English
Zilele trecute, statul Chile a fost lovit de un cutremur masiv. La 8,8 grade pe scara Richer a dezvoltat o energie de aproape 100 de ori mai mare decât cutremurul care a lovit România la 4 Martie 1977 şi a făcut în jur de 700 de victime. Acum o lună, un alt seism afectase Haiti. A înregistrat abia 7 grade pe scara Richer, însă acesta a făcut de 300 de ori mai multe victime decât cutremurul din Chile.
E evident ce explică diferenţa. În vreme ce în Haiti clădirile erau construite "la liber", cele din Chile res-pectau standarde riguroase. Însă, pentru ca acest lucru să se întâmple, e necesar ca structura societăţii să fie foarte diferită. În vreme ce Haiti este una dintre cele mai sărace şi mai instabile ţări din lume, Chile este aproape un model de succes.
În clasamentul percepţiei corupţiei (2009), Chile se află pe locul 25, imediat după Franţa şi pe o poziţie mai bună decât Spania (32), Cehia (52) sau România (71). În indicele calităţii vieţii (2005), Chile este pe locul 31, pe un loc mai bun decât Israel (38), Polonia (48), Croaţia (49), şi foarte aproape de Marea Britanie (29).
Cum s-a ajuns aici? Cazul statului Chile este interesant în perspectiva politicii comparate pentru că demonstrează, printre altele, cum un regim parlamentar poate produce instabilitate politică şi socială.
La fel ca alte state din America Latină sau din Europa, Chile nu şi-a găsit dintr-o dată o formulă optimă de regim. În 1891, s-a declanşat un război civil care a opus susţinătorii Preşedintelui (sprijiniţi de Armată) şi susţinătorii Congresului (sprijiniţi de Marina de Război). Victoria aces-tora din urmă a dus la instaurarea unei perioade în care Congresul, dominat de conservatori, a exer-citat o adevărată dic-tatură.
Cei care susţin că regimul parlamentar este o mană cerească pentru democraţie nu au decât să studieze această perioadă. Principala sa caracteristică este instabilitatea: durata medie a unui Guvern este de 133 de zile. Ţara ajunge la mâna câtorva partide controlate de oligarhii din minerit şi din sectorul bancar. Fără o majoritate funcţională, coaliţiile se fac şi se desfac, iar statul e paralizat. Legislativul îşi propune şi reuşeşte, prin mijloace procedurale, să acumuleze practic întreaga putere. Chiar dacă pentru aceasta trebuie să saboteze Constituţia din 1833, prezidenţială în litera sa.
Un aranjament politic trebuie judecat nu doar în virtutea performanţei sale curente, ci şi după perspectivele pe care le oferă. Formula pseudo-parlamentară s-a epuizat în 1925. Dar nu în favoarea democraţiei. Dimpotrivă. În favoarea unor cabinete dominate de militari, care au rămas la putere până în jurul anului 1932.
A fost nevoie de un Executiv puternic şi legitimat popular pentru ca Chile să meargă pe calea reformelor. În 1964, Eduardo Frei Montalva, un creştin-democrat, a fost ales Preşedinte. Este o perioadă în care statul se modernizează rapid.
În 1970, "Parlamentul" îşi ia revanşa. Profitând de o stipulaţie bizară a Constituţiei din 1925, care acorda funcţia de Preşedinte pe baza votului popular doar celui care a obţinut o majoritate absolută în primul tur, Congresul îl impune ca Preşedinte pe Salvador Allende, candidatul stângist, care nu obţinuse decât 36% din sufragiile electoratului, cu un procent mai mult decât următorul clasat, un conservator de la Partidul Naţional. Al treilea clasat, cu 28% din voturile populare, era creştin-democrat.
După ce a venit la putere, cu sprijinul financiar oferit de KGB, Allende, împreună cu aliaţii săi de la partidele de stânga, a împins Chile către un regim de tip sovietic, proces întrerupt de lovitura de stat din 1973.
Tot referendumul şi prezidenţialis-mul au adus din nou democraţia în Chile. În 1988, generalul Pinochet a fost învins categoric într-un referendum pe care îl convocase pentru a obţine aprobarea unui nou mandat (în Chile sunt interzise candidaturile consecutive). În 1989, Patricio Aylwin a fost ales Preşedinte cu o majoritate absolută a votului popular, moment ce marchează căderea dictaturii.
Departe de mine de a crede că prezidenţialismul e alb şi parlamentarismul negru. După cum nu cred că regimul politic explică totul în Chile, de la calitatea vinului până la regulamentele de construcţie. Tot ce doresc este să gândim cu capul nos-tru, nu în clişee vehiculate de po-liticieni fără scrupule.
