Cînd un politician de talia şi experienţa Cancelarului Germaniei, Angela Merkel, spune public că pentru Europa a venit vremea să ia act de realitate, Alianţa Nord Atlantică nu mai funcţionează după principiul "Unul pentru toţi, toţi pentru unul", statele membre nu mai pot fi sigure de postura şi contribuţia Statelor Unite la securitatea lor, nu se mai pot încredinţa, aşa cum au făcut-o jumătate de secol, cuvîntului şi angajamentelor sigilate în tratate ale unei Americi, mai nou, plină de contradicţii şi resentimente, dacă nu faţă de Europa, în ansamblu, cu siguranţă faţă de varianta euro-germană care colorează tot mai intens harta politică a Vechiului Continent, atunci putem spune, fără frică de greşeală: de astăzi înainte, lumea nu mai este aceeaşi cu cea în care am încheiat ziua de ieri!
Sigur, înainte să o luăm la vale pe această cărare, se poate pune un apostrof. Poate că aceasta este doar părerea unui politician obosit, în general, ca la orice sfîrşit de carieră şi obosit, în special, de frecuşurile şi şicanele din relaţiile germano-americane ale ultimilor zece ani. Un politician care, la instalarea noului locatar al Casei Albe nu numai că nu a primit semnalul unei schimbări binevoitoare, dimpotrivă, s-a trezit cu un snop de măciuci în cap, peste mîini şi peste picioare, ca un hoţ prins în grădina cu pomi roditori a megieşului, trăgînd după el traista încărcată de roadele furate. Poate că Donald Trump, un Preşedinte capabil să sară în nici două luni de la "Nato este depăşit", la "M-am răzgîndit, Nato nu este depăşit" (!!!), ar putea să facă într-un viitor, nu neapărat prea îndepărtat, şi saltul de la "Germanii sunt răi, sunt foarte răi!", la "Germanii sunt aliaţii noştri cei mai puternici şi cei mai de preţ, nu doar în Europa". La urma, urmei, în "Lumea lui Trump", nimeni nu ştie pe unde trece graniţa dintre posibil şi imposibil. În sfîrşit, poate că după cei 45 de ani de rigoare, forţă şi inamovibilitate strategică, urmaţi, din 1990, de un deceniu şi jumătate de grave bîlbîieli, experimente şi joaca de-a "NATO este ceea ce vrem noi să fie şi poate să fie orice", pe principiul "Nu se sparge nu se strică, NATO, iaca, se ridică", la care s-au dedat tot felul de neaveniţi şi închipuiţi inovatori cu acces la decizii de nivel înalt, este timpul unei reaşezări a organizaţiei, a unei refundamentări, proces în care, pentru un moment, totul şi toate pot şi trebuie să fie puse sub semnul întrebării, pentru ca noile alegeri, noile opţiuni strategice, să fie clare şi deplin asumate de aliaţi, cu toate consecinţele ce decurg în plan politic şi militar. Poate că, simbolic (nu neapărat tehnic), este momentul ca Tratatul Atlanticului de Nord să fie încă o dată semnat şi ratificat! Din păcate, nu prea sunt semne că ne îndreptăm spre această variantă, utilă şi fericită. Dimpotrivă, atmosfera seamănă, rău prevestitor, cu cea în care o altă generaţie de politicieni a hotărît să se supere pe jucăriile securităţii colective şi să arunce la gunoi "netrebuincioasele" instrumente. Este epoca interbelică. Atunci, Germania avea o problemă masivă de pierdere de statut internaţional şi de putere, ceea ce a generat rapid forţele şi sprijinul politic, intern şi extern, pentru o "politică de recuperare". Astăzi, după încheierea războiului rece şi ieşirea din scenă a URSS, Rusia este în acest tip de parcurs. Atunci, Germania, semnatară a Pactului Briand-Kellog şi membră a Ligii Naţiunilor, a hotărît că aceste instrumente internaţionale nu îi mai sunt de folos, dimpotrivă, o îngrădesc în realizarea obiectivelor sale politice, majore. Astăzi, centre importante politice din Statele Unite se apropie tot mai ameninţător de poziţia conform căreia atît ONU, cît şi NATO au devenit mai degrabă piedici în calea noilor obiective strategice americane, decît instrumente utile. Concomitent, Rusia a pus şi ea umărul, cît a putut, la distrugerea credibilităţii şi capacităţii de acţiune a ONU. Atunci, Marea Britanie, în virtutea logicii "balanţei de putere", a susţinut Germania în parcursul ei menit să îi reacrediteze statutul de "putere europeană cu drepturi egale" în rîndul celorlalte mari puteri. Astăzi, jocul acesta îl face Germania în relaţia cu Rusia. Atunci, Germania a început un program masiv de creştere a producţiei şi a capacităţilor militare, susţinut de un uriaş efort ştiinţific, tehnologic şi financiar. Astăzi, Rusia, China şi o seamă de alte state, mai puţin semnificative ca statut de putere, dar cu impact major în ecuaţia globală de securitate, sunt angajate în acelaşi parcurs. Atunci, ca şi acum, în timpul unei singure generaţii, mediul politic a schimbat percepţia publică asupra războiului, de la "Aşa ceva nu trebuie să se mai întîmple niciodată", la "Războiul este posibil, necesar şi util, cu condiţia să controlăm condiţiile în care se desfăşoară"(!!!).
