NEDUMERIRI DE ACTIONAR Numai mic acţionar să nu fii!

Domnul Gh. Apostu din Oradea a trimis o scrisoare pe adresa redacţiei, dar destinatå subsemnatului, vårsîndu-şi oful şi fåcînd totodatå rugåmintea de a-mi exprima opiniile. Consider înså cå oricît aş vrea så fiu de deştept sau convingåtor, nu pot face un articol pe înţelesul cititorilor, dacå nu reproduc în întregime scrisoarea:

Stimate domnule Iordache,

Vă scriu într-o problemă care poate interesează pe foarte mulţi investitori, cu rugămintea de a aborda dumneavoastră această cauză într-un articol bine formulat şi convingător cum o faceţi de obicei. Este vorba mai exact despre cazul "Patriciu", care afectează pînă la urmă cauza "Petromidia", şi mai exact este vorba despre faptul că lumea nu realizează că în cauză este anchetat personajul Patriciu şi nu SC "Petromidia". Şi de fiecare dată se reacţionează emotiv şi conform spiritului de turmă. Pînă şi cei mai fideli investitori cedează în cele din urmă după repetate asemenea exemple şi intră în panică încercînd să-şi protejeze inves-tiţia. Şi aşa, fiecare încearcă pe nervii şi pe cheltuiala sa să reziste într-o piaţă manipulată de la cel mai mic la cel mai mare. Poate unii gîndesc cam aşa: frate, dacă nu ai vînă încearcă altceva, după exemplul cu televizorul (schimbă canalul).

Problema, după mine, trebuie privită altfel. În fond, fiecare investeşte în speranţa că inves-tiţia lui va da roade. Cu atît mai mult cu cît societatea este recunoscută şi apreciată ca fiind printre cele mai solide şi profitabile. Este cea mai nouă, cea mai mare, cea mai modernă şi cea mai eficientă. Dar şi cea mai lipsită de mesaj către acţionariat. Oare ce mesaj trimite patronatul în eter de cîte ori este hărţuit, cum se spune, politic? Ex: sîntem nevinovaţi, sîntem victimele nu ştiu cui, plătim atît la buget, ni se afectează imaginea, ni se aduc prejudicii etc, etc. Ce nu înţelege lumea este că nu Petromidia este anchetată, ci personajul "Patriciu şi compania". Şi ce ştie domnul Patriciu, dar nu spune, este că cei care pierd din toată această făcătură cum se spune sînt acţionarii minoritari, adică cei care au avut încredere în societate şi în conducerea ei.

Tot m-am întrebat de multe ori şi care a fost scopul listării acestei societăţi pe Bursă, dacă nu vine cu niciun mesaj către lume. Numai ca să vadă lumea ce băieţi şi deştepţi şi nevinovaţi sînt ei? Sau să speculeze informaţiile puţine şi negative lansate succesiv de ei şi de partenerii lor (oamenii legii) în acest dans aberant.

Mărturisesc că nu înţeleg nimic din toate acestea. Am convingerea că tot acest tămbălău nu ar mai avea niciun efect dacă patronatul (majoritarul) ar veni cu un mesaj aşteptat de toată lumea care să spună aşa: - Fraţilor, la adunarea generală care va să vină, noi ne-am gîndit să propunem distribuirea unui dividend de 10% din profitul societăţii. Să simtă toată lumea că prosperă. Problema voastră este să alegeţi ce vreţi să primiţi, bani sau acţiuni, proporţional cu deţinerea fiecăruia. Sînt convins că toată lumea ar lăsa banii în societate şi ar alege acţiunile, aşa riscante cum sînt ele. Pentru că începînd din acea clipă mesajul majoritarului către minoritari a intrat în normalitate. Atunci să vezi fidelizare! N-ar mai interesa pe nimeni că Patriciu face cărare la parchet. N-ar mai fi panică, n-ar mai fi manipulare, n-ar mai fi speculaţii. Sau poate tocmai asta se vrea? Mă întreb!

