Misterele dezvăluite ale "statului paralel"

Pînă la o vreme, am luat şi eu sintagma "statul paralel" doar ca pe o găselniţă gazetărească, numai bună să ţintuiască privirea cititorului de pagina care poartă titlul cu pricina. Ştiţi dumneavoastră, vorba italianului: Se non e vero, e ben trovato! De la un timp, însă, mi-am luat seama şi nu pentru puţin lucru!

Primo, PSD-ul, adică partidul care, în România zilei de astăzi, de vreo doi ani încoace şi cel puţin încă vreo doi de acum înainte, are în mîini pîrghiile importante ale puterii, guvern, parlament, administraţie locală şi... etc a anunţat oficial că pregăteşte manifestaţii, în toată ţara, contra statului paralel. Aoleo, nu-i de şagă, zic...e groasă, nene! Să ne înţelegem bine, nu este vorba despre manifestaţii ale cetăţenilor care vor, pur şi simplu, să marcheze un punct de vedere, în stradă, în legătură cu un subiect sau altul de pe agenda politică. Nu este vorba nici despre mobilizaţii "societăţii civile", ori ai lui Soros, nici despre altceva, ci despre ceea ce mai marii psd-ului spun cu gura lor: scoaterea în stradă a nucleului dur al susţinătorilor partidului. Iar, aici, nu este vorba despre aleşii care mănîncă pîine albă, cozonac şi caviar, de pe urma puterii psdiste, ci despre cei mulţi, pauperizaţii tranziţiei şi televizivo-manipulaţii de serviciu ai votului înregimentat, cărora psd-ul le "injectează" de la buget, cu program şi mult tamtam propagandistic, raţia de pîine neagră cu tărîţe, plus ceva circ, cu care o mai duc "fericiţi" de azi pînă mîine, pînă poimîine şi pînă cînd o da Ăl de Sus, Maica Precista şi moaştele Sfintei Parascheva, maică, să fie "ăştia" la putere, că altminteri praful se alege de noi! Ce mesaj politic ne transmite, astfel, Psd-ul? Unu, că de la "fiţe gazetăreşti", am trecut la chestiuni politice arzătoare; doi, că ei, cei care stau cu degetele răşchirate pe butoanele puterii, ştiu despre ce vorbesc: una din două, ori au ei degete prea puţine (şi, nu e cazul!), ori maşinăria are prea multe butoane. Chestia e că nu le pot apăsa pe toate! Ce nu ne spune psd-ul, dar se aude ca şi cînd ar ţipa din gură de şarpe, este că statul acesta la care nu poate să ajungă nu este de loc "paralel" ci perpendicular, în orice caz secant, adică taie... nenicule, unde doare mai tare, la părţile moi şi interesele sensibile ale partidului şi ale mai marilor săi, în frunte cu Dragnea. Din această perspectivă, misterul se dezleagă de la sine. "Statul paralel", împotriva căruia vrea psd-ul să ridice "răscoala sclavilor şi a săracilor", este format/reprezentat de cele cîteva personaje-instituţii care continuă să îi năcăjească pe mai marii marelui partid cîştigător de alegeri şi beneficiar al puterii numărului, deloc inocent confundată cu puterea democraţiei! Kovesi-DNA şi, chiar dacă aparent mai puţin muşcător, la fel de semnificativ, Iohannis-Preşedintele României. Iaca, statul paralel! A doua parte a mesajului poartă conotaţii care, dacă este să le luăm în serios, chiar dau fiori reci pe şira spinării slabei noastre alcătuiri democratice. Dacă este să fie, ameninţările psd-ului şi eventuala lor materializare, fac parte din aceeaşi clasă de acţiuni politice cu "manifestaţiile de masă anti PNŢ", ori cu mineriadele anilor 1990. Aceeaşi problemă, aceeaşi "logică" a politicii de forţă, aceeaşi soluţie: avem voturi şi majorităţi cît alţii nici visează, dar ne contestă cîţiva, o mînă de nepricopsiţi, unii, nişte golani...şi încă ce ne mai contestă! Ce-i de făcut? Să punem bîta pe ei, să le arătăm noi ce înseamnă "puterea celor mulţi", cine o ţine de capătul care contează şi cît de contondentă poate fi dacă ţi se abate asupra capului, ori a altor părţi mai moi din trup! Cel puţin deocamdată, "strategii" psd par să favorizeze variantele "soft": ca să nu facă ei o piaţa universităţii II la Victoriei, să facem noi, mai din timp, un tîrg de Crăciun, că de-aia ne-am pus primar la Bucureşti; de o mineriadă III nu suntem, poate, capabili, dar măcar aşa... nişte manifestaţii de stradă grandioase, cu marşuri bine organizate care să aducă aminte de Sturmabteilung-urile unor alţi naţional-socialişti, capabile să bage spaima în burjui, poate că tot suntem în stare şi ar putea avea efectul scontat. Dacă puterea anilor 1990 putea să îşi închipuie că acţiunile de acest tip ar fi o "soluţie politică" pentru problema care îi stătea ca sula în coaste, puterea psdistă a anului 2017 nu îşi mai poate permite luxul şi nici speranţa de a mai fi creditată cu inocenţa aceleiaşi presupoziţii. Ştim deja rezultatele! Problema nu are soluţie în cîmpul utilizării forţei, iar preţul plătit de societatea românească a însemnat mai bine de două decenii şi jumătate de întîrziere, destructurare, jaf şi risipă în sfera economică; respectiv, şirul neîntrerupt şi păgubitor de aberaţii pseudo-democratice exersate în sfera guvernării. Urmăreşte Dragnea să asigure României încă trei decenii de dezastru? Iată întrebarea inevitabilă care se aşterne în calea celor ce cred că, dacă ai puterea, în politică, poţi să faci ce vrei şi mai ales ceea ce îţi convine, dincolo de Lege şi de legi!