După căderea regimului Allende, unii comunişti din Chile s-au refugiat în România. Copil fiind, locuiam pe strada Fabricii de Glucoză însă învăţam la o şcoală aflată în apropierea unei case de oaspeţi a Partidului, prin Floreasca. Îi vedeam pe unii dintre aceşti "tovarăşi de drum" cum locuiau în condiţii de neimaginat pentru muritorii de rând, alături de alţi camarazi de suferinţă, comunişti din Iran, Filipine sau cine ştie de unde. N-am idee ce s-a înâmplat cu aceştia după 1989. Cât despre ogeacul Partidului, nu pare să fi fost afectat de cutremure. Din câte ştiu, a fost preluat de sindicate şi transformat într-un hotel "de fiţe". Înainte, tovarăşi, spre Progres!...
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Stratificarea egalitaristă
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 02.03.2010, 07:34)
Pare o contradicţie în termeni, dar toate regimurile de inspiraţie sovietică au ca trăsătură dominantă sectarismul. Organizarea de castă. Dl. Avramescu i-a văzut pe chilienii "cu funcţii de răspundere". Eu i-am văzut pe proletarii din cartierul Militari. Locuiau mai prost decît românii din preajmă. Copil fiind, am intrat o dată în blocul chilienilor. Murdărie. Una din uşi era deschisă. Linoeumul era la vedere, iar paturile, ca de spital. Pe faţada blocului, era întins un imens banner roşu, cu lozinci mobilizatoare în pregătirea congresului al XII-lea. Şederea în România cred că a fost o lecţie bună pentru ei. Le-a mai tăiat din idealismul revoluţionar cîmpenesc.
Se cuvine o mică observaţie tectonică. Natura recentelor cutremure (Haiti şi Chile) e diferită. Cel din Haiti e unul de falie. Cel din Chile, unul de subducţie. Diferenţa este doar la cota hipocentrului. Media hipocentrelor de şelf e în jurul a 50Km. Cam ca largul judeţelor Iwate, Miyagi, Aomori, Akita. Subducţia intracontinentală poate genera cutremure de pînă la 200 Km adîncime (continentele sunt mai groase). Aşa se face că un cutremur vrîncen răsună pînă la Napoli. Energia urcă în forma unui con răsturnat. Ceea ce face ca, un cutremur de subducţie să răsune pe arii vaste, iar unul de falie, nu mai puţin periculos, să afecteze arii restrînse. Cutremurul din Kobe-Awajishima din 17 ianuarie 1995 a fost unul de falie, superficial, de mică anvergură, dar devastator (peste 5000 de victime directe). Am văzut atunci piloni de autostradă sfărîmaţi, din care ieşeau barele de armătură, groase cît braţul. Asta nu anulează argumentul "entropic-haitian" al standardelor diferite în construcţii invocat de autor. Aşa e, plasarea nefericită, plus construcţia după ureche, din cauza regimului politic iresponsabil, duce la însutirea victimelor din stratul social neprivilegiat.
1.1. Scara subiectivă (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 02.03.2010, 09:26)
Tema abordată mai jos e marginală, dar propune reducerea incidenţei relativizărilor ce ne bîntuie azi, în buricul noosferei, cînd, paradoxal, abundenţa informaţiei strică relevanţa.
Massmedia comunică parametrii seismelor în unităţi de magnitudine. Scara Richter este una exponenţială, logaritmată. Cam ca scara germană a sensibilităţii peliculelor fotografice, (DIN) sau ca cea de pH. Modul acesta de exprimare e un fel de autobăgare în seamă geofizică, şi nu se apropie de adevărul subiectiv. E total nerelevant! În funcţie de adîncime şi de consistenţa substratului, efectele reale ale unui seism pot fi mult diferite. De unde şi nesfîrşitele controverse televizate, între interlocutori care nu prea au habar despre ce vorbesc. Auditoriul intră într-o stare de plictis şi ceaţă, asezonată cu consideraţii politice. De aceea, pentru oamenii obişnuiţi e mult mai utilă exprimarea efectelor unui cutremur în unităţi subiective.
Se ştie că cutremurele ucid mult mai puţin decît clădirile prăbuşite la cutremur. Pe vremuri exista scara Merkali, cu 12 trepte, prin care oamenii îşi puteau da seama dacă victimele au murit din cauza cutremurului (alunecări de teren, aruncare de la etaj etc.) sau au murit cu zile, din cauza unei clădiri prost făcute. Una e să cadă o clădire la gradul 5 Merkali, şi alta la gradul 10. Surparea la gradul 5 e criminală, deci, penală. Cea la gradul 10, naturală. Doar Japonia a mai păstrat în mass-media exprimarea subiectivă a efectelor la suprafaţă. Scara japoneză are 10 trepte, fiecare cu două subdiviziuni. Gradul 5 poate fi slab, sau tare. Ultimul, mai slab decît gradul 6-slab. În felul acesta, ştim că la gradul 5-slab nu vor fi victime, decît dacă vreo ţiglă dislocată îi cade cuiva în cap.
