Netrebnici în delir

Cătălin Avramescu
Ziarul BURSA #Editorial / 27 mai 2014

Cătălin Avramescu

Staţi bine? Confortabil? Sper că da, pentru că studiul despre care am să vă spun câteva cuvinte este de natură să zguduie serios certitudinile multora. Este rezultatul cooperării dintre cercetători de la câteva universităţi britanice şi americane. Respectivii au avut o idee simplă. Au intervievat deţinuţi dintr-o închisoare din Anglia. Mai precis, le-au cerut să se auto-evalueze în funcţie de diferite criterii, în raport cu alţi deţinuţi... dar şi în raport cu populaţia liberă.

Înainte să spun rezultatele studiului, să reflectăm puţin. Cei aflaţi în spatele gratiilor erau vinovaţi, majoritatea, de delicte foarte grave precum tâlhăria. Cu alte cuvinte, erau departe de a fi cetăţeni-model. De fapt, judecând după faptele lor, erau mai degrabă pericole publice pe două picioare.

Concluziile studiului sunt uluitoare. Luaţi individual, cei mai mulţi cred despre sine că sunt mai buni decât media celorlalţi deţinuţi. Nouă criterii au fost menţionate în chestionar: simţ moral (!), încredere, onestitate, disponibilitate faţă de alţii, compasiune (!), generozitate, respect al legii (!), auto-control şi bunătate faţă de ceilalţi.

Partea aceasta a concluziilor nu este surprinzătoare. Psihologii cunosc de multă vreme acest efect. Oamenii tind să se supra-aprecieze în raport cu semenii lor. Cei mai mulţi cred că sunt "peste medie" în privinţa unor însuşiri. Evident, acest lucru este absurd. Prin definiţie, nu poţi avea o majoritate peste valoarea mediană, pentru că aceasta împarte un grup în două jumătăţi egale.

Altceva este surprinzător. Deţinuţii s-au evaluat pe sine ca fiind superiori, la opt din nouă capitole... în raport cu populaţia liberă.

Altfel spus, cei mai mulţi deţinuţi cred că sunt mai morali, mai oneşti, mai generoşi şi mai buni decât cei care se află în afara gratiilor. Ei cred că te poţi mai degrabă baza pe ei decât pe oamenii liberi, că sunt mai de încredere decât aceştia şi că dau dovadă de mai multă compasiune. Stupefiant, oamenii aceştia care, ne amintim, au fost condamnaţi pentru infracţiuni cu violenţă, socotesc că au mai mult auto-coontrol decât populaţia ne-încarcerată.

Singurul criteriu unde deţinuţii nu s-au socotit superiori a fost al respectului faţă de lege. Dar şi aici chestionarul a relevat o situaţie tulburătoare. Deţinuţii se consideră egalii celor "de afară" în privinţa respectului faţă de lege.

Acum observaţi grozăvia?

Să recapitulăm. Avem de-a face cu unii dintre cei mai răi membri ai societăţii. Aceştia au fost condamnaţi, într-o democraţie avansată, la ani de zile după gratii, interval în care se presupune că înţeleg că au apucat-o pe o cale greşită. Şi în loc de asta, ce vedem? Nişte netrebnici care socotesc că sunt mai buni decât oamenii liberi, decât cei care nu au furat, nu au dat în cap, nu au înşelat.

Zilele trecute, agenţiile de ştiri au difuzat un clip ciudat. Un tânăr, genul de "şmecher de cafenea", a înregistrat un filmuleţ. Acolo anunţa intenţia de a comite crime în masă. Reproşa "fetelor" (tuturor, se înţelege) că este virgin şi că acestea fac sex şi arată afecţiune altor bărbaţi. Aceştia, după el, ar fi "nedemni". În schimb, el este "gentleman-ul perfect". Pare o glumă proastă. Din păcate, nu a fost. Individul a ucis, a doua zi, şapte oameni.

Ce m-a frapat, printre altele, este simţul superiorităţii absolute. La fel ca deţinuţii din Anglia, personajul din Califonia avea acelaşi sentiment că pluteşte cu mult deasupra mediei vulgare. Când, în realitate, ei se târau pe fundul existenţei sociale, moralmente vorbind.

