme de caracter, laudele ma stafidesc (dar imi plac), criticile ma umfla (dar imi pica rau).
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2019, 16:44)
Da...viața la 150kg te ...cum ziceai...))))???
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2019, 16:46)
Da...viața la 150kg te ...cum ziceai...))))???...toți avem slăbiciuni...mai puțin Luminăția Voastră)))
2. De la teorie pin' la datorie...
(mesaj trimis de MA în data de 22.07.2019, 05:21)
Genial articol, nici nu stiu de unde sa-ncep a-l discuta, e genul de text care poate umple luni de dezbateri pentru noul val al filosofilor din butoaie, categorie socio-profesionala in care imi face placere sa cred ca ma incadrez din oficiu. Esenta superbului rezida insa in mod clar, indubitabil, in observatia "Cui tot datoram?" "Dracu' stie!". Personal, doresc sa aduc la cunostinta publicului larg ca nici un creditor inchipuit, romulan, klingon, francez sau roman, nu va pupa aia 33 de mii aflati in teorie la mine. Cred ca in asentimentul meu e cea mai mare parte a populatiei planetare. Mai voi a arata ca PIB-ul e o poveste la fel de olteneasca, de petreispiresciana, de din burta, din neant. Tari ca Franta, Italia sau Romania introduc in sursele de alimentare a cifrei marete sume care rezulta teoretic, indirect, din economia gri si din cea neagra. Cum economia cenusie de-aia e cenusie, ca nu se stie precis citi bani invirte, e futil a mai comenta cit de acurate pot fi estimarile gherghinilor continentali... Sumele astea, care invirt contoarele ca la pacanele, n-au decut un rol estetic, decorativ. Sint un subiect de conversatie. Altfel, n-au nici o legatura cu economia reala, cu stabilirea saraciei sau bogatiei planetei, cu nimic...
2.1. Exemplu real pe post de pilda inteleapta (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de MA în data de 22.07.2019, 05:32)
In octombrie 1995, Sergiu Bahaian a imprumutat, de la camatareasa tiganca Iacob Paraschiva, zisa Piri, domiciliata in strada Cezar Buliac, fara acte, dar in baza unei intelegeri ferme, suma de 500.000 (cinci sute mii) dolari americani, in numerar, cu o dobinda de 10% pe zi, functionind principiul "dobinda la dobinda" calculabila pina in ziua restituirii integrale. In 12 spre 13 octombrie 1995 Sergiu a fugit din tara. S-a intors direct la puscarie. Au trecut aproape 24 de ani de la contractarea imprumutului. Suma datorata ar trebui sa fie, in teorie, mai mare ca bugetul de inarmare al SUA, China si Rusia la un loc. Daca urmasii lui Piri s-ar fi comportat ca ANAF, ca directile locale de taxe si impozite sau ca administratorii polonezi de creante, probabil ca Clanul Iacob ar conta pe bani, ar tine calculele la zi si i-ar trimite recomandate lui Bahaian cu mentiunea "urgent", scrisori in care l-ar soma sa restituie lovelele, ba i-ar propune si reduceri de o suta-doua de trilioane in cazul in care s-ar manifesta cooperant. Cam asta e gindirea economica practica a prezentului...
2.2. Dar daca... (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de MA în data de 22.07.2019, 05:46)
Neamurile Paraschivei Iacob ar fi FMI, Banca Mondiala, Federal Reserve sau Banca Centrala Europeana?!? Sau, altfel formulat, de-a ce ne jucam in Lumea Mare?
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 23.07.2019, 07:21)
Corect
3. Ce contează datoria ?
(mesaj trimis de A politic în data de 22.07.2019, 06:51)
Cand Sua a recomandat UK sa uite de datorie ca "poate" ! ?!
Ceașcă a fost singurul naiv care a platit datoria ?
La ce datorie se execută silit un stat ?
Ce tribunal o judeca ?
.
Sunt 28 de stele UE :
- UK salar 1500£, motorina 1£, pachet tigari 4£
- Ro salar 1500 lei (grei), motorina 5 lei, pachet țigări 18 lei
- Franta 1500€, motorina 1,2 €; tigari 5 €
...restul stelelor astept să le completati, să faceti un desen ?
3.1. Buna asta! (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2019, 07:31)
Cum executi un stat? I-as intreba si pe aia care iau titluri de stat ca sunt cu risc 0... Si pe aia care afirma ca un stat nu poate da faliment.:)))
3.2. N-ai mai mers de mult! (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2019, 08:07)
Sau te-ai lasat de fumat prin 2006. Nu mai exista tigari cu 4 lire sau 5 euro... Dar, in esenta, ai dreptate.
