Moartea lui James Bond

Zilele trecute a murit, la 90 de ani, Sean Connery. Un mare actor, regretat de mulţi. El a fost primul care a interpretat rolul lui James Bond, în Dr. No (1962). Însă James Bond nu a murit acum, odată cu actorul scoţian. A plecat din această lume mai demult. A suferit de o boală fatală începând din 1986. S-a stins, în aplauzele presei de Stânga, în 2006.

Pentru a-i înţelege viaţa şi cariera, să ne aducem aminte că Bond a fost o creaţie a Războiului Rece. Părintele său, autorul Ian Fleming, a fost în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial ofiţer de marină şi a lucrat în serviciile de informaţii. Avea o experienţă considerabilă, fiind implicat în diverse operaţiuni importante îndreptate împotriva germanilor. Personajul Bond este o sinteză creată pornind de la trăsături ale unora dintre agenţii cu care a lucrat efectiv.

Bond a aterizat în conştiinţa publică sub chipul lui Sean Connery într-un film în care intervenţia agentului 007 este necesară pentru a evita ca sinistra organizaţie SPECTRE să nu deturneze lansarea rachetelor americane de la Cape Canaveral cu scopul de a stârni un război nuclear între sovietici şi americani. Dr. No este şi filmul în care apare una dintre cele mai remarcabile "fete Bond", Ursula Andress, ieşind din mare doar într-un bikini (o imagine care în 1962 trebuie să fi fost de-a dreptul şocantă).

Spre deosebire de personajele de acum, Bond avea darul vorbirii. Cuvinte alese cu grijă, expresii scurte şi inteligente. "Dispreţul dumneavoastră pentru viaţa omenească îmi arată că lucraţi pentru unul dintre regimurile din Est" - îi spune 007 Doctorului No.

În următorul film din seria Bond, Din Rusia cu dragoste (1963), zarurile sunt aruncate. Personajele negative sunt creionate clar. Unul este un fost ofiţer SMERSH, agenţia inventată de Stalin pentru a executa "trădătorii" din Armata Roşie şi din NKVD. Altul este Kronsteen, un genial jucător de şah din Cehoslovacia.

Lovitura a dat-o probabil în anul următor, în Goldfinger. În acest film apare celebra maşină Aston Martin DB5, pregătită de genialul Q, de la serviciile secrete britanice. Automobilul acesta este un imn dedicat tehnologiei. Scaun de ejecţie, ecran de fum, plăcuţe de înmatriculare care se schimbă la comandă, ecran de fum emis la apăsarea unui buton. Şi un dialog senzaţional. Bond, legat de masă şi ameninţat că va fi tăiat cu laserul (o noutate absolută pe atunci), îi spune, calm, lui Goldfinger: "Şi te aştepţi să vorbesc?". Iar personajul cel rău îi răspunde, ferm dar politicos: "Nu, domnule Bond. Mă aştept să mori!".

Pe repede înainte, acum. Personajele se schimbă odată cu timpurile. Şi putem înţelege mai multe despre vremurile noastre dacă ne uităm la evoluţia unui personaj precum Bond.

În 2006 rolul a ajuns la Daniel Craig, în filmul Casino Royale. Cinefilii au observat imediat că noul Bond suferea de o boală. "Corectitudinea politică". Rolul lui M, şeful serviciului secret britanic, era deja alocat, din 1995, unei femei. Trebuia ceva mai pe placul Stângii, aşa că a fost inventat un Bond sensibil, chinuit de îndoieli, nesigur pe el însuşi.

Această ideologie a Stângii are puncte comune cu radicalismul religios. Într-o manieră similară islamismului sau puritanismului protestant din secolul al XVII-lea, primele semne pot fi detectate în atitudinea dură, lipsită de orice umor, faţă de sex. În filmul Quantum of Solace (2008), noul Bond, cel nevricos, mai înregistrează o premieră: nu face sex cu "fata Bond".

Femeia, la rândul său, este transformată într-un androgin. Împarte pumni ca un marinar scoţian, nu are nici un pic de "vino-ncoace", vorbeşte engleză cu accent stricat (Ursula Andress, prin contrast, în filmul din 1962 a fost dublată pentru a masca accentul ei elveţian).

Q, celebrul vrăjitor tehnologic, a fost şi el supus unei intervenţii pentru a-l "upgrada". Iniţial, acesta era un domn bine, foarte britanic. Acum este un derbedeu într-o cămaşă şifonată, care face pe hacker-ul de ocazie.

Personajul negativ este şi el transformat. În primele filme, acesta era un geniu al crimei. Scenele cu şeful SPECTRE, sinistrul Blofeld, din You Only Live Twice (1967), sunt epocale. Acum însă, nu mai este nimic clar. Personajul negativ este mai degrabă un fel de "nea Gică", un complexat de la scara vecină de bloc. În Skyfall (2015), el are ceva personal cu Bond, motiv pentru care se ţine după el pentru a-i provoca tot felul de neplăceri. Drept este că şi Bond are o parte de vină. A devenit neplăcut, bădăran, incompetent şi deviant. Adică exact opusul lui 007.

Încotro? Cum producţia de filme acum pare să fi încăput pe mâna ideologilor, avansez acum o predicţie. Viitorul Bond va fi o femeie grasă. Cum meseria de agent secret britanic este - nu-i aşa? - o formă de manifestare a imperialismului alb, viitorul Bond ar trebui să aibă o ocupaţie mai inofensivă: va fi şomer. Şi cum violenţa misogină va fi interzisă, doamna Bond îşi va creşte copiii din alocaţia de stat, într-un apartament social. Vizionare plăcută!