Politicienii Europei şi ai Americii care s-au săturat de instituţiile securităţii colective, aşa cum sunt ele, vechi, primitive, rău croite, cu capacităţi limitate şi cu toate păcatele reale ori inventate care li se mai pot pune pe cap, înainte să le arunce la lada de gunoi a istoriei, ar face bine să ia un mic răgaz, să şadă oleacă şi să caute răspuns la o anume întrebare: cum se face că au ajuns să gîndească şi să îşi îndrepte deciziile în aceeaşi direcţie şi către acelaşi obiectiv spre care Moscova se străduieşte din 1991 (de la desfiinţarea Tratatului de la Varşovia!) să îi îndrepte??? Cum se face că în 2018 au ajuns să se exprime aproape în aceiaşi termeni în care propaganda sovietică şi post-sovietică se exprimă, încă din anii 90, conform cărora, după desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, NATO nu mai are obiect, este un impediment, este o instituţie vetustă, blochează capacitatea de acţiune în spaţiul strategic, mai ales pentru Statele Unite, este irelevantă pentru securitatea Europei, care nu mai este ameninţată de nimic şi de nimeni, fiecare trebuie să fie responsabil pentru securitatea proprie, nu ne mai putem încrede în ajutorul, sprijinul, altcuiva etc... etc... etc???
Cu acest răspuns, ne sunt datori marii politicieni ai Europei şi Americii, înainte să o ia la vale, cu aceeaşi inconştienţă şi lipsă de răspundere precum cei din generaţiile trecute, spre un alt dezastru, o altă devastare a lumii, cu milioane de morţi în cîteva zile, luni sau ani, cu alte generaţii de sacrificiu, la propriu, nu doar la figurat, înainte să ne confruntăm cu răzbunarea monstruoasă a "jucăriilor stricate". Oricît am aprecia "ironia" istoriei atît de dragă postmoderniştilor, "gluma" unui conflict militar de amploare continentală sau globală, declanşat dintr-o altă "eroare politică de calcul", ori mînat de setea adictivă a nou veniţilor la masa "Marelui Joc" de a plusa mize tot mai mari la ruleta puterii, de care se îmbolnăveşte în fiecare generaţie cîte un personaj cu greutate istorică, după reţeta arhetipală descrisă de Dostoievski (Jucătorul), trebuie repede şi definitiv scoasă din catalogul practicabilelor.
Noroc cu România, că noi ne-am atins obiectivele la reuniunea NATO şi, fie vremea cît de rea, rachete avem, Deveselu avem, parteneriat cu America avem, strategic vericule, ce te joci?!! ...vorba românului, care-i baiul?... insulă de stabilitate...!
Doamne, fără de hotar este Grădina Ta şi Adevărul Cărţii Tale: "Fericiţi cei ce săraci cu duhul"!!!
1. Trist dar adevarat!
(mesaj trimis de Salomeea în data de 31.05.2017, 07:18)
"Fericiţi cei ce săraci cu duhul"!!!
dar si reţeta arhetipală descrisă de Dostoievski (Jucătorul), trebuie repede şi definitiv scoasă din catalogul practicabilelor.
1.1. (Thomas Mann) despre jucatorul- lui Dostoievski (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Silvia în data de 31.05.2017, 16:24)
„Un scriitor al carui interes se indreapta mai degraba catre conditia umana mizera, catre pacat, viciu si catre haurile poftei trupesti si ale patimii, decit catre nobletea sufletului si a trupului.”
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 31.05.2017, 08:02)
Vai de natiunile conduse de "femei si de copii"
2.1. paradigma feminina (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Ana în data de 31.05.2017, 16:59)
Daac toate natiunile ar fi codnuse de femei si copii nu ar mai pune factorul militar pe primul loc in ecuatia unei puteri politice, fii sigur! Lumea ar arata altfel cu femei la conducere!
Pacat ac Europa doreste sa se inarmeze...era singura entitate feminina de pe planeta care exporta dezvoltare !
3. Felicitări!
(mesaj trimis de Svejk în data de 31.05.2017, 09:30)
Excelent articol. La amintirea istorică a perioadei interbelice mai poate fi adăugat că așa cum atunci Germania și Italia s-au aliat și au atras în sfera lor de influență mai multe mici state europene și non europene, tot astfel Rusia și China sunt aproape aliate prin Organizația de Cooperare de la Shanghai, cărora li s-au alăturat trei foste republici sovietice, dar și India și Pakistan, ambele puteri nucleare.
Cât despre România, articolul are,...
4. fără titlu
(mesaj trimis de Cristi C în data de 31.05.2017, 10:23)
De ce oare autorul omite din analiza lui optica "celuilalt"? A americanului. Înțeleg retorica repetată a militarismului pe care el o face, ai impresia deja că "the russians are coming". Pentru orice om sănătos la cap, doar aceste insinuări făcute de către un analist ar trebui deja să ridice semne de întrebare referitoare la onestitatea sau sănătatea acelui opinent.
Să luăm taurul de coarne. Sunt foarte multe voci care susțin lucrul evident că o altă față a NATO este de...
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de mitica în data de 31.05.2017, 15:13)
avem noroc cu Codita.este prea bogat intru duh,a renuntat la imparatia cerurilor.
4.2. proasta interpretare (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 31.05.2017, 17:02)
Asa interpretezi tu fericiti cei saraci cu duhul ?
4.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de mitica în data de 31.05.2017, 17:41)
cei saraci intru duh,cei prosti care vor sa creasca in duh,sunt modestii care vor sa inteleaga.vor intelege,sper.
5. Excelenta formularea:
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 31.05.2017, 19:59)
"setea adictivă a nou veniţilor la masa "Marelui Joc" de a plusa mize tot mai mari la ruleta puterii", formulare care caracterizeaza cum nu se poate mai bine si "jocul politic" din Romania.
5.1. Interpretare fara nimica de spus la pribeag (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 02.06.2017, 15:48)
Totusi ce te bagi in discutie? Daca n-ai nimica de spus sa nu spui asa este mai bine.