3.3. Traducerea unui articol din presa straina (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 11:26)
Atunci când o țară nu reușește să-și plătească creditorii în timp util, se spune că se află în "default", echivalentul național al falimentului. Dar implicațiile suverane sunt destul de diferite de falimentele de afaceri, deoarece este mult mai greu pentru creditori să refacă activele unei entități suverane decât să refacă activele unei companii.
Tările care se află în situație de faliment tind să-și restructureze datoriile, mai degrabă decât să refuze pur și simplu să plătească.
Dar aceste așa-numite "haircuts”, în care valoarea inițială a unei obligațiuni este redusă, pot fi dureroase pentru deținătorii de obligațiuni guvernamentale.
În cazurile mai puțin grave, țările pot alege să-și restructureze datoria solicitând mai mult timp pentru a plăti.
Acest lucru are ca efect reducerea valorii actuale a obligațiunii - deci nu este absolut dureroasă pentru investitori.
Implicațiile pot fi aspre pentru țara infracțională, mai ales dacă sunt neașteptate și dezordonate.
Economisitorii și investitorii interni, anticipând o scădere a valutei monedei locale, se vor lupta să-și retragă banii din conturile bancare și să-i scoată din țară.
Pentru a evita deprecierea băncilor și a monedei, guvernul poate închide băncile și impune controale de capital.
Ca pedeapsă pentru neplată, piețele de capital vor impune rate de împrumut punitive sau vor refuza pur si simplu să împrumute.
Și agențiile de rating de credit vor avertiza fără îndoială împotriva investițiilor în țară.
Dar, după cum arată istoria, în majoritatea țărilor, creditorii care suferă de randament la randamente vor începe din nou să împrumute, atâta timp cât sunt răsplătiți în mod corespunzător pentru riscul pe care îl iau.
În plus, swap-urile pe risc de credit - instrumente financiare care acționează ca o formă de asigurare împotriva defaulturilor suverane și corporative - permit deținătorilor de obligațiuni să-și acopere riscul.
Critic, nu există nici o lege sau o instanță internațională pentru soluționarea neîndeplinirii obligațiilor suverane, care să explice de ce sunt atât de variate în ceea ce privește durata și gravitatea. A fost propusă mai multă reglementare internațională, dar astfel de condiții rămân, în cele din urmă, la nivelul țării emitente.
4. Fire-ar ale naibii de lovele!
(mesaj trimis de MA în data de 22.07.2019, 08:39)
Bogatul stapineste pe sarac si banul naste sclavie. Bine-a facut tovarasul Moammar El Qaddafi cind a declarat imprumurile ilegale! Putea omul strabate jamahiria in lung si-n lat, numai peste libertate dadea, bani nu-i oferea nimeni! Ba mai mult, ca furnica lui LaFontaine, libianul trebuia nu numai sa nu dea, dar sa si umple lumea toata si sa instiinteze mukhabaratul ca te-ai dus si i-ai cerut! Qaddafi a declarat ilegala si munca salariata, o abjecta forma ascunsa de exploatare. Daca mergeai in piata la Tripoli si ii ziceai lui Abdul "Te angajez sa-mi repari chiuveta!", erai un om mort. Formula agreata era "hai sa ne asociem in vederea realizarii scopului comun de a-mi repara chiuveta, obiectivul odata atins va genera beneficiul utilizarii ei, mie, si o compensatie baneasca, tie!". Lumea a nascocit multe nuante de a-si exhiba nepriceperea economica. Asa ca nimic nu trebuie sa ne mire!
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 09:20)
N-am stiut ca Gaddafi a facut asta. Cred ca, la origine, "fundamentalist" asta inseamna, sa aplici Poruncile (nu sa ucizi bezmetic). Unii arabi au invatat de la unii iudei, ca l-ar putea pacali pe Dumnezeu, cu ticluieli contractuale. Pe o pinza mare, aflata acum intr-o colectie particulara in SUA, in tinerete, am pictat un Cristos, dar nu crucificat, ci tras in teapa. Premonitoriu. Nu asa a murit Gaddafi?!
4.2. Qaddafi... (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de MA în data de 22.07.2019, 09:47)
... a murit cum a murit, dac-o fi murit, la alde astia e greu de spus precis si daca vezi cadavrul, e un intreg trib care seamana perfect cu pretinsul defunct. De crapat, a crapat sigur orinduirea cea justa.
