Exploatată cu succes de filiala Dacia a grupului Renault, strategia Logan se regăseşte în alte domenii industriale. Unul din acestea este cel al maşinilor-unelte: echipamentele low-cost sau economice sunt din ce în ce mai prezente în cataloagele constructorilor. Aceştia caută, astfel, să răspundă cerinţelor actuale ale atelierelor de mecanică care au nevoie de maşini-unelte mai puţin sofisticate, al căror potenţial poate fi exploatat în totalitate şi care consumă minimum posibil.
Reducerea consumurilor de energie şi ale altor resurse răspund unor obiective prioritare pentru responsabilii de ateliere şi anume diminuarea costurilor de investiţie şi de exploatare a maşinilor-unelte pe toată durata «vieţii» lor.
Constructorii de maşini-unelte au receptat acest mesaj, după cum au dovedit-o cele mai recente manifestări europene ale profesiunii: saloanele AMB 2012 de la Stuttgart (Germania) sau BI-Mu de la Milano (Italia).
De altfel, unii fabricanţi pot fi consideraţi adevăraţi pionieri în acest domeniu. Este cazul firmei germane DMG care a lansat de mai mulţi ani o gamă de maşini-unelte low-cost. Denumită Ecoline, această familie de echipamente este fabricată în uzina situată în China pentru a profita de costurile de producţie reduse din această ţară. Maşinile Ecoline afişează astfel preţuri care rezistă oricărei concurenţe. Pentru mai puţin de 100.000 de euro, un atelier se poate echipa cu maşini polivalente şi productive, care, de multe ori, nu au nimic mai prejos decât cele din gama superioară.
Desigur, responsabilii atelierelor de mecanică se întreabă dacă echipamentele economice corespund exigenţelor de fiabilitate şi de precizie indispensabile pentru a asigura prelucrarea în condiţii normale a pieselor. Se impune deci o analiză atentă a caracteristicilor tehnice ale maşinilor pentru a răspunde la această întrebare.
Dotate de un design modern, maşinile de strunjit CTX 310 şi CTX 510 din seria Ecoline concepute de DMG afişează în timp real numărul de piese prelucrate în timpul ciclului de producţie stabilit. Operatorul poate aprecia imediat dacă planingul de producţie este respectat. Maşinile, comercializate la preţuri situate între 61.500 de euro pentru prima şi 95.500 de euro pentru cea de a doua, sunt flexibile. Ele se pot adapta diferitelor tipuri de piese, diametrul de bară situându-se între 65 şi 90 mm. Productivitatea, alt element esenţial, este asigurată prin echiparea acestor strunguri cu diferite dispozitive cum ar fi turelele dotate cu servomotoare sincrone şi fixare hidraulică a sculelor, ceea ce reduce timpul de schimbare cu 50%. Comanda numerică poate fi aleasă în funcţie de dorinţa clientului între Sinumerik 840D solutionline Siemens, Pilot 620 Heidenhain sau Mapps IV Mori Seiki.
Ecoline comportă, de asemenea, centre de prelucrare din gama DMU dotate cu un magazin de scule de 30 de locuri, o electrobroşă de 10.000 rot/min. Capabile să prelucreze simultan pe 5 axe (DMU 50), aceste maşini dotate cu o masa rotativă şi basculantă suportă piese de 200 kg. Preţul lor variază între 66.500 şi 99.300 de euro.
Prima maşină unealtă concepută de echipele de ingineri unite ale DMG şi Mori Seiki, centrul de prelucrare Milltape 700, este un alt exemplu de soluţie economică. Vândut pentru suma de 64.900 de euro, acest echipament compact, polivalent şi rapid (schimbarea sculelor se face în 0,9 s) suportă piese de 400 kg sau 800 kg şi dispune de o electrobroşă a cărei viteză de rotaţie poate atinge 24.000 rot/min. Magazia de scule are 25 de locuri. Precizia de prelucrare este asigurată de sisteme de măsură directe pe axele X, Y sau Z.
Alţi constructori, cum ar fi Emco şi Almac, fac şi ei parte din categoria celor care propun maşini unelte economice pentru care investiţia este inferioară sumei de 100.000 de euro. Almac, un constructor elveţian, a prezentat la AMB 2012 un centru de prelucrare 5 axe al cărui preţ este de 99.000 de euro.
Comparaţia evoluţiei maşinilor-unelte economice cu cea a automobilelor low-cost este frapantă. Vizitatorii Mondialului Auto de la Paris care şi-a închis recent porţile au putut admira cele mai recente variante ale Loganului. Unele modele concepute de Dacia sunt echipate cu dispozitive tehnologice avansate care se întâlnesc de obicei la automobilele de gamă superioară. Singura diferenţă - preţul.
Aceeaşi evoluţie se întâlneşte la maşinile-unelte, confirmată, de exemplu, de centrul de prelucrare UMC-750 al constructorului american Haas prezentat pentru prima oară la salonul AMB 2012 de la Stuttgart. Maşina a stârnit interesul vizitatorilor care au descoperit o soluţie capabilă să prelucreze cele cinci feţe ale unei piese (în configuraţia 2+3 axe) sau să asigure deplasări simultane pe 5 axe pentru fabricarea pieselor de formă complexă. Secretul acestei performanţe - o masă rotativă şi basculant pe două axe de 630 x 500 mm (înclinare de +35 şi - 110 E, rotaţie de 360E) şi o electrobroşă cu antrenament direct şi viteză de rotaţie de 8.100 rot/min. Productivitatea este îmbunătăţită de dispozitive cum ar fi banda transportoare de evacuare a aşchiilor, sistemul de răcire de înaltă presiune prin centrul electrobroşei, programul de control al operaţiilor de prelucrare cu mare viteză sau sistemul de control intuitiv fără fir al pieselor şi sculelor. Totul pentru un preţ de 99.995 de euro.
O simplă vizionare pe YouTube (www.youtube.com/watch?v=M5nbblcRop8&feature=youtu.be) îi va convinge pe cei care nu cred.
Pentru a demonstra utilizatorilor interesul acestor noi soluţii de prelucrare economice, Centrul tehnic al industriilor mecanice din Franţa (Cetim) a decis să instaleze în localul său din orasul Saint-Etienne o celulă echipată cu asemenea maşini-unelte. Dedicată operaţiilor de frezare (5 axe poziţionate) şi strunjire (cu axa C), această platformă dispune, între altele, de un strung Ecoline de DMG. Proiectul cu o durată de doi ani va permite utilizatorilor să testeze în condiţii reale beneficiile acestei soluţii economice şi să investească apoi în cunoştinţă de cauză.
Redactor şef al jurnalului web de noutăţi tehnologice şi industriale Fabrication Mécanique (http://fabricationmecanique. wordpress.cm), Mirel Scherer este absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti. Ziarist din 1981 în presa tehnică din Franţa, el a fost redactor şef adjunct al revistei Industrie et Technologies şi "grand reporter" la importantul săptămânal economic şi industrial L'Usine Nouvelle. Specialist în informatica industrială, automatisme industriale şi echipamente de producţie, el a fost distins de mai multe ori cu Trofeul celui mai bun jurnalist, acordat de Clubul presei informatice din Franţa.