O iniţiativă legislativă "marca" PSD care sabotează economia, încalcă dreptul de proprietate şi libertatea economică

Într-un moment în care firmele româneşti traversează cea mai dificilă perioadă din ultimii 12 ani, multe încetându-şi activitatea, fără posibilitatea de a mai reveni în piaţă, un senator "independent" la care s-a raliat o gaşcă din Partidul Social Democrat, toţi având acelaşi "profil intelectual" de iresponsabili iniţiază o propunere legislativă care atentează la dreptul de proprietate privată, la libertatea economică şi care subminează investiţiile private pe termen lung. Este vorba de o propunere legislativă cu privire la obligaţia firmelor ca o cota de 7,5% din profitul lor net să fie distribuit salariaţilor cu o vechime mai mare de 12 luni. Cota procentuală poate ajunge până la 25% dacă se stabileşte în contractele colective de muncă. Dar, obligaţia priveşte o cotă minimă de 7,5%. De asemenea, se propune modificarea art.22 indice 2 din Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal, astfel încât sumele care se distribuie salariaţilor ca participare la profit să fie scutite de impozit pe venit.

Propunerea legislativă a trecut de Senatul României, în vechea legislatură la data de 3 decembrie, adică în ultimele zile dominate de PSD. Propunerea nu a primit aviz pozitiv de la Consiliul Legislativ în forma iniţiatorului. Culmea! Aviz semnat de un fost membru PSD. În schimb, Consiliul Economic şi Social a dat aviz pozitiv, fiind dominat de aceleaşi confederaţii sindicale care parazitează economia şi administraţia publică de 30 ani.

Propunerea legislativă urmăreşte să răstoarne norme de drept consacrate în Constituţie şi în codul civil, să distorsioneze relaţiile economice şi să producă a scădere de venituri fiscale.

De asemenea, propunerea legislativă are implicaţii în administrare fiscală.

Din perspectivă juridică, propunerea legislativă încalcă prevederile art.44 cu privire la garantarea proprietăţii private, întrucât titularul dreptului de proprietate, în cazul de faţă acţionar nu poate să posede, să folosească şi să dispună de obiectul dreptului de proprietate, respectiv de profitul net, în mod exclusiv şi în interes propriu. Acţionarul nu mai stăpâneşte în fapt o parte din profitul net al firmei, nu se poate folosi de acest profit după propria trebuinţă, conform intereselor sale şi al firmei şi nici nu poate dispune în mod liber şi neîngrădit de profit, care i-ar permite să efectueze în mod liber acte juridice cu caracter oneros sau gratuit (chiar şi distribuţia profitului). Singura îngrădire prevăzută în Constituţie (art.44 alin.7) se referă la "respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Problema protecţiei mediului se referă în sens economic la interzicerea externalităţilor negative, iar celelalte "sarcini" sunt cuprinse în Codul civil, care de altfel reglementează "în extenso" dreptul de proprietate (art.553, art.555 şi următoarele din Titlul II, Cartea III-a). Propunerea legislativă încalcă Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art.17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cum de altfel a reţinut şi Consiliul Legislativ în mod corect. Distribuţia profitului ţine de libertatea acţionarilor de a dispune şi de a lua decizii în acest sens. Din acest motiv, sunt ţări care stabilesc distribuţia profitului prin stimulare fiscală, dar nu există vreo obligaţie legală în sarcina acţionarilor. Exista o diferenţă între a recomanda, a stimula fiscal la distribuţia profitului şi a impune, deşi în mintea iniţiatorilor această distincţie nu se face.

Pe de altă parte, Parlamentul European a adoptat în 2018 o rezoluţie referitoare la rolul participării financiare a angajaţilor în crearea de locuri de muncă şi reintegrarea şomerilor (2018/2053(INI) în care se face referire la sisteme de participare financiară a angajaţilor, dar prin stimulente neobligatorii.

Obligaţia acţionarilor de a distribui o parte din profitul net al firmei lor încalcă dispoziţiile art.45 din Constituţie, întrucât îngrădeşte accesul liber al unei persoane la o activitate economică şi libera iniţiativă. Încălcarea prevederilor art.45 decurge implicit din îngrădirea dreptului de folosinţă şi dispoziţie, respectiv din încălcarea grosolană a dispoziţiilor art.44 din Constituţie. De asemenea, drepturile salariaţilor sunt încălcate, deoarece în textul propunerii legislative este prevăzut la art.3 alin.3 şi 4 că beneficiază la distribuţie din profit salariaţii care au o vechime minimă de 12 luni (alin.3) în firmă sau peste (alin.4) această perioadă minimă, dacă se stabileşte astfel în contractul colectiv de muncă. Condiţia de vechime fixată în propunerea legislativă supune salariaţii unei discriminări, ceea ce încalcă prevederile art.16 alin.(1) din Constituţie.

La acest proiect aberant am putea să dezvoltăm un mic scenariu cu două variante. Să pornim de la premisa că propunerea este aprobată în Camera Deputaţilor şi devine lege. Prin efectul legii, acţionarii sunt obligaţi să reţină 7,5% din profitul net dacă îl produc. Ei pot alege să-l elimine prin cheltuieli, ceea ce ar fi plauzibil la firmele mici, ori să declare un profit net, dar să nu distribuie acest profit salariaţilor pentru că ar proceda la desfacerea contractelor de muncă înainte de împlinirea termenului de 12 luni. Un asemenea scenariu este plauzibil., dar nu la toate firmele.

Din perspectivă economică, propunerea legislativă sabotează efectiv posibilitatea firmelor de a-şi utiliza resursele integral pentru investiţii. După cum semnalam şi în articole precedente, următorii 20 ani sunt determinanţi pentru trecerea la o nouă economie, în care se pune accent pe noi tehnologii prin care se internalizează costurile de mediu (conform ţintei de reducere a emisiilor de carbon). Pe cale de consecinţă, paradigma de dezvoltare a firmelor se schimbă radical, în sensul că profiturile vor fi permanent reinvestite în noi tehnologii, Firmele care vor avea această politică vor rezista în piaţă, pe când cele care risipesc banii vor ieşi din piaţă rapid. Prin urmare, această propunere legislativa omoară posibilitatea firmelor româneşti de a se dezvolta şi de a rezista în faţa concurenţei firmelor mari straine. Pe de altă parte, acest proiect aberant sabotează şi investiţiile străine care ar fi descurajate să mai vină în România.

Din perspectivă fiscală, propunerea legislativă reduce din venitul fiscal prelevat din profit, ceea ce în condiţii de restricţii bugetare nu este admisibil, decât cu indicarea unei alte surse de venit.

Asemenea propuneri venite de la indivizi cu o cultură primitivă nu sunt o noutate şi nu mă surprind. Calitatea umană a celor care populează parlamentul este foarte scăzută şi probabil că în viitor ne vom confrunta cu situaţii mai grave, pe măsură ce sistemele educaţionale involuează, iar printre noi sunt destui electori care trimit în parlament asemenea creaturi ca să fabrice costuri pe seama buzunarului nostru. Fiecare angajator, patron de firmă şi confederaţiile patronale (oare acestea există efectiv?) ar trebui să ceară public demisia din parlament a specimenelor care au iniţiat această propunere legislativă. Totodată, ar trebui ca noi cetăţenii să ne exercităm dreptul de iniţiativă legislativă pentru a propune o lege care să pedepsească penal parlamentarii care prin acţiunile lor de orice tip încalcă prevederile Constituţiei.