4.3. renegocierea contractelor petroliere (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de The Brute în data de 22.07.2019, 09:47)
draga domnule MA, stiti contractul renegociat de compania nationala de petrol libiana in valoare de 1 mrd EUR din care OMV 200 mil.
4.4. Nu stiu. (răspuns la opinia nr. 4.3)
(mesaj trimis de MA în data de 22.07.2019, 10:04)
Nu cred in contracte. Omul nu poate garanta nici macar ca va mai fi miine in viata, daramite complicate clauze care nu tin de el, labartate pe un orizont cetos de decenii. Cuvintul trebuie sa fie asa da, nu, altminteri, fara angajamente, parafe si apostile. Contractul e diavolesc. Adevarul, faptul implinit se datoreaza edictului divin, cum i-a explicat Marele Make unui finantist pe care l-a luat capul...
4.5. Piei ispita! (răspuns la opinia nr. 4.4)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 10:44)
Daca imi spuneti Marele Make, atunci, conform traditiei, formula este incompleta.
De exemplu, Rabinului Dov Be'er din Meserici (1700-1770) i se spunea "Marele Maghid din Meserici", model in virtutea caruia ar trebui ca formula sa fie "Marele Make din Bucuresti".
Dar asta ar fi, nepotrivit, ori prea mult, ori prea putin.
Pentru ca Maghid este si numele, atribuit de unii, Ingerului care lumineaza Biblia, ori de cite ori cineva se adinceste in studiu - deci, ar fi prea mult.
In schimb, precizarea "Marele", inainte de Make, imi stirbeste din unicitate, ca adica ar mai fi unii Make, cu care nu trebuie sa fiu confundat.
Desi ar fi potrivit sa ramina Make din Bucuresti, similitudinea cu Bogdan de la Ploiesti, Jean de la Craiova si Sorinel Pustiul face ca Make, simplu, sa fie satisfacator. Ba chiar maret.
5. Produsul Intern Brut
(mesaj trimis de Ilie de la Primarie în data de 22.07.2019, 10:40)
Sa calculezi datoria unui stat ca raport din PIB este ca si cum te-ai duce la banca sa iei un credit imobiliar si la venituri sa declari veniturile tuturor vecinilor din bloc. Si daca vrei sa iti iei un credit mai mare declari veniturile tuturor vecinilor de cartier. Normal ar fi sa se calculeze ca procent din veniturile nete ale statului, dar in aceasta situatie statul nu s-ar mai putea imprumuta la fel de mult.
6. mere, pere si prune
(mesaj trimis de ovim în data de 22.07.2019, 10:51)
Daca tot aveti mere si pere, mai puneti si niste prune: serviciul datoriei.
Avem Japonia cu 234% datorie fata de PIB. Daca luam o dobanda de 0,1%, ne ies costuri anuale de 0,234% din PIB pe an.
Luam Romania, cu 34% datorie / PIB. Punem o dobanda de 4%. Ne ies dobanzi anuale de 1,36% din PIB.
Pana la urma, datoria fata de PIB ne zice ceva, dar poate ca dobanda corelata cu datoria ne mai zice ceva...
6.1. Corect! (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 11:00)
De acord.
Referindu-se la solvabilitatea statelor, Indicele cepDefault ia in calcul serviciul datoriei.
6.2. Euro vs Leu (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de Dizzy88 în data de 22.07.2019, 16:29)
Q: De ce Romania are o dobanda de 4%/an ?
A: Ca-si devalorizeaza propria moneda (printeaza lei)
Q: De ce Romania are o datorie de doar 34% din PIB?
A: Ca-si devalorizeaza propria moneda (printeaza lei)
Cat costa o paine in prezent? Cat costa acum 5 ani / 15 ani / 25 ani ?
Datoriile Greciei, Italiei si Frantei au crescut din cauza:
1. ca euro nu poate fi tiparit la ei in tara (doar Germania poate tipari)
2. coruptiei politice (care toaca baniii in interes propriu)
3. consumului mare al populatiei raportat la productia acesteia.
Romania are o datorie "de doar" 34% din PIB pt ca inca nu a trecut la euro.
Traiul omului va suferi modificari, in functie de categoria socialo-economica din care acesta face parte.
Ce e de facut? Vom afla dupa o scurta pauza publicitara ;)
7. fără titlu
(mesaj trimis de kutawa în data de 22.07.2019, 11:09)
Căderea în derizoriu a acestor replici la derizoriul articolaș marca ceo make, este specifică [Fragment eliminat conform regulamentului] dâmbovițene! A compila diverse afirmații din diverse surse , = ștampila pt. cocoțarea pă diverse baricade! A bon entendeur!)))
