Marea înlocuire

Cazul Ditrău aduce în atenţia opiniei publice modul în care teoriile conspiraţioniste îşi fac loc în societatea românească contemporană. Caci la Ditrău nu este vorba despre un rasism convenţional, ci despre efectele preluării variantei maghiare a teoriei "marii înlocuiri". Analiza situării geografice şi a demografiei comunei Ditrău va putea explica o parte din resorturile acestui scandal. Dacă vă veţi mulţumi să căutaţi Ditrău pe internet, nu veţi obţine prea multe informaţii, în schimb, dacă veţi încerca cu denumirea maghiară Ditro, atunci informaţiile vor fi mult mai numeroase. Aflată pe drumul european E578, între Gheorghieni (la 15 de kilometri) şi Topliţa (la 23 de kilometri), comuna Ditrău (Gyergyoditro, în maghiară, pe care l-am putea traduce ca Ditrău de Gheorghieni) se află în inima Secuimii. În comună, 98% din populaţie s-a declarat maghiară la recensământul din 2011 (5.379 de maghiari faţă de 38 care erau români, doi romi şi un german). Iar dintre locuitori, 97% se revendică de la romano-catolicism. Din punct de vedere politic, comuna este un fief UDMR, primarul, Elemer Puskas (ales în 2008 şi reales în 2012 şi 2016), provenind de la această formaţiune politică, iar 13 dintre cei 15 consilieri locali fiind tot udemerişti, ceilalţi doi fiind de la PPMT (Partidul Popular Maghiar din Transilvania). Apropierea alegerilor locale şi situaţia politico-etnico-religioasă este una dintre cauzele reţinerii de care a dar dovadă UDMR în acest scandal. Dar, pentru un partid care-şi face din apărarea cauzei minorităţilor un stindard, acest fapt pune multe semne de întrebare. Oare cât de mult a fost influenţat UDMR de temele neo-fasciste promovate de Viktor Orban?

Căci teoria "marii înlocuiri" - care a stat la baza reacţiei rasiste de la Ditrău - a fost popularizată chiar de Viktor Orban după 2018. Acesta acuza în 2018, în plină campanie electorală pentru un al treilea mandat consecutiv, un "complot" care ar fi pus în aplicare de Comisia Europeană şi al cărui inspirator ar fi fost omul de afaceri George Soros. Acest complot ar viza încurajarea sosirii masive a migranţilor musulmani non-europeni în Uniune pentru a pune capăt existenţei naţiunilor şi creştinismului. Această teză a fost şi rămâne în centrul propagandei Fidesz, partidul lui Viktor Orban. Iar maghiarii din Transilvania nu mai sunt interesaţi de mult de politica de la Bucureşti, pe care au lăsat-o pe seama UDMR, dar sunt racordaţi la dezbaterea politică budapestană, dintre aceştia recrutându-se unii din cei mai mari susţinători ai lui Viktor Orban. Mai mult, dată fiind participarea maghiarilor din Transilvania la alegerile din Ungaria, rolul lor în victoria lui Viktor Orban nu este de neglijat.

Să revenim puţin asupra teoriei "marii înlocuitori". Această teorie, a cărei ultimă variantă aparţine scriitorului francez de extremă dreaptă Renaud Camus, a cărui carte "Marea înlocuire" (Le Grand Remplacement) a apărut în 2011, a substituit mai vechea teză a complotului evreiesc privind înlocuirea creştinilor - căci antisemitismul nu mai este de "bon ton" ca acum şapte decenii - cu o teză adaptată contextului globalist actual. În felul acesta, atitudinile anti-musulmane şi rasismul anti-arab, dar şi noul impus dat mai vechiului rasism anti-afro-american sau atitudinilor anti-roma pot fi justificate. Şi, revenind la cazul Ditrău, în fond, între poziţia eugenis-tă care propunea sterilizarea femeilor rome a primarului Florea de la Târgu Mureş şi anti-musulmanismul din comuna harghiteană nu e o diferenţă mare. În ambele cazuri este vorba de reacţia împotriva înlocuirii autohtonilor cu străinii.

Aşa numita teorie a "marii înlocuiri" este în esenţă rasistă, deoarece îşi bazează demonstraţiile pe culoarea pielii şi a etnicităţii pentru a defini apartenenţa la un grup. Nu contează că o persoană s-a născut în Franţa (magrebieni) sau în România (romi), din părinţi francezi sau români de mai multe generaţii, dacă nu este "caucaziană", este un "înlocuitor". Aceste teze alarmiste nu sunt noi, ci doar re-evaluate şi adaptate. În 1977, regimul comunist viza punerea în aplicare a unei politici de control al natalităţii romilor pentru a împiedica "înlocuirea" populaţiei autohtone. În centrul acestor teorii segregaţioniste stă atât principiul purităţii etnice a autohtonilor, cât şi apartenen-ţa lor la creştinism. Puţin contează că, între timp, cercetările genetice au dovedit că suntem rezultatul unui proces îndelungat metisaj, căci introducerea creştinismului dă întregii teorii o aură mistică şi o înrădăcinare culturală care ar trebui să transgreseze dovezile ştiinţifice. Dar nici această poziţionare aparent religioasă nu este nouă: imediat după al doilea război mondial, Franco a folosit în Spania acelaşi tip de argumente pentru a jus-tifica respingerea decadenţei occidentale.

În faţa unei astfel de ofensive care, iată, interferează cu politica şi la noi, autorităţile au fost mai mult decât indulgente. Fostul guvern a făcut din folosirea teoriilor conspiraţioniste o redută împotriva occidentului decadent, legitimând tot felul de comportamente iraţionale. Să ne mirăm că fricile legate de cărţile de identitate electronice au blocat introducerea acestora ani buni? Aces-te atitudini penalizează deja dezvoltarea şi modernizarea Românei şi tolerarea lor nu face decât să accentueze decalajul istoric dintre ţara noastră şi alte state.