Maximă neruşinare

Germanii au făcut o treabă bună. Intrarea este foarte îngrijită. Maşinile au o parcare excelent organizată, unde opresc autocarele cu turişti. Centrul pentru vizitatori are un design modern. Peste tot sunt panouri care explică limpede ce a fost acolo. Vizitatori vin din toată lumea. Atmosfera este liniştită, aproape blazată.

Locul, însă, este unul sinistru. La marginea Munchen-ului, într-o fabrică de muniţii abandonată din acum prosperul orăşel Dachau, naţional-socialiştii au înfiinţat primul lor lagăr de concentrare, încă de la preluarea puterii, în 1933. Imediat au început să îl umple. Mai întâi cu adversari politici de tot felul. Apoi cu evrei, cu prizonieri de război şi cu alte categorii de persoane care le stăteau pe nervi.

Odată ajuns acolo, şansele să scapi nu erau prea bune. Până când Dachau a fost eliberat de trupele americane, în Aprilie 1945, au murit 41.500 de oameni. Mulţi au murit de foame, de boli sau de epuizare. Alţii au fost executaţi. Tortura era în meniul zilnic.

Dachau e important şi pentru că a furnizat regimului nazist schema de bază a unui lagăr de concentrare. Desigur, după ocuparea Poloniei şi atacul împotriva URSS-ului, lagărul de concentrare va metamorfoza în ceva încă şi mai sinistru decât Dachau: în lagărul de exterminare. Dar şi aceste lagăre din Est vor fi construite şi administrate tot de "experţi" formaţi, mulţi dintre ei, la Dachau.

În muzeul din lagăr am dat şi peste o cameră unde sunt expuse plăci comemorative puse de diferite grupuri din întreaga lume. Au murit acolo oameni din circa 40 de ţări. Uneori plăcile comemorative sunt aşezate acolo de comunităţi locale sau de familii greu încercate. Este multă suferinţă acolo.

Mare mi-a fost surpriza să găsesc, în acel loc, o placă pusă de... ambasada Azerbaidjanului. Este imposibil ca Azerbaidjanul este în lista statelor ai căror cetăţeni au pierit la Dachau, pentru că în 1945 nu exista, ca stat independent. Poate doar să fi fost nişte azeri între cei 6.000 de prizonieri de război sovietici care au fost executaţi în apropiere.

Dar oricare ar fi motivul aparent pentru care ar fi fost pusă placa aceea, le trebuie celor de la ambasada un tupeu maxim să meargă acolo şi să plângă victimele nazismului. Regimul actual din Baku este, al rândul său, un regim criminal. Autorităţile din Baku fac frecvent declaraţii la adresa armenilor care ar fi putut foarte bine să fi fost tipărite în Völkischer Beobachter, ziarul partidului naţional-socialist.

Din căte am văzut, placa este recentă, pusă anul acesta. Adică la nici un an după ce trupele azere au intrat în enclava Nagorno-Karabah şi au curâţat-o complet de locuitorii săi armeni. Peste 100.000 de oameni au rămas pe drumuri. Monumentele istorice şi cimitirele armeneşti au fost distruse cu buldozerul. Acesta este regimul care varsă lacrimi de crocodil pentru victimele de la Dachau.

De la registrul tragic, trecem direct la comic. De fapt nu prea este de râs nici aici. Marcel Ciolacu, şeful PSD-ului, s-a gândit să câştige alegerile. Aşa că regimul s-a împrumutat masiv, a crescut deficitul dincolo de buza prăpastiei şi a pus ceva bani deoparte să crească pensiile. Pentru PSD, pensionarii sunt nişte "şoşonari", buni de adus la vot o dată la patru ani.

Intră în scenă Simona Bucura-Oprescu, actuala ministră PSD a Muncii. De ce a fost numită ministru este o chestiune care mă depăşeşte complet. Bucura-Oprescu are o diplomă de la Academie de Poliţie în "management afaceri interne" (habar nu am ce este) şi alt master, se pare că tot de la Academia de Poliţie (este posibil aşa ceva?) în Relaţii Internaţionale (la Academia de Poliţie). A făcut şi un curs de "securitate naţională" la Academia de Informaţii.

Ce o recomandă, aşadar, să decidă în materile de pensii. Cred că absolut nimic, dar asta nu este un obstacol pentru PSD. S-au mai văzut cazuri. Problema este că acum doamna Bucura-Oprescu a dat-o în bară. Mii de pensionari s-au trezit cu pensiile... tăiate.

Acum, neruşinarea maximă vine nu din partea Bucurei-Oprescu. Dânsa pare o persoană supusă, face ce i se spune şi stă unde este pusă. Vine din partea şefului ei, Marcel Ciolacu. Care pretinde acum că nici un pensionar nu va avea pensia tăiată. Dar mulţi au primit deja catastrofala "decizie de recalculare".

Acum alta, din zona neruşinării cu cozoroc. Cei trei colonei din Jandarmerie acuzaţi că au rupt oasele a mii de oameni şi au gazat, pe 10 August 2018, jumătate de Bucureşti cu gaze lacrimogene, acum acuză la răndul lor. Îl acuză pe... procurorul care instrumentează cazul. Ei pretind că procurorul... ar fi fost de partea manifestanţilor.

Corectaţi-mă dacă nu am înţeles bine. Procurorul s-a sesizat din oficiu, după ce a văzut ce a văzut o ţară întreagă: bătăi crunte şi oameni aruncaţi la grămadă în dube de jandarmi cu indicativele personale acoperite cu bandă adezivă neagră (pentru a nu fi identificaţi). Deci a cerceta speţa este, din start, imposibil după cei trei colonei, pentru că înseamnă să ţii partea cuiva. Ciudată chestie. Eu credeam că procurorul ţine cu Legea, dar ce ştiu eu?