7.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 11:43)
OK
7.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2019, 14:45)
Câtă imbecilitate!
Dacă un astfel de articol care nu are egal în presa noastra economică este articolaș derizoriu, atunci, domnule Make, se pare ca aveti dușmani care va urăsc din suflet.
8. fără titlu
(mesaj trimis de again în data de 22.07.2019, 11:15)
Apropo, mister ceo make : Exprimarea " îmi cer scuze " este eronată cf. canoanelor gramaticii acceptate ale limbii române! )))
Măriți prețul băieți!...)))
8.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 8)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 11:44)
Ai dreptate.
Nu.
"SCUZÁ, scuz, vb. I. 1. Refl. A cere scuze (2), a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica." (DEX 2009)
"2.Exprimare a regretului pentru o greșeală comisă sau pentru o jignire adusă cuiva. ◊ Expr. Scuzele mele, formulă prin care cineva își cere iertare. A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare." (DEX 1998)
"A cere (sau a prezenta, a exprima, a înfățișa) scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare." (DLRLC 1955-1957)
Mai vrei?
Dincolo de site-urile analfabete care te induc in eroare (ar cam fi cazul sa inveti sa consulti dictionarul, inainte sa te dai rotunda in club, cu securistii ratati si cu baieteii de cartier), ar trebui sa mai si gindesti cu capul tau.
Ce crezi, expresia "soarele apune" este gresita gramatical?
8.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 8.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2019, 14:31)
Ati strivit-o! N-a mai revenit. Dar, de unde stiti ca autorul prostiei este femeie?
8.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 8.1)
(mesaj trimis de yakutawa în data de 22.07.2019, 16:24)
Nu mister ateu...a cere scuze celui din fața ta...interlocutorului...etc. înseamnă că.." dorești " ca cel cu care sau căruia...căreia...cărora... SĂ-ȘI CEARĂ SCUZE FAȚĂ DE TINE...! Sper că ați înțeles Luminăția voastră! Măriți prețul băieți!)))
8.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 8.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2019, 16:28)
Chestie de ...semmantică! Luminăția ta)))) ....da e greu....ffff greu...ezoterismul basmelor românești vă rămân....ezoterice!)))))
8.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 8.3)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 17:26)
Valeu!
8.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 8.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2019, 18:06)
Aveti dreptate sa nu-i raspundeti. Femeie, 45-50 de ani, netratata, cu urmatoarele simptome: incapabila sa se concentreze pe un subiect, incapabila sa explice, incoerenta, scoasa din minti, care se crede mai desteapta decat dictionarul.
Uimitor este ca ati stiut de la inceput.
9. Si cum se va finaliza chestiunea ?
(mesaj trimis de Radu în data de 22.07.2019, 11:16)
Asta e întrebarea.
Clar ca nu se pot plati aceste datorii.
Se va ajunge la un faliment global ?
La o anulare g?obala a datoriilor ?
Nu e simplu dar realitatea datoriilor e certă.
Cum se va proceda ?
Clar va fi un mare haos, cu reasezari biblice pe bugetele statelor, cetatenilor, monedelor, capitalurilor, modelelor financiare...
9.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 9)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 11:57)
Anularea globala si concomitenta a datoriilor nu poate avea loc, pentru ca, slava Domnului!, nu exista un guvern mondial care sa o intreprinda. Dar, faptul trebuie sa aiba loc, fie prin razboaie, fie prin revolutii, pentru ca, sa o facem pe cale pasnica, ar insemna sa dispunem de imaginea unei altfel de organizari (si de consens ca ar fi general dezirabila), ceea ce nu este cazul. Adica, nu sintem pregatiti conceptual, cu atit mai mult, cu cit nu sintem pregatiti sa acceptam ca actualul model de organizare si-a epuizat functionalitatea.
9.2. Sa nu uităm de dobânzile negative, cri (răspuns la opinia nr. 9.1)
(mesaj trimis de Radu în data de 22.07.2019, 12:17)
Totuși, anumiti decidenti poate anticipează.
Trăim, su se pare ca vom retrai epoca dobânzilor negative.
Este supraoferta de bani si statele emit industrial bani.
Jumatate din plasamentele normale, sunt cu dobanzi negative.
Dobânzile vor tot scadea, imprumatatii sunt avantajati, ...,la un moment dat creditorii vor renunta la a imprumuta si chiar la nominalul imprumuturilor.
