Licitaţii în plină vară

Principiul Monavissa, aplicat deja de cîţiva ani, spune că vara, cu canicula şi hormonii ei de vacanţă care zburdă pes-te tot, nu este un motiv suficient pentru întreruperea ritmului lunar al licitaţiilor pe care le ţine la GalAteCa. Aşa gândea, până nu demult, şi Alis, dar timpul şi ritmul şi-au spus cuvântul astfel că vara a început să se tragă obloanele. Temporar, desigur.

Monavissa şi-a ţinut şi şedinţa din august şi, astfel, respectă anterior pomenitul ritm dar conturează şi tripleta şedinţelor de vară. Nu vom face nici o apreciere asupra productivităţii, considerând că nu acest aspect domină filozofia unei licitaţii de obiecte de artă şi colecţie desfăşurată vara.

Şi, la început, ştirile, mai ales că mulţi dintre cititorii noştri sunt încă în vacanţă, deconectaţi de la viaţa bucureşteană şi în relaţie directă cu marea, muntele sau căsuţa de la ţară. Cel mai bine s-a vândut "Turla", o pictură a regretatului Horia Bernea, din 1981, care ne aminteşte că era pictor şi reprezintă exact ce se spune, respectiv componenta arhitectonică a unei biserici, nu neapărat ortodoxe, văzută prin frunziş. Nu ştiu dacă suma, 140 de milioane vechi, spune ceva despre cota maestrului dar cu siguranţă putem considera că sunt căutate lucrările pictorului Horia Bernea. Este un semn bun pentru contemporanii noştri recent dispăruţi, mai ales că majoritatea picturilor vândute la licitaţia Monavissa din august au semnături ce pot fi considerate recente. Eugen Crăciun ne-a părăsit în 2001 iar în ultimul timp picturile sale apar tot mai des în licitaţii. La Monavissa a fost vândută o "Deschidere către cerul albastru", eseu cromatic de înălţime, ca să nu spunem de profunzime, care a adunat 1.800 de lei. Acum, sinceri să fim, nu este deloc un preţ mare pentru o pictură, mai ales cu o semnătură consacrată, dar important este ca picturile să apară în licitaţii, să se vândă şi să se cumpere, să câştige şi organizatorii şi cumpărătorii, să aşteptăm momentul când cota artiştilor va creşte şi odată cu ea, piaţa de artă din România. Dar, parcă mai era ceva?! A, da, puterea de cumpărare şi mărimea publicului implicat.

Dar până la reuşita lui Eugen Crăciun, hai să o numim aşa, trebuie să amintim de alţi doi maeştri contemporani ale căror opere s-au vândut la cea mai recentă licitaţie Monavissa. Este vorba de Spiru Chintilă şi Ion Pacea, prezenţe mai vechi în licitaţii, cu o poziţie de piaţă acceptabilă, că tot nu putem spune că bună. "Peisaj din Dobrogea", neaşteptat de verde, de Spiru Chintilă, s-a vândut cu 2.800 de lei (28 de milioane, ca să nu mai staţi să calculaţi) dar dacă ar fi spus cineva că pe acolo va trece autostrada, aia a Soarelui, sigur preţul ar fi sărit de zeci de ori. Dar cum nimeni nu ştie pe unde se face autostrada între Cernavodă şi Constanţa, rămâ-nem cu valoarea artistică. Ion Pacea este şi el vrăjit de cromatică litorală, una fără autostrăzi, asfalt, borduri, interese, şi ne propune o "Marină", adjudecată cu 2 mii de lei, nu mă mai întrebaţi de care.

