Minciuniada 2016: faza pe comune, oraşe, municipii şi judeţe

De astăzi începe campania electorală! Primele cuvinte, prima minciună! În fapt, ea a început de mai bine de două luni. Nu pe şest, ci în văzul şi auzul lumii, cu tamtam, surle şi trîmbiţe, cu susţinute, repetate şi interminabile "dezbateri televizate" pe post de reclamă electorală, chiar sub nasul autorităţilor. Evident, şi ele, autorităţile electorale ne mint cu aceeaşi dezinvoltură, cum că n-au văzut şi n-au auzit nimic, altminteri, desigur, ar fi luat aprige măsuri ca să împiedice această vădită şi păgubitoare pentru democraţie încălcare a legilor. De dragul metodei, aşadar, să împărţim vastul regat al minciunilor electorale în două ţinuturi: cel al minciunilor pre-electorale şi cel al minciunilor din campania legal autorizată.

Cea mai gogonată dintre minciunile pre-electorale este, desigur, pretenţia partidelor noastre de a exersa criterii stricte de credibilitate şi onorabilitate în procesul de selecţie al candidaţilor care vor fi înscrişi în cursa pentru posturile de primari şi consilieri. Nu că ar fi crezut cineva în criteriile de moralitate, ca bază a procesului politic din România, dar un pic de decenţă, trebuie să mărturisesc, am aşteptat şi eu, ca mai toţi cei ce se vor îndrepta cît de curînd spre urnele de vot. Nu e nimeni înger, pe pămînt, ori dacă e, cu siguranţă nu are de a face cu procesul politic şi electoral, dar chiar să încolonezi, pe post de candidaţi, toţi penalii, învinuiţii şi suspecţii cercetaţi de harnica noastră justiţie, parcă este totuşi o exagerare! Una care, în mod evident, deranjează doar o mică sectă de rătăciţi în meandrele concretului, căci marea majoritate a celor care fac şi desfac iţele politicii la noi nu s-a împiedicat cîtuşi de puţin în criteriile menite, vezi doamne, să ducă la "înnoirea clasei politice". Luaţi pe departe cu întrebări mîngîietoare şi calde ca zefirul, de molusculara noastră "presă liberă", penalii administraţiei locale, în goană după un nou mandat, s-au autodeclarat, în cor, ca şcolarii aceluiaşi dascăl, apţi să participe la competiţie, miraţi chiar că cineva s-a putut gîndi la eventualitatea trăznită, ca ei să fie scoşi din joc, ori încă şi mai abracadabrant, ca ei înşişi să se excludă din noua competiţie! Care viţel se dă dus de bunăvoie de la ţîţa vacii?!! Sunt apţi, sunt ştiutori, sunt plini de experienţă şi, vorba unui mare clasic anonim: "La noi, numai cine fură este om cinstit!!" Pătrunşi pînă în măduva măduvei oaselor lor politice de pilda Evangheliei lui Ioan, în care Iisus zice "Cel fără de păcat, dintre voi, să arunce cel dintîi piatra", penalii noii curse electorale nici măcar nu ne cerşesc îngăduinţa, pur şi simplu îşi pretind drepturile, recunoscute, iaca, pînă şi de scripturi!!! Desigur, nu ei poartă vina principală pentru lectura atît de mistificatoare a scripturilor, dar înainte să cadă în alte extazuri religioase nu ar fi rău să ştie că în povestea invocată de Ioan, Iisus nu propovăduieşte şi nici nu întăreşte suspendarea justiţiei, ori înlocuirea ei cu principiul general al iertării, ci se opune unui anume mod de a face pseudo-justiţie, bazat pe proceduri probatorii slabe, în care inculpatul este condamnat şi executat, încă înainte ca judecata să fi avut loc. În plus, pilda lui Iisus susţine ideea fundamentală potrivit căreia nu este suficient să ai o îndreptăţire juridică (un argument în lege) pentru a condamna la moarte. A face justiţie nu este tot una cu a face dreptate, iar a face dreptate este lucrul cu adevărat important atît în ordine socială, cît şi morală; mai important chiar decît a face jusţitie, în sens restrîns! Morala lui Iisus este: a face rău justiţie este mai rău decît a nu face justiţie! Un ecou al acestei întemeieri filosofice şi epistemice a actului juridic poate fi recunoscut în principiul potrivit căruia într-o administrare eficientă şi morală a justiţiei este de preferat să scape de pedeapsă zece vinovaţi, decît să fie condamnat un singur om nevinovat. Dar să nu ne luăm cu vorba şi să ne întorcem la oile, adică la minciunile nostre electorale, cele de toate zilele, fie ele din pre, ori din campanie.

