Mărţişoare de vânzare

De obicei, la noi ninge de Mărţişor. Păi, nu v-am spus noi, zic bătrânii sau cercetătorii de etnografie şi folclor, suntem doar la mijlocul lui februarie, pe stil vechi, cel de acum 100 de ani. O fi zăpada mieilor? No offence, Mr. G. Becali, dar aşa se spune, chit că a jucat, cică, România, Steaua făcându-se de râs mai devreme. Aşa am văzut că ninge din nou, privind meciul aşa-zis amical de mier-curi, 29 februarie. Ajungi să crezi că luna asta în mod special a avut o zi în plus, ca să nu te apuce ninsoarea în seara de Mărţişor. Aşa, ne-am trezit cu o pătură proaspătă şi diafană de nea pufoasă, albă ca sinceritatea, strălucitoare ca iubirea, nu peste ghioceii care, băieţi deştepţi, stau undercover sub doi metri de zăpadă şi doi centimetri de sol, ci peste greţoasele monumente ad-hoc de zăpadă îngheţată, murdare până la insuportabil, care ţin captive maşini sau gunoaie urbane. Măcar noi să nu le mai vedem, că autorităţile sigur nu le văd. În Suceava, nici nu a căzut zăpada prea bine şi din belşug, fără număr-fără număr, că poliţaii au şi oprit circulaţia pe anumite artere de circulaţie. O fi o coincidenţă faptul că în Bucovina bărbaţii, şi nu femeile, primesc mărţişoare. În Bucureşti, poliţia opreşte femeile-şofer să le dea un mărţişor, poate că în Bucovina opresc circulaţia pentru femeile în căutare de mărţişoare pentru bărbaţi.

Şi uita aşa a dat buzna peste noi această fantastică datină a Mărţişorului, care, de se năştea la americani, acum tot globul se lega cu şnururi alb-roşii, iar Dinamo şi Coca-Cola erau firmele cu cel mai tare impact publicitar. Sunt multe obiceiuri şi practici legate de acest eveniment, de venirea primăverii, încât mă declar, în cea mai pură tradiţie românească, Fan Mărţişor. Este şi multă subiectivitate aici, pentru că este o tradiţie cu foarte mare încărcătură artistică, de tradiţionalul fir alb-roşu, în situaţii excepţionale acceptându-se să fie chiar roşu-alb, atârnând o bijuterie, o amuletă, un gând în codificări plastice, o glumă, un apropo, un remember, un artefact. În zilele noas-tre, ar trebui ca şnurul să fie cam ca furtunul de la hidrant pentru a putea atârna de el un autovehicul de fiţe, mărţişorul pe care orice piţipoancă şi-l doreşte de la vreun sensibil irinel de irinel, aflat la senectutea indiană, dar în floarea conturilor. Iar printre noi, oamenii de rând, există tendinţa de a face orice alt cadou de mărţişor, fără tradiţionalul şnur. Flori şi dulciuri se pot oferi oricând, dar mărţişor, simplu sau de aur, se dă doar ieri, adică de 1 Martie. Dacă vi se pare puţin şi nu mai puteţi aştepta o săptămână, puneţi şi altceva lângă mărţişor, dar povestea cu şnuruleţ bicolor nu trebuie să lipsească. Şi, regulă de bază legată strict de evoluţia vremii, mărţişoarele trebuie purtate, pe piept, ca o decoraţie de merit pentru viaţă şi renaştere.

Înghesuindu-se în viziunea miniaturistă, casa de licitaţii de artă Artmark organizează în ultimii ani din puţinii de când există câte o vânzare în perspectiva mărţişorului şi a primăverii. În acest an au fost chiar două, una cu picturi de mici dimensiuni, alta cu bijuterii ce ar putea constitui oricând un mărţişor dintre cele mai inspirate.

La 10 pe 6,5 cm, un tablou de Aman poate fi purtat, în principiu, pe piept, cu şnuruleţ, ca mărţişor, dar rama bogată ar face sigur probleme unui astfel de scop. Estimat la 3-5 mii de euro, "mărţişorul" "Plimbare în parc" a fost cumpărat cu 10 mii de euro de un bărbat prevăzător, care nu s-a bazat pe 29 februarie pentru a-şi cumpăra mărţişoare. O altă creaţie miniaturală a maestrului în "mărţişoare" Theodor Aman este un interior oriental de 9,5 pe 14 cm, aici milimetrii contează şi nu îţi vine să faci aproximaţii în sus. Este un ulei pe lemn apreciat la cel mult 15 mii de euro, dar vândut cu 20 de mii. Desigur, rama inspirată şi potrivită împiedică intenţiile de a purta scumpul tablou pe post de simbol al primăverii.

