Noapte bună, Europa...oriunde te-ai afla

În anul II al noului destin al României, cel depănat în Uniunea Europeană, te-ai fi aşteptat ca 9 Mai să fie o zi marcată în calendarul politic, în mod deosebit. Pînă acum, se mai ostenea cineva să facă o "manifestare publică", măcar de ochii lumii, mai apărea ici şi colo cîte un articol vorbind despre "idealuri" şi "identităţi" regăsite sau recuperate, despre Europa, nu doar ca o denumire geografică, ci ca un proiect politic de anvergură planetară, în care, cu puţină strădanie şi mult noroc, România va fi integrată. A fost!

Ei, şi?

Nimic!

După ce-a pus la păstrare hrisovul care atestă că poarta închinării nu mai este nici la Stambul, nici la Viena, Paris sau Moscova, ci undeva, nu e prea clar unde, pe axa Bruxelles-Washington, dar ca un făcut, trece totuşi, aşa, de control, şi pe la Moscova, politica românească, cu politicienii ei cu tot, a dat de-a-mboulea în mocirla suculentă şi rău mirositoare a haznalei din fundul Fanarului. Acolo unde se simte bine, ca acasă, ai zice! Acolo unde crema societăţii politice "e" (pentru că e mai mulţi!) "băieţii de băieţi", "băieţii de gaşcă", "băieţii dăştepţi", "băieţii cu dare de mînă", care nu se uită la un milion-două, de euro, vreau să zic, cînd e vorba să-şi facă un hatîr - să fure ei campionatul, de-o pildă, lu ăialanţi! Ei sunt şi ei fac politica în România pentru că "ştie" (sic!) mai bine ca oricine, tot ceea ce trebuie să ştie, ca să le meargă bine cîtă vreme au cuţitul în mînă. După cum se pricep, la perfecţie, cum şi ce să facă, să-i prostească pe cei de la gura cărora smulg mai apoi şi pîinea. Că fără ea, n-ar merita deranjul!

Dacă vi se pare c-ar fi de alinare, pot să vă spun, însă, că nici pe alte meleaguri europene nu se prea aude de bine, în ziua aceasta de 9 mai. În Italia, de exemplu, Berlusconi se pregăteşte să scoată la rampă un guvern în care ministrul apărării este nu secret admirator al lui Mussolini, ci unul declarat politic, militant, pe faţă. Iar ca să nu se simtă singur, are un coleg la Externe, pînă mai deunăzi membru al Comisiei europene, comisar cum ar veni!, cu Justiţia, ceea ce nu l-a împiedicat să facă declaraţii pe tema drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale unora dintre cetăţenii Româ­niei, care l-ar fi calificat direct pentru conducerea superioară a Ku-Klux-Klan-ului!

În Marea Britanie, care şi aşa nu dădea pe dinafară de euro-entuziasm, Partidul Laburist a fost spulberat în alegerile locale, reuşind performanţa istorică de-a ieşi al treilea, deşi în competiţie nu sunt, tradiţional, decît doi concurenţi! A fost nu doar învins de conservatori, dar s-a clasat şi în urma Liberal-Democraţilor! Ca şi în alţi ani, Londra va fi mai preocupată să sărbătoreas­că la 9 Mai, Ziua Victoriei, care, măcar, îi aduce aminte de gloria trecutului, decît să se ostenească cu celebrarea unor funcţionari francezi, mai mult sau mai puţin obscuri, ca Jean Monnet.

La urma urmei, nici n-ar trebui să mă minunez prea mult de faptul că găştile, cumetriile, haitele şi coteriile politice din România nu pricep de ce-ar trebui să băgăm noi prea mult în seamă o bălmăjală făcută de nişte ăia, neica nimeni, cine să mai ştie cum îi cheamă, acum, după o jumătate de secol! Unii, nişte papugii, nişte scîrţa-scîrţa pe hîrtie. Îi ştim noi, mănîncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pişicher­lîcuri, unii care se ocupau, parcă... de cărbune şi oţel. Nici măcar nu era un SRL ca lumea! România nu mai are, oricum, nici cărbune şi nici oţel, aşa că fiecare cu treaba lui, ei cu-a lor, noi cu-ale noastre.

Stau şi mă întreb dacă, totuşi, Caţavencu nu avea dreptate. Ia să ne mai lase ăştia în pace cu Europa, cu zguduiri, cu teorii subversive. Noi ăştia, dascăli, suntem băieţi buni, dar avem un cusur mare: cum ne vorbeşte cineva de istorie, s-a isprăvit, are dreptate. Ce istorie? Apăi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te-nvaţă istoria mai întîi şi-ntîi?/.../ "Mai întîi şi-ntîi, istoria ne învaţă anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, ba chiar dă înapoi, că legea progresului este aşa, că cu cît margi mai iute, cu atît ajungi mai departe.

Şi, slavă domnului, noi progresăm şi am ajuns chiar foarte departe !!!