Mai ştie cineva cât de mare este datoria publică a Austriei?

Aşteptam mai mult de la o fostă putere imperială. Austria s-a grăbit, după căderea comunismului, să-şi reia misiunea civilizatoare din Estul Europei, dar a uitat ce înseamnă ordinea în propria ogradă.

Într-un articol recent din BURSA (n.a. Se mută Austria în Sudul Europei?, 29.10.2013) arătam că Eurostat a exprimat "rezervări legate de calitatea datelor guvernamentale privind datoria publică", pe fondul deficienţelor constatate la nivelul conturilor publice din landul Salzburg.

Între timp, Biroul de Statistică a realizat un sondaj la nivelul administraţiilor locale şi a descoperit noi surprize. Conform unui articol din revista Format, datorii de circa 3,5 miliarde de euro ale municipalităţilor au fost "externalizate" către diverse structuri subsidiare, cum sunt companiile de administrare a parcurilor sau a pârtiilor de schi.

Dacă acestea reuşesc să-şi acopere costurile în proporţie de cel puţin 50% din venituri, datoriile nu trebuie raportate. Frumoasă ingineria financiară, nu-i aşa? Din păcate, în septembrie 2014 vor intra în vigoare prevederile "Sistemului European al Conturilor Naţionale", iar datoriile nu vor mai putea fi ascunse aşa de uşor, după cum se mai arată în articolul din Format.

Includerea în calcul a datoriilor "ascunse" ar urca ponderea datoriei publice în PIB până la 81,45%, semnificativ peste nivelul publicat acum pe site-ul Statistik Austria, de 74%.

De parcă datoriile necontabilizate ale administraţiilor locale nu ar fi de ajuns, presa financiară internaţională a revenit, în ultimele zile, cu articole despre problemele tot mai mari cu care se confruntă banca naţionalizată Hypo Alpe-Adria-Bank International AG.

Financial Times, Reuters şi Bloomberg au scris despre un nou miliard de euro necesar pentru recapitalizare, şi asta doar până la sfârşitul anului curent. Momentul ales de Hypo pentru a cere noi bani de la buget fac şi mai dificile negocierile dintre principalele partide, Partidul Social-Democrat şi Partidul Poporului, în vederea formării noului guvern.

Conform unui articol Bloomberg, preluarea datoriilor Hypo de către stat ar însemna creşterea datoriei publice cu 6,2% din PIB, iar împovărarea bugetului ar putea fi evitată doar dacă "băncile şi investitorii ar fi de acord să participe la preluarea creditelor neperformante". Această alternativă nu pare să fie viabilă, în condiţiile în care primele două bănci din Austria, UniCredit Bank Austria şi Erste Group Bank, şi-au condiţionat participarea de "viabilitatea comercială" a soluţiei, după cum mai scrie Bloomberg.

Cele două partide de la guvernare au hotărât să aloce 5,8 miliarde de euro pentru susţinerea băncilor cu probleme în următorii cinci ani, dar nu au ajuns la un acord privind strategia de soluţionare a cazului Hypo Alpe-Adria, după cum se arată într-un articol Reuters.

Dar sunt suficiente cele aproape şase miliarde de euro, când estimări recente, inclusiv de la Banca Austriei, plasează necesarul de finanţare al băncii Hypo între 6 şi 17 miliarde de euro? Iar un fost director tocmai a recunoscut faptul că banca a falsificat datele privind adecvarea capitalului în 2006 şi 2007?

Bloomberg a preluat o ştire de la agenţia de presă austriacă APA în care se arată că "directorii băncii sunt vinovaţi de fraudă contabilă, deoarece au inclus în capital acţiuni preferenţiale pentru care a fost oferită investitorilor opţiunea de răscumpărare".

Şi cine sunt cei "chemaţi" să decidă alocarea banilor publici pentru "salvarea" fraudei şi corupţiei de la nivelul unei bănci importante din Austria?

Alţi corupţi, bineînţeles. Un articol recent de la Reuters arată că procurorii de la Viena au extins o investigaţie de corupţie pentru a include şi Partidul Poporului (ÖVP), aflat aproape permanent la guvernare în perioada postbelică. Motivul? Existenţa suspiciunilor privind utilizarea unor fonduri de la Telekom Austria, în urmă cu cinci ani, pentru finanţarea partidului. Lista acuzaţiilor include spălarea de bani.

Purtătorul de cuvânt al Procuraturii a confirmat că Wilhelm Molterer, fost ministru de finanţe care ocupă, în prezent, o funcţie înaltă în cadrul Băncii Europene de Investiţii, şi Reinhold Lopatka, secretar de stat în cadrul Ministerului de Externe, sunt principalii suspecţi, după cum scrie Reuters.

Oare de câte ori am fost apostrofaţi, noi şi alte ţări din Estul Europei, pentru corupţia care ne macină societăţile şi economiile? Nu zice nimeni că austriecii văd paiele din ochii noştri şi nu văd bârna din ochii lor (n.a. şi la noi sunt tot bârne, ba chiar camioane întregi, cum sunt cele care ies din pădurile noastre), dar nu ar fi fost bine să avem un exemplu al democraţiei imaculate, pentru a nu mai rătăci prin deşert?

În spiritul recomandărilor de investiţii, se poate spune că Austria este un candidat ideal pentru vânzarea short, la fel cum sunt majoritatea ţărilor din zona euro. Nici nu se poate altfel, în condiţiile în care politicile socialiste din ultimele decenii i-au făcut pe austrieci să uite care sunt motoarele prosperităţii.

Acum a venit scadenţa, iar plăţile prin cecuri fără acoperire nu sunt acceptate.