Revenind la temă, nu putem şti cît de catastrofal a fost cutremurul din Haiti, atîta timp cît nu cunoaştem decît magnitudinea. S-ar putea ca intensitatea la suprafaţă să fi fost la fel de mare precum cea cutremurului similar, cel de la Kobe, din 1995. Lucru ce ne-ar lămuri asupra naturii penale, sau nu, a prăbuşirii construcţiilor. Sau poate că un cutremur precum cel din Haiti ar fi produs tot atîtea victime şi la Kobe, dacă cele două evenimente ar fi apropiate pe scara subiectivă. Nu ştim cu certidudine.
Se cuvine ca Mass-media să oblige autorităţile să aleagă o scară subiectivă de exprimare a seismelor, să furnizeze rapid (din datele culese direct de la primării) harta sinistrului. Completarea unui formular dihotomic de apreciere a intensităţii unui seism o poate face orice funcţionar local alfabetizat. Cifrele pot fi trimise rapid la centrul de gestionare a dezastrelor, astfel încît, odată publicată situaţia, auditoriul să nu mai deschidă televiziorul bou şi să-l închidă vacă.
1.2. Si orgolios si supus (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Natafletz în data de 02.03.2010, 09:27)
Nu te inteleg Japonezule. E Avramescu mai sus in grad sau functzia doboara gradul? Pai daca ai demonstrat ceva cu cartea de fizica in mana nu te mai intorci si spui, "are dreptate si seful in felul lui..." Tema asta nu trebuia sa existe. Ca de obicei Avramescu OMITE si da exemplele care'i convin.
1.3. Ochiometric... (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 02.03.2010, 10:39)
...dl. Avramescu are dreptate. Numai dacă compari două fotografii luate, una în Port de Prince iar cealaltă în Kobe, la bunul simţ (nu ştiu dacă îţi spune ceva) e clar că e un decalaj imens de soliditate în aspectul clădirilor. Am propus unificarea exprimării efectelor la suprafaţă ale seismelor, tocmai pentru a putea închide mai ferm gura cîrcotaşilor profesionişti. Nu ştiu dacă tu te califici în categoria aia (e nevoie de oarecari cunoştinţe sofistice) dar, oricum, comentariul nu era pentru tine.
1.4. Dreptate vs. Specialitate (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Natafletz în data de 02.03.2010, 11:54)
Pai pana una alta specialist e numai cel cu diploma in bransha (si aici il citez pe Avramescu, nu te lua de mine, dar pe dumnealui nu potzi sa'l contrazici, vezi articolul trecut) ... so asta era pour la bon bouche ca poate tzi s'au ars crevetzii pe foc cat ai scris textul de specialitate.... Ideea mea era ca nu m'am legat de textul de specialitate, ci de o atitudine si apoi NU am spus ca n'ar fi adevarat ca "intensitatea dezastrului" n'are treaba cu felul in care sunt construite cladirile, aia e CLAR, ba chiar admit ca prin aceasta legatura, implicit exista o legatura si cu sistemul politic, dar a lega problema asta de disputa preziudentialism vs. parlamentarism mi se pare ca deja e o chestiune care cere tzine de domeniul medical si vorba dumitale, nu ma mai bag ca nu's de specialitate... Daca erai si atent nu numai filosof, ai fi citit si alt post in care intrebam ce ne facem cu Italia, ca aia saracii stau prost cu prezidentialismul (si asta tot certificat de Avramescu) si totusi isi fac bine cladirile... Asa ca micile tale intzepaturi le trec la fund si la "din neatentie sau din graba"... Tciusi
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.03.2010, 23:32)
Natafletul are din nou probleme; ce sa-i faci; E NATAFLET.
