Marea dilemă

Titlul aparţine, de data aceasta, lui Zbigniew Brzezinski, unul dintre mogulii politicii externe americane, om al practicii şi al teoriei, deopotrivă. Lucrarea, publicată anul trecut în SUA, are deja o versiune în limba română, alimentînd o dezbatere prezentă nu doar în România sau în America, ci oriunde pe glob: "Politica americană, încotro?"

Care ar fi, deci, dilema politicii externe americane? Alegerea dintre "a domina" şi "a conduce", crede Brzezinski. Evident, o falsă dilemă, pentru că dominarea poate fi o metodă de a conduce, iar conducerea unui proces, fie el chiar şi politica mondială, poate să presupună mijloace de dominare! În realitate, problema este alta şi ea poate fi exprimată printr-o întrebare simplă: "Cum să salvezi America de ea însăşi?". Fără să o spună explicit, ca mulţi dintre compatrioţii săi, fostul consilier pentru securitate al Casei Albe crede că America şi politica pe care o dezvoltă la nivel internaţional nu este o soluţie la temele majore ale lumii de azi, ci a devenit parte a problemei.

Prin forţa împrejurărilor, la sfîrşitul războiului rece, Statele Unite au fost împinse spre un statut special, cel de "singura super-putere mondială". Modelele de gestiune a acestei situaţii, noi pentru America, nu au fost niciodată cîntărite, dezbătute serios sau alese într-o modalitate care să facă apel la mecanismele democratice, definitorii pentru scena politică americană. Încet, încet, inerţia, iar mai apoi un anume suflu ideologic venind din cercul "uliilor" republicani, au favorizat abordarea de tip "hegemonic". În descrierea lui Peter Bender: "Puterile mondiale fără rival formează o categorie de sine stătătoare. Nu acceptă pe nimeni ca egal şi sînt gata să îi numească amicus populi Romani doar pe cei care le urmează politica. Nu mai acceptă duşmani, ci doar rebeli, terorişti şi state nesupuse. Ele nu se mai luptă, pedepsesc. Nu mai duc războaie, ci creează pacea. Sînt enervate în mod sincer atunci cînd vasalii nu se comportă ca nişte vasali."

Problemele care se cer soluţionate într-un sistem internaţional globalizat cresc în complexitate, iar abordarea "hegemonică" este, din ce în ce mai clar, inadecvată. Mai mult, observă Brzezinski, în relaţiile de tip asimetric care opun America super-dezvoltată, unei structuri teroriste cum este Al Qaida, logica obişnuită a "puterii" nu mai funcţionează. Cel slab are libertatea să simplifice confruntarea, reducînd-o la mijloace rudimentare, chiar dacă spectaculoase, cum a fost cazul atacurilor de la 11 septembrie, cînd avioanele civile deturnate au fost folosite pentru distrugerea unor clădiri simbol, ale Americii. Dimpotrivă, cel puternic, dacă urmează calea simplificării, are toate şansele să eşueze. Aceasta pare să fie cea mai semnificativă lecţie a acţiunii militare din Irak. O lecţie plătită scump, nu doar în termenii costurile operaţiunii, ai vieţilor omeneşti pierdute, ci şi sub aspectul credibilităţii Americii în lume, al capacităţii ei de a mobiliza sprijinul aliaţilor europeni, sau al altor state critice pentru zone cum sînt Orientul Mijlociu sau Asia de Sud-Est.

Lumea de azi, ca şi cea de mîine, este una în care fenomenele de turbulenţă nu mai sînt excepţia unei stabilităţi îngheţată în formule fixe, ci regula unei lumi cu reguli tot mai puţin rigide. Problemele globalizării pot fi simplu exprimate, ele nu mai acceptă, însă, soluţii simplificatoare, ci complexe, definite de acţiuni tip reţea, mai degrabă decît de "acţiuni pe cont propriu". Fără o schimbare radicală de perspectivă, politica americană va spori polarităţile care se construiesc deja faţă de ea, ameninţînd să transforme "epoca globalizării" în epoca "confruntării cu America", a unui soi de "război al tuturor, împotriva unuia singur", fie că el este purtat cu mijloacele ideologiei politice sau religioase, ale economiei sau ale terorismului.

Poate că titlul cărţii lui Brzezinski este o "agăţătoare" bună de marketing. Cu siguranţă, însă, este o formulare greşită a problemei. Politica americană nu se află în faţa unei dileme, adică a unei alegeri între două variante pierzătoare. Ea se află în faţa unei alegeri: între "hegemonism", o cale menită eşecului, în condiţiile lumii globalizate, şi "co-operative management", o abordare care nu exclude neapărat mijloacele de forţă, dar ţine cont permanent de imperativele de eficienţă ale sistemului.