Acum priviţi pe ecranele din jurul dvs. Ce vedeţi? Tot felul de netrebnici care rânjesc superior. Te întrebi care este motivul? Greu de spus... N-au făcut nimic onest în viaţa lor. Şi, cu toate acestea, au credinţa că trebuie să ne dea sfaturi, chiar porunci, despre orice.

Autorii clasici au scris numeroase pagini despre efectele corozive ale ambiţiei. Ei au înţeles ceea ce mulţi autori contemporani ignoră. Ambiţiosul poate fi un om rău.

Să ne înţelegem. Nu orice ambiţie este deplasată, nu orice om ambiţios are un deficit moral. Problema este mai degrabă statistică. Indivizi fără lege şi fără morală sunt, frecvent, caracterizaţi de o dorinţă arzătoare de a parveni şi de un simţ deplasat al propriilor însuşiri. Sunt genul de oameni care ar da din coate oriunde, ar călca în picioare orice.

Societăţile şi instituţiile moderne au mecanismele de a evita să ajungă la mâna unor asemenea indivizi?

În "Ferma animalelor", celebra povestire publicată de George Orwell în 1945, este descris exact acest gen de situaţie. Animalele de la fermă ajung să fie dominate de Napoleon, un individ de o ambiţie patologică. Acesta este porc, iar porcii, în nuvela lui Orwell, se socotesc mai buni decât celelalte animale. "Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele" - acesta este crezul noii societăţi. În final, porcii, noii stăpâni ai fermei, se apucă să joace poker cu fermierii din vecini. Dar şi aici trişează şi fac scandal.

Notă: Domnul Cătălin Avramescu este ambasador al României în Finlanda şi Estonia.

Opinia Cititorului ( 7 )

  1. "Societăţile şi instituţiile moderne au mecanismele de a evita să ajungă la mâna unor asemenea indivizi?"

    Nu. Motivul? Banul si puterea au o forta de atractie irezistibila asupra acestor ambitiosi (parveniti, diletanti, veleitari si in definitiv amorali). 

    Aceste specimene fara "niciun Dumnezeu" care mimeaza democratia si-au insusit pana si sita care cernea graul de neghina.  

    Omul potrivit la locul potrivit a disparut aproape cu desavarsire. "Oamenii zilei" nu mai sfintesc de mult locul, doar il spurca si schimonosesc lumea dupa chipul si asemanarea lor. 

    Ei se comporta precum Hansel din Craiasa Zapezii dupa ce i-a intrat ciobul de oglinda in ochi sau ca Peter Munk din superba poveste a romantismului german, Inima de Piatra. 

    In sistemul actual, omul la locul lui sau, mai mult, providential este doar rodul intamplarii. 

    Cat despre talhari, acestia au macar in lumea lor un "cod al onoarei".

    ... “De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?” asa ne “intreaba” Biblia, stiinta straveche numeste fenomenul “oglindire”, stiinta moderna il numeste: “proiectie si transfer” ... cauza principala este izolarea (altfel spus, lipsa de masura), in special cea de natura psihica specifica societatilor unde predomina individualismul egocentric (societati in care predomina atitudini de tipul: doar eu contez, eu sunt centrul universului, eu sunt propria mea masura) dar fenomenul este determinant pentru toti oameni doar ca in anumite societeti capata un caracter acut, mai ales in societatile in care “moare speranta”, in societatile “fara solutie”, in societatile “cu soarta hotarata” ... solutia este o comunitate mai inchegata unde sentimentul “aproapelului” nu este numai o vorba de rostit duminica, adica o societate participativa ... o alta solutie este rigoarea dar prea multa rigoare impusa “din afara” conduce la fundamentalism si ma idoiesc ca aceasta poate rezolva problema ... rigoarea, este sanatos, sa vina “din interior” iar pentru aceasta este nevoie de valori, idealuri si eroi ... tot Invatatura Sfanta ne spune: “Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.” iar acest lucru este valabil atat pentru indivizi cat si pentru comunitati iar comunitatea are indivizii pe care ii merita dupa cum indivizii au comuniatea pe care o merita , aceasta spune Legea Oglindirii ... o afirmatie de tipul: romanii au liderii pe care ii merita, este falsa, o rastalmacire a Legii, acesta din simplul motiv pentru care romanii nu isi aleg conducatorii dintre care sa aleaga, logica elementara spune ca daca pe taraba sunte expuse doar merele stricate in timp ce merele cele bune sunt ascunse, “cumparatorului” ii este “rapita” alegerea buna si acesta este principala cauza pentru care comunitatile si indivizii se imblonavesc ...

