Moldova, încotro?

Criza politică de la Chişinău, ajunsă la apogeu odată cu formarea intempes­tivă a coaliţiei dintre socialiştii lui Dodon şi pro-europenii conduşi de Maia Sandu, reflectă nu doar dificila ecuaţie politică moldovenească, ci şi evoluţiile politice de la Bucureşti, de după 27 mai. Căderea lui Liviu Dragnea a fost un avertisment pentru Vladimir Plahotniuc. Nu era vorba doar de prăbuşirea unui aliat, ci mai ales de o schimbarea radicală a situaţiei politice de la Bucureşti, care ar fi putut influenţa starea opiniei publice din Moldova. Şi cum, între cei doi lideri, Liviu Dragnea şi Vladimir Plahotniuc, pare să fi existat multe similitudini în privinţa modalităţii tactice de capturare a instituţiilor publice, schimbarea de la Bucureşti pare să fi precipitat evenimentele la Chişinău.

Decizia preşedintelui moldovean Igor Dodon şi a socialiştilor de a nu accepta o convocare a alegerilor anticipate, care l-ar fi favorizat pe Vladimir Plahotniuc, a dus la declanşarea unei confruntări politico-mediatice de proporţii. Imediat ce a devenit evidentă formarea noii majorităţi au fost publicate, de către presa dominată de oligarhul de la Chişinău, înregistrări video cu negocieri dintre cei doi, Dodon şi Plahotniuc, desfăşurate, după toate aparenţele, cu o zi înainte, în care preşedintele moldovean pare să recunoască că a primit până la 1 aprilie o importantă finanţare lunară (800.000 de mii de euro) de la Rusia, pentru partidul socialiştilor. Mai mult, siturile apropiate de Plahotniuc au prezent "dovezi" că în aceeaşi conversaţie, Dodon se manifesta pentru federalizarea Moldovei, oferind o ieşire "legitimă" şi suveranistă dintr-o situaţie limită preşedintelui Partidului Democrat (PDM). Iar Plahotniuc nu ar fi putut deveni preşedinte al PDM şi apoi liderul absolut al Moldovei, dacă nu ar fi primit, acum un deceniu, un sprijin important dinspre Bucureşti.

Deja de vineri, 7 iunie, Curtea Constituţională de la Chişinău cerea dizolvarea Parlamentului, interpretând în interesul grupului de la putere Constituţia. Şi, apropos de asta, orice asemănare cu ceea ce se întâmplă la Bucureşti cu Curtea Constituţională nu poate fi întâmplătoare. Căci Curtea Constituţională a Moldovei a fost populată cu oamenii lui Plahotniuc, patru din cei şase judecători fiind controlaţi. Mai mult, înaintea alegerilor din februarie, au fost schimbaţi doi judecători şi puşi oameni de încredere ai Puterii.

Aşa că toate evenimentele din 8 iunie, din Parlamentul de la Chişinău, stăteau sub semnul neconstituţionalităţii. Chiar dacă Parlamentul şi-a ales o preşedintă, pe lidera socialiştilor - Zinaida Greceanîi, a desemnat un nou premier, în persoana Maiei Sandu, a votat demiterea şefilor CNA şi de la serviciul secret (SIS), a putut fi contracarat prin contrapunerea deciziilor Curţii Constituţionale. Nu a fost vreo surpriză faptul că imediat Curtea Constituţională a invalidat toate acţiunile legislativului, a declarat neconstituţional guvernul şi l-a suspendat pe preşedintele Dodon.

Duminică, confruntarea dintre cele două "blocuri" a luat forme epice, Plahotniuc mobilizând zeci de mii de oameni (presa sa vorbeşte de treizeci de mii de oameni) la Chişinău într-o demonstraţie de forţă şi pentru a sprijini deciziile noului preşedinte interimar, Pavel Filip, care a şi decretat alegeri anticipate pentru începutul lunii septembrie. Mai mult, reprezentaţii Partidului Democrat cer nu doar alegeri parlamentare anticipate, ci şi prezidenţiale, deoarece susţin că Igor Dodon s-a delegitimat.

De altfel, suspendarea preşedintelui a devenit la Chişinău o formă curentă. Cred că preşedintele moldovean este suspendat acum pentru a cincea oară de la începutul mandatului său. Şi asta pentru că printr-o interpretare neobişnuită textului constituţional, Curtea consideră că poate decreta o suspendare "tehnică" a preşedintelui pentru refuzul de a-şi exercita obligaţiile constituţionale, în cazul de faţă, de a dizolva Parlamentul, ceea ce duce la constatarea imposibilităţii temporare de a-şi exercita atribuţiile şi la instituirea unui preşedinte interimar. Ori, în cazul de faţă, articolul 85 din Constituţia Moldovei este cât se poate de clar: "În cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul. Mai mult, în articolul 63 din aceeaşi Constituţie se stipulează că "Parlamentul se întruneşte, la convocarea Preşedintelui Republicii Moldova, în cel mult 30 de zile de la alegeri". Or, de la această dată, care a fost 21 martie, ar trebui să se calculeze cele trei luni, iar preşedintele nu este obligat, ci doar "poate" să dizolve Parlamentul şi numai după consultarea liderilor partidelor parlamentare.

Decizia curajoasă şi surprinzătoare a liderilor ACUM de a forma o majoritate cu socialiştii a zguduit politica de la Chişinău. Dar pentru ca o schimbare să fie posibilă, va fi nevoie de o puternică mobilizare civică internă conjugată cu un sprijin internaţional concertat. Doar astfel Moldova ar putea ieşi din fundătura în care a eşuat.