Va fi o mare " taiere " a principalurilor, ca ce sa faci, scăpa cine poate.
La un moment dat, de disperare, statele vor zice : de azi nu mai aveti leu de expl., aveti cripto - leu, la rata de schimb ce ii va conveni.
Ce se va intampla, unde va fi valoarea lucrărilor si cu ce instrument se va exprima ea ?
Vom avea cripto bazat pe activul concret aur sa zicem ? De expl ?
9.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 9.2)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 12:35)
Nu stiu.
Nu am suficiente cunostinte sa avansez scenarii.
Pot constata, insa, ca intelesurile limbii se modifica, banca nu se angajeaza sa asigure integritatea depunerilor (schimbarea functiei sale definitorii), isi da o lege prin care poate spolia depozitele (schimbare in definitia proprietatii), dobinzi negative (?! - absurd), depunatorii devin identici cu investitorii...
De obicei, schimbarea intelesurilor pregateste schimbarea realitatii.
9.4. Multumim de subiect domn Make (răspuns la opinia nr. 9.3)
(mesaj trimis de Radu în data de 22.07.2019, 12:59)
Subiectul articolului e foarte interesant.
Distractie e cam mare azi si posibil ca nota de plată sa nu poata fi onorata.
Asemenea discutii, cu fel de fel de abordari, sunt bune, poate chiar utile.
Sa mai veniti cu problematice asemanatoate, dacă se poate
9.5. Impozit pe castiguri negative (răspuns la opinia nr. 9.3)
(mesaj trimis de Ilie de la Primarie în data de 22.07.2019, 13:50)
Dar ce ziceti de niste impozite pe castigurile negative, sau pe "pierderi" pentru profani. De ce nu? Daca castigul este negativ inseamna ca nu poate fi impozitat? Daca tot mergem in zona absurdului macar sa mergem pana la capat.
9.6. o idee buna (răspuns la opinia nr. 9.5)
(mesaj trimis de Dizzy88 în data de 22.07.2019, 16:40)
sunt 2 tipuri de impozitare:
- pe profit
- pe cifra de afaceri
Sunt de acord cu inlaturarea impozitarii pe profit, ca asta e modalitatea prin care baietii destepti nu platesc taxe
9.7. fake, as in fake money (răspuns la opinia nr. 9.3)
(mesaj trimis de Dizzy88 în data de 22.07.2019, 17:00)
se pare ca actualul sistem monetar a dat gres, si e vorba doar de reglementari, de o viziune politica corecta
de ce tu, ca politician corupt ce esti, mananci baniii statului ca apoi sa te imprumuti, iar prostii de sclavi sa-ti plateasca tie nesimtirea?
actualmente reglementarile zic ca o banca trebuie sa detina 10% din banii dati spre imprumut ca datorie. deci... la fiecare 2 milioane detinute de o banca, ei pot sa dea spre imprumut 20.
iar cu salariile care intra direct pe card, chiar daca tu ii tii in cont 24 de ore, dupa care ii scoti pe toti, la fiecare 30 de persoane ca tine, banca poate da spre imprumut 10*salarii; dar mai sunt si persoane care tin mai multi bani la banca, pe perioade mai lungi.
Rezolvarea? o reglementare prin care imprumuturile sa fie acordate cu o foarte mare strictete.
Nu sa vina b********u' de Dragnea, sa fure el si cu PSD-u' cat poate, ca se vor gasi prostii care sa le plateasca lor datoriile.
Multumesc frumos,
Florin, 30, inginer electric
10. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2019, 12:17)
In sanatatea coanei... Carla Bruni ; ca e "Dama Buna"...
Si uite asa se va intoarce calare (ma rog invers...) monsieur Sarkozy la butoane in Hexagon ...
11. fără titlu
(mesaj trimis de yakoykutawa în data de 22.07.2019, 16:32)
Încă ceva și vă las Luminăție...titlul corect ar fi...bla...bla.....bla..." pe CEA a Italiei"...)))) Nu cer absolutul...doar respect pt. limba română! Augurii)))
11.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 11)
(mesaj trimis de MAKE în data de 22.07.2019, 18:26)
O.K.
Nu.
11.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 11)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2019, 19:56)
Păi tu vorbesti de limba română? Ia vezi la 8.4."ezoterismul basmelor românești va raman". Nu crezi ca ai facut un dezacord gramatical de școlar prost? In timp ce observațiile tale sunt pur si simplu greșite.