Lordul cancelar

O nouă etapă în evoluţia instituţiei Primului Ministru în Ro-mânia pare a începe. Restructurarea Guvernului, dincolo de reintroducerea funcţiilor de miniştri de stat, preferate în locul celor de viceprim-miniştri a-nun-ţate anterior, aduce o trans-formare a aparatului de lucru al şefului Guvernului prin introducerea Cancelariei Primu-lui Ministru. În varianta pro-iectului de lege privind amendarea legii de organizare a Guvernului, aflată încă pe site, Cancelaria nu era încă prevăzută, deci introducerea acestei aparent noi instituţii este o inovaţie de parcurs, care relativizează ro-lul miniştrilor de stat. În practica occidentală miniştri de stat sînt fie personalităţi marcante ale vieţii publice, fie lideri ai partidelor coaliţiei guvernamentale. Ei nu deţin atribuţii speciale sau o poziţie ierarhică superioară celorlalţi miniştri, for-mula marcînd doar o apreciere simbolică a personalităţii lor. În varianta românească miniştri de stat aflaţi sub directa coordonare a Primului Ministru par a avea atribuţii de supervizare a unor programe interminis-teriale. În această situaţie este greu de prevăzut dacă regruparea funcţională a ministerelor va creşte eficienţa guver-nă-rii, dar este sigur că Primul Ministru nu va transfera nici o autoritate semnificativă către viitorii miniştri de stat. Unul din raţionamentele care au contribuit la introducerea Cancelariei Primului Ministru l-a constituit asigurarea controlului asupra guvernului în noua s-a formulă. O dată în plus, formula colegială a guvernului este diminuată, iar controlul asupra partidului de guvernămînt se trans-feră şi asupra echipei guvernamentale.

De fapt, Cancelaria Primului Ministru nu este o noutate în România, cel puţin la nivel terminologic. În Legea 90/2001, privind organizarea Guvernu-lui, cancelaria primului minis-tru era prevăzută ca parte a aparatului de lucru al acestuia alături de corpul de consilieri ai primului-ministru, corpul de control al primului-ministru, aparatul tehnic al corpului de consilieri, cabinetul primului-ministru, compartimentul cu probleme speciale, compartimentul documente secrete şi compartimentul care asigura protocolul. Nu aparatul de lucru îi lipsea şefului guvernului, ci un argument pentru a întări controlul primului ministru asupra miniştrilor.

Pe de altă parte, cancelaria este o instituţie istorică. În latină prin cancellarius era desemnat ofiţerul care deschidea şi închidea uşile împăratului (aprodul, altfel spus), în evul mediu, păstrătorul sigiliului casei regale, iar mai tîrziu, al regatului. Pînă a devenit în Germania şi Austria echivalentă cu funcţia de şef al guvernului, func-ţia de cancelar constituia o demnitate importantă pe care au deţinut-o în Anglia, spre exem-plu, Francis Bacon sau Thomas Morus.

Dacă denumirea este suges-tivă în privinţa influenţei germane, sursa noii instituţii pare mai degrabă engleză deşi, o structură asemănătoare există şi în organizarea guvernului francez. Prin noua formulă, rolul Secretariatului General al Guvernului este diminuat deci, implicit coordonarea publică (mai degrabă teoretică în Româ-nia) a serviciilor Primului Minis-tru. Secretariatul General al Guvernului ar trebui să fie o ins-tituţie administrativă fără nici o dimensiune politică care asigură relaţionarea guvernului ca instituţie colegială cu celelalte instituţii. Importată din Fran-ţa unde instituţia s-a dez-voltat încă din prima jumătate a secolului trecut pentru a asigura Preşedintelui Consiliului de Miniştri un serviciu permanent, Secretariatul General al Guvernului constituie, ca principiu cel puţin, nucleul funcţional al Guvernului. Fiind format din funcţionari publici, Secretariatul General al Guvernului asigură continuitatea activităţii gu-vernamentale în cazul schim-bării Guvernului, iar pe parcursul exercitării mandatului organizează activităţile gu-vernamentale şi respectarea procedurilor pe baza asistenţei juridice. În Franţa, Secretariatul General supervizează şi serviciile Primului Ministru, care sînt formate în principal din Cabinetul Primului Ministru.

În Marea Britanie rolul Cabinet Office-ului, constituit ca serviciu al şefului guvernului, este de a asigura Guvernului posibilitatea de a-şi pune în aplicare programul. De aceea, obiectivele sale sînt de a sprijini Guvernul în acţiunile sale şi a uşura Primului Ministru relaţia cu miniştrii şi conducătorii departamentelor guvernamentale. Totodată Cabinetul Primului Ministru britanic are atribuţii în stabilirea priorităţilor şi a structurii serviciului public şi în coordonarea activităţilor ce asigură protecţia Regatului Unit împotriva diferitelor provocări.

Comparaţiile demonstrează că noua cancelarie este echivalenta cabinetelor prim-ministeriale occidentale, fiind o formulă de consolidare a poziţiei instituţionale a şefului guvernului. Contextul electoral în care se introduce cancelaria relevă o dublă ambiguitate, politică şi instituţională: dacă şeful guvernului este din ce în ce mai puternic, care va fi rolul preşedintelui în arhitectura instituţională şi politică a perioadei post-Iliescu?