Revenind la clasamentul vânzării, să menţionăm că până să intre în cursă penultima poziţie, turla lui Horia Bernea, conduceau clar doi artişti de la inginarea lui XlX cu XX. Întâi s-a vândut un superb, dar superb de tot, mai ales în vremurile acestea de vacanţă când numai gânduri mediteraneene îţi trec prin cap, "Peisaj din Palermo" de Paul Molda, o dovadă în plus că numitul artist este cam nedrept tratat în memoria şi fapta noas-tră. De parcă ar fi primul sau singurul! A doua pictură vândută tot cu 5 mii de lei, ca şi peisajul, ah, peisajul! lui Paul Molda este o "Florăreasă" de Nicolae Vermont, într-un dulce stil care a făcut carieră şi oftaturi pe vremuri, acum putând da doar o undă de romatism profesional la drepturile omului, mâncaţi-aş! Şi tot sesizăm o umbră de nedreptate, bine că este Bruxellesul şi Strasbourgul în vacanţă. Păi, comercianta de flori, mult mai plină de culoare, e numită după denumirea veche a meseriei în timp ce sclifisita aia, în tonuri vagi, sufgerate, diafane, este doamnă iar fata ei este "Portretul unei doamne", de V. Morel, numai 3.600 de lei deşi este de vreo patru ori mai mare în suprafaţă decât anterioara. Este, desigur, şi o diferenţă de cotă între un anonim şi un nume. Un nume anonim este şi Mario Ledda, cel care semnează o scenă cam stereotipă cu un puşti rezemând un pupitru, lucrare de secol XlX, se pare, vândută cu 1.900.

Facem ce facem şi tot sărim rândul dar cred că este de vină timpul petrecut pe şoselele patriei, pline de maşini cu număr de Italia care se bagă în faţă chiar dacă nu este nevoie. Aşa că ne întoarcem la firul narativ, cu un Catul Bogdan de-al nostru, ce ne-a lăsat un "Târg la Bistra", realizat în 1963 şi vândut, în 2006, acum 10 zile, cu 2.500 de lei contemporani, probabil cu puterea de acum 4 decenii.

Urmează în povestea noas-tră o natură statică ce ar putea părea stranie, apărînd şi o păpuşă japoneză în scenă, dacă nu am ştii că au fost vremuri când tot ce era nipon făcea ravagii şi impresiona conştinţe artistice până la amprentă. Pictura, vândută cu 1.800 de lei, este semnată Ilizibil dar parcă m-ar duce cu gândul la Misu Teişanu. Da, chiar cel care nu semnează "cula oltenească" ce îi vine în ordinea vânzării, cu cele 10 milioane vechi obţinute. Şi uite că m-am exprimat iar pe vechi dar nu mă mai puteam abţine. Aşa, niţel, din când în când, nu strică mai ales că nimeni nu vorbeşte în lei noi şi dacă o face tot pe vechi gândeşte şi nici ascultătorii nu reacţionează până nu li se pune în funcţiune abacul ascuns sub păr, la unii parcă şi auzi biluţele lovindu-se pe sârme. Şi cu milioanele acestea ne oprim ca să nu cădem în derizoriul sumelor exprimate în mărunţiş, poate ne citeşte vreun străin venit în vacanţă în România, cu maşina cu numere de Italia, şi îşi face o părere eronată şi o impresie proastă despre piaţa noastră de artă şi nu de alta dar vine şi cumpără tot, să ducă la el acasă.

Să ne amintim, mai bine, ce a mai fost vara asta la Monavissa. În iulie, cel mai mare preţ a fost de 20 de mii de lei, adică 200 de milioane, mai tare ca în august, preţul fiind realizat de o lucrare de Samuel Mützner. La aceeaşi licitaţie semnalam vânzarea unei picturi de Spiru Chintilă cu 6 mii de lei, mai bine decât dublul reuşitei de august. Acum, în schimb, nu am mai avut Maxy, care s-a vândut, atunci, cu 3,5 mii de lei, cam mia de euro. Sau Corneliu Baba, desigur, un desen, că altceva nu prea mai apare în vânzare, adjudecat cu 2,5 mii de lei.

În iunie situaţia a fost atipică rău de tot dar analizabilă: sfârşit de an activ, început de vacanţă cu priorităţi acordate acestui deziderat, avalanşă de manifestări de profil care golesc rezervoarele cumpărătorilor. La licitaţia Monavissa din acea lună cel mai mare preţ a fost de 50 de milioane de lei vechi şi l-a atins o pictură realizată de Karl Kaufman şi semnată Leo Perla. Nu este nimic ciudat în această afirmaţie, am spus-o de mai multe ori, că numitul Karl Kaufman mai semna şi Leo Perla şi Henri Carnier. În schimb, semnătura următoare este constantă, şi asta de ani buni, aproape 10.