2. Caderea in patologic
(mesaj trimis de Narafletz în data de 02.03.2010, 09:15)
Stii povestea cu catzelul lui Pavlov, altfel n'ai fi invocat'o... Avea dreptate dl Pavlov in privintza catzelului. Ce nu stia dl Pavlov si implicit nu stii nici dumneata este ca si cainele radea de el ca'si facuse reflexul conditionat de a'i aduce de mancare de indata ce el saliva... Probabil ca mintea ta Cataline nu va pricepe ce spun, nu din lipsa de inteligentza, ci de la drogul cu care esti sedat, dar din fericire, cititorii tai care sunt si mai inteligentzi si treji, vor pricepe... Vezi dumneata, reflexul conditzionat e ceva relativ, nu stii cine pe cine dreseaza, ca acuma zau, am impresia ca scrii exact ca sa aiba la ce latra catzelul. MAI LIPSEA SA NE SPUI CA NUMARUL DE MORTI LA UN CUTREMUR E DIRECT PROPORTIONAL CU GRADUL DE PARLAMENTARISM AL UNUI STAT... Spunand la sfarsit "departe de mine gandul asta" dupa ce TOT ARTICOLUL, ASTA AI SPUS, n'ai facut decat sa confirmi analogia facuta cu o scuza care te acuza... Si ca sa te parafrazez "departe de mine gandul de a te considera vinovat de ceva". Nu Cataline, cred ca CHIAR AI NEVOIE DE ASISTENTZA MEDICALA...problema e ca esti consilier prezidentzial si deci de sanatatea dumitale depinde si mancarea catzelului, altminteri nu te'as mai combate si as lasa problema ta pe mana clinicienilor...
3. Omisiuni Pavloviano-avramesciene
(mesaj trimis de Natafletz în data de 02.03.2010, 09:30)
As fi curos ce parere ai de Italia care e "floarea" instabilitatii politice si nu cred ca se fac acolo constructiile dupa ureche?
Vorba dumitale "hai sa judecam cu mintea noastra".
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 04.03.2010, 22:20)
Ei ! Te-ai uitat in oglinda ? esti sau nu curos ?!, daca tot te intrebai.
4. fără titlu
(mesaj trimis de Economist în data de 02.03.2010, 12:17)
Da ,domnule Avrameascu este bine ca ati prezentat aceasta tzara
de mare succes economic care a inceput dupa lovitura data de generalul Pinochet prin indepartarea
tarii de pe pe drumul socialismului
victorios pe care o inscrisese
presedintele Allende
Modelul lor pus in aplicare de catre
zisii Chicago Boys, tineri chilieni
formati la Scoala economica din
Chicago, ar fi fost foarte util
daca se aplica si in Romania
imediat dupa 1989,din pacate insa,
ni s-a aplicat modelul mineriadelor
care au speriat orice investor
capitalist si a dus economia la ruina
totala si saracie lucie a populatei,
perioada care a durat cca 10 ani
pana cand ne-am inscris mai clar
pe drumul construirii unei economii
libere cat de cat de dirijismul
politrucilor incompetenti.
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de A.E. în data de 02.03.2010, 14:57)
Dl Catalin Avramescu ,salariat la o institutie de stat numita Administratia Prezidentiala,platita din impozitele insfacate de anaful dubletului BOC- Vladescu inclusiv tuturor categoriilor de pensionari, se crede vesnic pe post si considera ca tara ,condusa de un misterios si invizibil presedinte este mosia d-sale In ceea ce-l priveste pe seful sau ,care-i dicteaza comportamentul mediatic,stim foarte bine ca apararea interesului national, dictat de inalta functie,reprezinta a n-a prioritate! A demonstrat-o copios prin antecedentele penale anterioare functiei si prin faptele penale prezente si in perspectiva! Norocul nostru este ca nimeni nu este nemuritor,nici dl Tantareanu nici seful dlui Avramescu. Comparatia cu Chile mi se pare interesanta nu in privinta cutremurului sau a presedintelui, in fond un om cinstit, fizicianul Allende, ci a ceea ce a urmat! Interventia lui Pinochet, un militar si el un om cinstit. Dictata de alte imperative! Revenind la dl Avramescu ne intrebam ,buimaciti ce legatura are filosofia lui Hobbess cu invizibilul carpetar,nu marinar,seful sau ,si calitatea drumurilor executate de clientii sefului sau -recte Umbrarescu et Cocos- via Elena Udrea ! Sau mai recent ,actiunea grupului de la Mozacu-Arges, unde aceeasi grupare vrea sa imparta tortul noii sosele Pitesti -Valcea! Poate ne dezlegati enigma dle consilier, pt ca spun gurile rele au declarat ,bine dispuse, ca seful dvs ar trebui sa sr retraga urgent din politica si sa-si vada de sanatate!
5. sunt cam prost sau doar imi place sa ling rani
(mesaj trimis de daniel antonie în data de 05.03.2010, 12:44)
eu tot nu inteleg cum e cu politica asta comparata in care unii, mai multi care sunt alesi de popor pot sa fie mai putin democrati decat unul singur ales de acelasi popor. dar eu nu sunt mancator de antreuri la cotroceni. poate de-asta.
sper ca voi fi lamurit cum e cu controlul reciproc al institutiilor statului. politica reclama. produce cutremure
Daniel Antonie