Ţările producătoare de oţel au decis să amîne pînă anul viitor negocierile pe marginea subvenţiilor, tocmai într-un moment în care ar fi trebuit să prezinte un proiect de acord privind eliminarea acestora. Cei mai importanţi actori de pe piaţa de profil, reuniţi zilele trecute la Paris, în cadrul unei conferinţe a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), nu au reuşit să se înţeleagă în privinţa eliminării subvenţiilor, apreciind că problema necesită timp şi ea nu poate fi rezolvată decît prin negocieri private.
Preşedintele United Steelworkers, Leo W. Gerard, este de părere că situaţia nu este deloc favorabilă americanilor. "Faptul că toate naţiunile au părăsit masa negocierilor demonstrează că partenerii noştri comerciali doresc să continue practicile care îi afectează pe oţelarii americani de mai bine de 30 de ani", spune Gerard, adăugînd că europenii, japonezii şi ţările în curs de dezvoltare nu intenţionează să renunţe la subvenţiile care distorsionează piaţa de profil - subvenţii pe care le practică în prezent, ori plănuiesc să le introducă pe viitor. Americanii spun că, din 1997 pînă la ora actuală, peste 40 de companii siderurgice au intrat în faliment, din cauza importurilor ieftine de oţel, care au inundat piaţa SUA.
Amintim că administraţia Bush a impus, în martie 2002, taxe majorate cu pînă la 30% la importurile siderurgice, motivînd protecţia producătorilor autohtoni. Acestea trebuiau aplicate vreme de trei ani, însă ele au fost ridicate la finele anului trecut, la presiunea exportatorilor de profil (îndeosebi a celor europeni), care au înaintat o plîngere la Organizaţia Mondială a Comerţului şi care au avut cîştig de cauză.
Americanii recunosc că piaţa oţelului are o evoluţie bună în momentul de faţă - cererea fiind mare, iar preţurile ridicate - însă avertizează că această situaţie nu poate dura la infinit. SUA şi-au propus ca, în săptămînile următoare, să iniţieze negoceri particulare cu unii dintre partenerii săi comerciali - Coreea de Sud, Japonia, India şi Egipt.
În ceea ce-i priveşte, europenii sînt sceptici că se va ajunge la un acord, pe motiv că, deşi lor li s-au cerut numeroase concesii, ţările în curs de dezvoltare nu sînt dispuse să facă mare lucru. În plus, UE insistă că anumite domenii din siderurgie, precum cercetarea, dezvoltarea sau programele de mediu trebuie să beneficieze de subvenţii, în vreme ce americanii se opun cu tărie acestui aspect.
La reuniunea OECD au participat 38 de naţiuni producătoare de oţel, printre care SUA, Uniunea Europeană, Japonia, China, Brazilia şi Rusia. Cei mai mulţi dintre participanţi sînt extrem de pesimişti în ceea ce priveşte eliminarea subvenţiilor la oţel, considerînd că acest lucru nu se va întîmpla niciodată.