Secundo, am fost obligat să iau în serios, din punct de vedere politic, tema "statului paralel", confruntat cu atitudinea de negare vehementă susţinută consistent de Preşedintele României, Klaus Iohannis. Dacă ar fi doar un moft gazetăresc, de ce s-ar obosi un personaj care, din principiu, nu asudă cine ştie ce pe teme ale funcţiei sale publice, să nege repetat, să ironizeze, să ia în răspăr şi, în ultimă instanţă, să se lupte la baionetă cu "ficţiunea" statului paralel? Misterul se risipeşte şi în acest caz, relativ repede, dacă priveşti lucrurile strict din perspectiva împricinatului, a Preşedintelui României. Dacă ar admite că "statul paralel" există, s-ar confrunta inevitabil cu întrebarea, în ce raporturi se află el cu acesta? Dacă nu îl stăpîneşte, ar accepta că mandatul său de Preşedinte este compromis, întrucît se extinde doar asupra unei părţi a statalităţii României. Faliment politic şi instituţional declarat şi înregistrat public! Dacă admite că îl stăpîneşte, atunci devine părtaş la fărădelegile statului paralel care, trebuie să admitem, au de ce să înfierbinte, să agite spiritele şi să precipite reacţia cetăţenilor din această ţară care încă nu au abandonat cu totul ideea că trăiesc într-un stat care se străduie să rămîne unul de drept, chiar şi atunci cînd nu reuşeşte întotdeauna. Cum, din această dilemă, nu are ieşire, Preşedintele Iohannis este "condamnat" să nege pur şi simplu existenţa "statului paralel". Nu de formă, ci cu toată credinţa şi din toţi rărunchii, dintr-o necesitate stringentă şi imperioasă: salvarea mandatului actual şi a şanselor pentru unul nou. De altfel, Preşedintele are dreptate: statul paralel nu există. Există doar un singur stat, un uriaş cu două capete, care nu se înţeleg deloc între ele ba, chiar mai rău, se află într-un război declarat.

Prin urmare, suntem îndreptăţiţi să anunţăm cu glas tare în cetate: cetăţeni ai României, puteţi dormi liniştiţi, statul paralel nu există. El este paralel doar cu sine însuşi, cu alcătuirea, respectiv, principiile democraţiei şi ale statului de drept.