O bătălie aproape europeană

De doi ani în România campaniile politice se succedă cu periodicitate. Nici după perioada electorală acestea nu au încetat. De fapt alegerile nu au rezolvat ecuaţia puterii, dar au reconfigurat scena politică, relansînd conflictul. Iar după decembrie 2004, Traian Băsescu, din noua poziţie de preşedinte, a putut influenţa, dar nu determina, dinamica conflictuală. Fără majoritate parlamentară, obligat la compromisuri constituţionale, preşedintele României a încercat să împiedice formarea, aproape inevitabilă, a coaliţiilor antiprezidenţiale. Declaraţiile sale, arma politică folosită cu largheţe cîtă vreme popularitatea îl mai plasează pe primul loc, au urmărit naşterea controverselor. Poziţia de arbitru există doar atîta vreme cît există ceva de arbitrat. Şi cum prin natura sa parlamentul este înclinat spre consens preşedintele şi-a asumat lansarea campaniilor şi apoi întreţinerea atmosferei. Aşa a fost cazul şi cu declaraţiile de la Craiova prin care campania politică de toamnă, iniţiată de liderii coaliţiei Protocolului din august, a fost relansată într-un moment în care energiile coaliţiei se epuizaseră.

Momentul speculat pentru lansarea mesajelor a fost, nu întîmplător, reuniunea primarilor din Balcani de la Craiova. A fost o bună ocazie ca rememorînd experienţa de primar al Bucureştiului şi avatarurile blocajului PSD-ist din Consiliul General, Traian Băsescu să şarjeze împotriva principalului partid de opoziţie. Ca şi atunci, între 2001 şi 2004, şi acum la nivel parlamentar PSD împiedică guvernarea, şi mai mult chiar, "duce în acest moment o campanie teribilă" pentru ca Romania să rateze momentul integrarea. Centrat doar asupra intereselor de grup PSD s-ar afla în culpă, a abandonat interesul naţional. "Pe ei îi interesează doar blocarea activităţii. Vă asigur, şi spun cu documente în acest sens, că PSD desfăşoară o teribilă campanie pentru un eşec în intenţia Guvernului de a materializa dreptul nostru de intrare în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007", declară preşedintele, devoalînd conspiraţia opoziţiei.

O dată cu apropierea integrării, partidele româneşti încep să utilizeze potenţialul reţelelor politice europene. Documentele la care se referea Traian Băsescu sînt scrisori şi memorandumuri transmise de PSD socialiştilor europeni despre situaţia din România în încercarea de a împiedica revocarea preşedintilor celor două Camere. În acelaşi timp cu preşedintele, dar de data aceasta la Bucureşti, euro-observatoarele PD Maria Petre şi Roberta Anastase, întoarse de la Strasbourg, acuzau PSD că încearcă, fără rezultat încă, să acrediteze imaginea unei Românii în criză pentru apărarea poziţiilor lui Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu.

În fapt cu această ocazie conflictul s-a europenizat. Pentru prima dată partidele romaneşti îşi folosesc sistematic corespondenţii lor europeni. Disputa dintre Graham Watson, liderul liberal-democraţilor europeni, şi Pierre Moscovici, raportorul Parlamentului european pentru România şi membru al grupului socialist, este elocventă. În sprijinul colegilor săi români liberal democratul englez a afirmat că schimbarea preşedinţilor PSD ai celor două Camere este firească pentru orice coaliţie ajunsă la putere, pe cînd Moscovici şi-a exprimat dezacordul faţă de această poziţie. Făcînd aluzie la modul în care socialiştii europeni au susţinut PSD, Watson a spus că pe vremea cînd era prim ministru al Danemarcei liderul PSE, Poul Nyrup Rasmussen, ar fi făcut, în aceleaşi condiţii, precum Călin Popescu Tăriceanu astăzi. În mai multe rînduri, inclusiv în timpul vizitei în România, şeful socialiştilor europeni a criticat intenţiile coaliţiei majoritare de a schimba preşedinţii camerelor. De fapt liberalii europeni acuză socialiştii de partizanat politic. Iar în cazul particular al actualului lider socialist european biografia îl plasează într-o relaţie conflictuală cu liberalii. Poul Nyrup Rasmussen a fost prim ministru al Danemarcei între 1993 şi 2001 cînd a fost înlocuit de Anders Fogh Rasmmunsen, liderul partidului liberal Venstre. Atunci, în 2001, pentru prima dată după 1920, social-democraţii danezi pierdeau poziţia de prim partid în Parlamentul de la Copenhaga. Iar în februarie 2005 liberalii danezi au cîştigat din nou alegerile. Cînd Watson afirma că socialiştii europeni au dificultăţi atunci cînd pierd alegerile, trimitea aluziv şi spre cazul danez. Pe de altă parte Moscovici, care a pledat pentru România în Parlamentul european şi a negat orice partizanat ideologic, a lansat un avertisment privind eventuala pierdere a sprijinului socialiştilor pentru integrarea României.

Odată relansat conflictul, atît în interior, cît şi în exterior, reconcilierea dintre opoziţie şi majoritate este dificilă. Pornită tîrziu, fără o pregătire tactică, bătălia pentru preşedinţia camerelor a fost europenizată de PSD pentru a-şi crea alibiuri. Europenizarea conflictului este însă doar de suprafaţă. Soluţia sa este internă. Şi cum alegerile anticipate nu au fost, nu sunt şi nu vor fi o soluţie, ci doar un instrument, rezolvarea blocajului parlamentar şi politic depinde de capacitatea de reacţie a Alianţei şi soliditatea coaliţiei.