Nu putea lipsi Grigorescu din ofertă, dar nu carul cu boi se poartă în piept în acest an, ci imobiliarul, o "Casă la Câmpina", de 14 pe 23 cm cu peisaj cu tot, jumătatea de jos fiind un fel de asfalt pe bază de pietriş şi nămol cleios, ca în zilele noastre. La o speranţă evaluată de 15-25 de mii de euro şi o pornire sub estimarea minimă, cum se promite, "mărţişorul" a plecat la preţ de garsonieră în proiecte imobiliare ce au avut norocul să se finalizeze totuşi, adică 30 de mii de euro. Puţin, faţă de cât au ajuns să coste, în ziua de azi, florile de măr. Nu orice floare de măr, ci unele pictate de Grigorescu pe lemn, de fapt un lemnişor de 23,5 pe 14 cm, cam mărişor pentru un mărţişor, deşi este mai mult un merişor decât un mărţişor. Estimarea mergea şi ea spre orizontul a 50 de mii de euro, dar adjudecarea a fost clar de 55 de mii.

Un alt nume mare al picturii româneşti, Petraşcu, a pus în ofertă "Călare pe măgăruş", desigur, o scenă cu simpaticul animal, cel din partea de jos. De dimensiuni demne de un mărţişor, 17 pe 13, piesa a plecat spre o doamnă pentru 10,5 mii de euro, plătiţi de un domn, probabil cel de sus. "Femeie pe malul mării", tot de Petraşcu, este prea tristă şi gânditoare pentru a fi un mărţişor, dar proporţiile cores-pund, fiind de adevărat model: 13 pe 15 cm. Şi preţul este din aceeaşi zonă, 9,5 mii de euro.

Micile portrete sunt şi ele cât se poate de remarcabile, au dimensiuni care ori vin pe o parte, ori îţi umplu pieptul, preţurile adună mii de euro, dar parcă nu îţi vine să porţi faţa unui necunoscut cu un şnur agăţat de gât. Dintre nuduri se remarcă un optimist "Bună dimineaţa!", cu doamnă în neglije studiat, un George Catargi, dar pe mica suprafaţă este loc şi de o menţiune a faptului că este o copie, totul la 2 mii de euro.

Inspirată ideea Artmark de a face o vânzare de mărţişor şi cu bijuteriuţe, nu numai cu picturi de dimensiuni spre mici. Preţurile au fost desigur mai mici, dar aşa ceva se mai poate şi purta, deşi, dacă nu se prinde nimeni că este o piesă de colecţie, de material preţios şi lucrat frumos, parcă nu are sens să te expui. Glumim, desigur, cine nu ştie ce vede oricum nu contează. Absolut inedită este convingerea autorilor materialului critic că toată Europa produselor de lux lucra la greu pentru piaţa românească de Mărţişor. Desigur, este vorba de mici bijuterii şi alte ghiduşii asimilate, care pot fi mărţişoare, prin prinderea de un şnur, dar sigur nu au fost gândite sau realizate în acest scop de "atelier francez", "atelier european", poate şi atelier mondial ori universal. De "Atelier central-european", dar de material comun şi presat, un medalion care se deschide sub formă de trifoi a fost estimat la 30-50 de euro şi s-a dat cu 1,7 mii. Trifoiul cu patru foi este simbolul norocului, dar şi o temă predilectă pentru creaţia de mărţişoare. Nu a fost cel mai mare preţ pentru că, luaţi de furia cadourilor care ne fac să uităm de mărţişor, am dat mii de euro pentru servicii pline de piese, din cele care îţi umplu masa, şi pe care sigur nu le putem purta, chit că au fost oferite în a doua licitaţie de mărţişor, cea fără de tablouri, dar care nu s-a mulţumit cu mărţişoare. Mai mult decât mărţişoare de vânzare, a fost de vânzare, de Mărţişoare!