Lumea în trei trepte

Reuniunea la nivel înalt, sub egida G8, ţinută la Hokaido Toyako, Japonia, dă un răs-puns cît se poate de tranşant la o singură întrebare: Care este structura de putere a lumii de astăzi? Ecuaţie simplă: L = G8 + G5 + R.

O lume în trei trepte: G8, cele mai puternice economii şi state ale lumii - Statele Unite, Rusia, Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Canada, Japonia; G5, cele mai puternice economii emergente, marile puteri ale zilei de mîine - China, Brazilia, India, Mexic şi Africa de Sud; R, restul lumii. Nu din raţiuni de spaţiu, în Japonia s-au întîlnit doar înalţii reprezentanţi ai G8 şi G5!

Agenda, marcată de evoluţiile îngrijorătoare de pe piaţa resurselor energetice şi cea a produselor agricole, direct corelate cu schimbările de climă, tot mai îngrijorătoare, a cuprins, totuşi, o paletă mai largă de probleme: starea economiei mondiale; schimbările de mediu şi climă; Africa şi dezvoltarea; probleme politice punctuale - Coreea, Iran, Afganistan, Orientul Mijlociu, Sudan; Myanmar, Zimbabwe, Nigeria, cooperarea în domeniul nuclear cu India.

Enumerarea punctelor care au făcut substanţa întîlnirilor şi formatul acestora sunt suficiente pentru a înţelege că G8 a devenit pivotul în jurul căruia se organizează încet, dar sigur, un adevărat forum global de coordonare şi decizie în cele mai importante probleme economice şi politice ale lumii. O formă ad hoc de gestiune a evenimentelor ce dau năvală peste noi, pentru care nicio ins-tituţie internaţională, luată separat, nu mai este suficient de încăpătoare şi nici eficientă îndeajuns, ca să nu mai vorbim de instituţiile politice statale, chiar dacă reprezintă mari puteri, cum sunt SUA, Japonia, Rusia sau China.

Deşi limbajul comunicatelor şi al declaraţiilor comune este foarte rarefiat, ceea ce se citeşte printre rînduri şi mai ales în locurile rămase goale, este suficient pentru a contura o imagine asupra direcţiilor în care merg deciziile.

Pe tărîm economic, în ciuda fundalului optimist, bazat pe menţinerea creşterii la nivel global, oficial, criza bate la uşă. Mesagerii ei: preţul uriaş al petrolului, preţurile în creştere accentuată ale alimentelor, alte presiuni inflaţioniste, nervozitatea, dacă nu chiar instabilitatea pieţelor financiare şi reacţiile de protecţionism ale unora dintre cei care încă mai cred că se pot pune la adăpost de globalizare şi de consecinţele ei, pe cont propriu. Marile puteri ale lumii recunosc, chiar dacă indirect, că lipsa de transparenţă pe anumite segmente ale pieţelor de resurse energetice a favorizat creşterea speculativă a preţurilor. De aici, preocuparea pentru a reglementa ceva mai bine, mai eficient, pieţele de mărfuri pe care operează şi contracte futures. Dincolo de bavurile nereglementării sau insuficientei reglementări, însă, criza ţine de substanţă, iar demontarea ei presupune, obligatoriu, restructurarea rapidă şi radicală a modelelor de consum, mai ales îmbunătăţirea radicală a randamentelor la utilizator. După cum, pe de altă parte, presupune menţinerea constantă a fluxurilor de aprovizionare, din statele producătoare. Soluţia salvatoare este de tipul: investiţii masive şi tehnologii radical îmbunătăţite. Asupra acestor obiective G8 şi G5 sunt în deplin acord.

Abordarea globală şi concertată a problemelor create de schimbarea climaterică şi de mediu este direct legată de tema energiei. Reducerea cu cel puţin 50% a nivelului actual al emisiilor de gaze în atmosferă, pînă în anul 2050, este obiectivul în jurul căruia s-a realizat consensul. Toate celelalte aspecte ale problemei rămîn deschise şi, în bună măsură, controversate. G5 continuă să reclame o poziţie diferită de G8, mai ales în privinţa responsabilităţii pentru efectele negative ale emisiilor de gaze şi a privilegiului de-a folosi pentru încă o perioadă semnificativă de timp tehnologii poluante, dar indispensabile dezvoltării imediate. Iniţierea unui Parteneriat pentru Eficienţă Energetică este semnul că terenul comun s-a lărgit şi în ciuda divergenţelor de obiective strategice, spaţiul disensiunilor s-a micşorat. Statele puternic dezvoltate au decis alocarea unor fonduri de circa 10 miliarde de dolari anual, pentru cercetare-dezvoltare în domeniul tehnologiilor anti-poluante, respectiv menite să îmbunătăţească randamentele energetice. S-au creat instrumente noi, cum sunt Fondul pentru Tehnologii Curate, respectiv Fondului Strategic pentru Climat. Cei 8 au promis deja alocarea a 6 miliarde de dolari pentru aceste din urmă fonduri internaţionale. De asemenea, a fost susţinută funcţionarea unui fel de bancă internaţională care să realizeze Cadrul pentru Investiţii în Energia Curată, pentru care se speră mobilizarea altor 100 miliarde de dolari, din surse publice şi private.

Preocuparea G8 şi G5 pentru dezvoltarea Africii este, desigur, una interesată, chiar dacă, imediat, subordonată unor obiective menite să amelioreze condiţiile precare de existenţă, de sănătate, învăţămînt, să asigure măcar nivelul de subzistenţă pentru activităţile economice. Pe termen lung, însă, este evidentă convergenţa interesului pentru dezvoltarea şi valorificarea capitalului uman şi a puterii de absorbţie a pieţelor marelui continent.

Chiar dacă nu face gaură-n cer, în privinţa soluţiilor punc-tuale, faptul că problemele de politică internaţională, curente, sunt aduse pe masa G8 + G5 este cît se poate de semnificativ. Se creează, astfel, o presiune suplimentară, mai ales asupra guvernelor din ţări care sunt considerate factori de risc pentru securitatea globală, cum este cazul Coreei de Nord, a Iranului, Afga-nistanului sau Sudanului.

Văzute din perspectiva nivelului R, adică "Restul lumii", poate că reuniunile G8, în jurul cărora gravitează acum şi G5 şi Uniunea Europeană şi ONU şi Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială şi aproape toate instituţiile internaţionale relevante, nu reprezintă mare lucru. O sumă de cuvinte şi fraze cu care sau fără de care, aparent, lumea noastră rămîne aceeaşi: prizoniera aceloraşi probleme, simple, dar insolubile, ce ţin de atingerea pragului minimal de civilizaţie. La etajele superioare, însă, fiecare cuvînt are o măsură directă în capital, resurse umane, tehnologice, timp şi în ultimă instanţă Putere!