O minciună care aruncă necruţător şi implacabil în ridicol este cea a candidaţilor care promit alegătorilor că ei nu fac politică!!! "Fără politică" proclamă ei sfidători, din mijlocul unui proces politic în care sunt angajaţi ca actori politici 100%!!! Dar acestea sunt mai degrabă fleacuri.

Păgubitor şi rău este faptul că partidele politice din România electorală a anului 2016 ne mint sistematic şi cu bună ştiinţă în privinţa unor lucruri mult mai importante, cum este, spre exemplu, reprezentativitatea candidaţilor pe care i-au scos la înaintare. Candidaturile de la primăria Bucureştilor sunt, de departe, cele mai grăitoare în privinţa premeditării minciunii şi a întenţiei vădite de a înşela electoratul. Pe cine reprezintă în PSD candidata Firea? Ce facţiune a partidului şi care parte din electoratul său? Singurul răspuns posibil şi evident: niciuna! Situaţia este aproape identică, oricum echivalentă în ordine politică, pentru toţi actoraşii de televiziune care şi-au descoperit vocaţie de primari, cu care partidele defilează în faţa electoratului. Rolul care le-a fost destinat este însă derizoriu, cel al hîrtiei de muşte; să aibă lipici, ca să adune voturi!!! Nu contează că nu reprezintă pe nimeni şi nimic, totul este să aibă mutre uşor de recunoscut pe afişe, să arate fotogenic, iar la dezbaterile televizate să nu se sperie de camera de luat vederi. Problema reprezentativităţii politice a candidaţilor are şi alte aspecte, ignorate cu aceeaşi superbie de partidele noastre. Pe cine reprezintă, spre exemplu, un candidat care în ultimii zece ani a fost şi alesul PSD, şi al PDL, şi al PNL, şi al cui a dat mai mult!??? Pe nimeni, desigur, în afară de el însuşi şi gaşca de profitori care-l ţin în palme, ca să poată să se înfrupte apoi din generoasele pomeni oferite de alesul lor; pe seama cheltuielilor publice, desigur.

În sfîrşit, plină de minciuni este şi tevatura în legătură cu sistemul de vot pentru alegerile locale; un singur tur de vot sau două. Nu încape nici o îndoială, fiecare sistem, tip de soluţie electorală, produce efecte care pentru o parte dintre participanţii la competiţie sunt benefice, dorite, în timp ce pentru alta sunt detrimentale. Decizia cu privire la ce sistem să fie adoptat, deci cum se vor împărţi cîştigurile şi pierderile, este, se vede limpede, una politică. Parlamentul, majoritatea parlamentară, face această alegere, nu Justiţia. Faptul că judecătorii Curţii Constituţionale au ales o "variantă tehnică" pentru a evita să se pronunţe pe fondul problemei arată clar că, cel puţin ei, sunt conştienţi de pericolul capcanei întinsă de cei care vor "să facă politică altfel", respectiv să-şi atingă interesele instrumentalizînd Justiţia şi înhămînd-o la carul propriu. Nu că ar fi vreun exerciţiu nou pentru societatea României!

Minciunile electorale abia acum se coc şi, de aceea, va trebui să mai aşteptăm puţin pînă la cules. După încheierea alegerilor!