P. S. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu VEGA şi cu PTR

Scrisoarea domnului Gheorghe Apostu conţine ea însăşi răspunsul la multe din preocupările micilor acţionari. Mediatizarea excesivă şi pe deasupra neprofesionistă a cazului a determinat scăderea destul de dras-tică a acţiunilor din grupul Rompetrol. Într-adevăr sînt învinuiţi unii membri din conducerea grupului de societăţi. Unii ca făptuitori, unii ca instigatori. Dar în cazul în care unele acuzaţii sînt sau vor fi admise de justiţie, şi societăţile în cauză vor avea de suportat. Dacă de exemplu se dovedeşte evaziunea fis-cală, preţul se suportă de către societatea care nu a plătit, chiar dacă este găsit vinovat unul sau mai mulţi membri din executiv sau din C.A. Este o realitate de care micii şi marii acţionari trebuie să se preocupe. Desigur că societatea se poate îndrepta cu pretenţii asupra vinovaţilor, dar pînă va avea cîştig de cauză suportă consecinţele. Căci o hotărîre definitivă este executorie imediat, iar recuperarea prin imputaţie, angajament de plată sau proces este o operaţie de durată.

Despre o majorare de capital din profit, sau despre acordarea de dividende, este de ştiut că aceasta se poate face numai după ce se vor fi acoperit toate pierderile istorice ale societăţilor. Or iubitul nostru stat reprezentat de către iresponsabilul AVAS (alias FPS) a avut grijă să lase în cîrca societăţii o povară care trebuie suportată încă ceva vreme. Apoi, deşi operaţional "Petromidia" realizează profituri, pînă în anul 2004 inclusiv a avut pierderi financiare peste profitul operaţional aşa că per total tot pierdere a fost. De-abia din 2005 a trecut pe profit efectiv. Tot datorită moştenirii, încă vreo 4 - 5 ani vor trebui plătite dobînzile - cupon la obligaţiunile emise în contul datoriilor pe care tot statul le-a generat şi pe care nimeni nu le-a şters aşa cum s-a întîmplat cu majoritatea societăţilor preluate de către membrii sau sponsorii PSD în guvernul anterior. Este o realitate de care trebuie ca toţi acţionarii să fie conştienţi şi să nu adopte politica struţului.

În legătură cu transparenţa, toţi acţionarii au de ce să fie nemulţumiţi. Din păcate la această lipsă de transparenţă a contribuit şi CNVM, care din dorinţa prea mare de a se afla în treabă, a interzis sau a limitat transparenţa. Ca să fiu înţeles, amintesc faptul că pînă în 2004, "Banca Transilvania" comunica lunar prin presă rezultatele lunare. De anul trecut nu poa-te comunica decît rezultatele trimestriale prin raportare la BVB şi CNVM, privînd pe majoritatea acţionarilor de informaţii mai dese.

Ca o ultimă remarcă, sînt destui pescuitori în ape tulburi care profită mai ales de perioadele de instabilitate a pieţei şi această situaţie le convine.

Ar mai fi de remarcat un aspect specific în cazul "Petromidia". Grupul "Rompetrol" este de fapt un holding cu 14 - 15 societăţi legate prin acţionariat comun. Evident că aceştia acţionează concertat. Dacă legislaţia ar fi res-pectată mai riguros, acţionarii care fac parte din holding nu ar trebui să aibă dreptul nici să vîndă nici să cumpere acţiuni decît prin ofertă publică, ceea ce în acest caz nu s-a res-pectat. Din această cauză a fost şi este posibilă manipularea. Căci acţionarii care acţionează concertat la ordinele conducerii grupului au toate instrumentele necesare manipulării, anume bani şi acţiuni. Căci aşa cum spunea un foarte mare om de afaceri, al cărui nume nu vreau să-l fac public, cine poate ridica preţul unei acţiuni, poate şi să-l scadă, iar cine poate să-l scadă poate şi să-l urce.

Din păcate în această ecuaţie, micul acţionar ori este victimă, ori dacă are o bună intuiţie poate cîştiga, dar nu are ce căuta dacă vrea să cîştige din dividend sau din acumulare. Căci poate aştepta mult şi bine fără rezultat.