    Detinutii se simt mai "egali" de cat cei din afara gratiilor, in ce priveste viata si legea, nu? Dar ei macar au fost inchisi. Ce ne facem cu cei care nu sunt penalizati de societate, dar se comporta la fel ca acestia? Cauzand moartea a multor persoane, dar indirect, neasumandu-si vina? Ce ne facem atunci cand nu exista un mod de supraveghere, un oprobriu public privind criminalitatea politico-sociala? In rest, bineinteles, criminalul ucide pentru ca e convins ca are dreptate. Orice criminal. Dar macar pentru cei care comit crime de persoane, exista polititia si justitia. Pentru criminalii politici si cei care cauzeaza crime indirecte prin deciziile lor impotente sau orientate din interes personal, cine sau ce institutie exista? Pai tocmai alegerile europene care s-au incheiat la noi demonstreaza ca romanii nu mai "gireaza" criminalitatea socio-politico-economica. Ce trebuie sa facem ca sa si impunem aceasta stare?

    ... aproape ca mi-e jena sa fac o mica precizare tehnica, d-le Avramescu.

    "Cei mai mulţi cred că sunt "peste medie" în privinţa unor însuşiri. Evident, acest lucru este absurd. Prin definiţie, nu poţi avea o majoritate peste valoarea mediană, pentru că aceasta împarte un grup în două jumătăţi egale." 

    Faceti o confuzie des intalnita, aceea dintre medie si mediana. Chiar daca in practica si pentru grupuri mari ele tind sa fie foarte apropiate, teoretic media poate desparti un grup in doua parti foarte inegale. A se vedea salariul mediu din Romania ;-) 

    1. Va multumesc pentru sublinierea diferentei dintre medie si mediana. Daca va uitati cu atentie, observati ca am pus intre ghilimele expresia "peste medie" tocmai pentru a sugera ca aceasta confuzie se face, din pacate, de catre multi subiect, in expresii precum "inteligenta medie", "salariu mediu", etc. Altfel, am fost clar in text: mediana si nu media imparte intervalul in doua parti egale.

    Sunt curios cam ce raspunsuri ar fi dat la acele intrebari politicienii infractori romani ca Adrian Nastase, George Becali si altii.

    Sunt sigur ca si ei s-ar fi considerat mult mai buni decat cetatenii care nu au fost condamnati. 

    Poate doar bigotul Becali ar fi spus ca se considera pacatos, sau ceva de genul asta, caci doar se stie, el este om "cu dumnezeu". 

    Sunt curios ce ar raspunde la acele intrebari si colegii de partid ai infractorilor. 

    Probabil ca ar considera legile si sistemul juridic din Romania ca fiind de buna calitate, dar totusi sigur i-ar considera pe colegii lor puscariasi ca fiind cinstiti si onorabili. 

    Ma indoiesc ca ar spune ca legea si institutiile care o impun sunt proaste sau ca colegii lor sunt niste netrebnici. 

    Concluzia? Oamenii nu spun chiar intotdeauna ceea ce cred. 

    La fel se poate sa fi fost si in cazul puscariasilor talhari.

    Am identificat individul de la noi: se numeste Aurelian Pavelescu! 

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
danescu.ro
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

16 Aug. 2024
Euro (EUR)Euro4.9754
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5278
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.2123
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.8414
Gram de aur (XAU)Gram de aur358.6134

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
hipo.ro
hipo.ro
energyexpo.ro
roenergy.eu
rommedica.ro
prow.ro
aiiro.ro
oaer.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb