Deloitte: Reglementările se schimbă, provocările de business rămân

Numeroase organizaţii tind încă să reducă sustenabilitatea la o simplă obligaţie de raportare, o "bifă" în calendarul anual de conformitate. În plus, propunerile legislative din pachetul Omnibus, publicate de Comisia Europeană pe 26 februarie şi care, în cazul în care vor fi adoptate şi aplicate în forma originală, ar putea scoate de sub incidenţa Directivei privind raportarea corporativă în materie de sustenabilitate (Corporate Sustainability Reporting Directive - CSRD) peste 80% dintre companiile vizate iniţial în UE şi peste 90% în România, par să inducă un val de descurajare în materie de green şi, mai mult, tendinţa de a pune în opoziţie sustenabilitatea şi competitivitatea economică.

Totuşi, experienţa organizaţiilor-pionier în sustenabilitatea corporativă, precum şi studiile de profil, au un mesaj diferit: practicată autentic şi coerent, sustenabilitatea devine un element-cheie al performerilor şi un instrument prin care companiile îşi pot îmbunătăţi procesele operaţionale, pot gestiona mai bine riscurile, pot optimiza costurile şi crea valoare pe termen lung.

De la teorie la avantaj competitiv

Integrarea autentică a factorilor ESG (Environmental, Social, Governance) în strategia de business nu se rezumă la un raport anual convingător, ci constă în decizii operaţionale concrete, sistematice, planificate profesionist, care însoţesc şi influenţează performanţa financiară. Cea mai recentă ediţie a raportului CxO Sustainability Survey, realizat de Deloitte în rândul executivilor de top a peste 2.100 de companii din 27 de ţări, arată că 70% dintre respondenţi se aşteaptă la un impact semnificativ al schimbărilor climatice asupra strategiilor şi operaţiunilor lor în următorii trei ani, dar şi că organizaţiile care au acţionat prompt şi au implementat instrumente de măsurare a impactului încep să asocieze beneficii financiare tangibile iniţiativelor green (37%), menţionându-le în cadrul acestei ediţii a raportului înaintea beneficiilor legate de brand şi reputaţie. Potrivit aceluiaşi raport, liderii de business mai menţionează şi satisfacerea aşteptărilor consumatorilor, respectiv ale angajaţilor în top cinci beneficii ale iniţiativelor sustenabile, ceea ce conduce către ideea unui trend social deja relevant legat de preferinţa pentru mai "curat", mai "verde".

De ce? Pentru că sustenabilitatea creează eficienţă: de la optimizarea consumului de resurse, la reducerea risipei şi până la o cultură organizaţională orientată spre responsabilitate şi inovaţie. În 2009, una din cele mai mari companii de energie din Europa a decis schimbarea modelului de business prin tranziţia de la energie "neagră" (hidrocarburi), cu o pondere de 85% în producţie, la energie "verde" până în 2030; în 2020, bilanţul se inversase deja, compania raportând o producţie de 90% energie regenerabilă, devenind în acelaşi timp lider mondial în dezvoltarea proiectelor eoliene, cu o cotă de piaţă de 30%. Un alt exemplu remarcabil este practica uneia dintre cele mai mari companii de FMCG din lume, care utiliza încă din anii 1990 instrumente de evaluare a impactului operaţiunilor (Life Cycle Assessment şi Overall Business Impact Assessment), ceea ce a contribuit la faptul că, potrivit rapoartelor proprii, în 2018, 75% din întreaga creştere a companiei era generată de brandurile sale sustenabile.

Investiţii-cheie: analiză, resurse financiare şi umane, timp

Sustenabilitatea nu poate fi un proiect izolat sau o reacţie la schimbările pieţei, iar a construi un business mai durabil necesită angajament constant şi implicare la toate nivelurile organizaţiei.

Cu sau fără povara obligaţiilor de raportare, primii paşi se leagă de evaluarea operaţiunilor şi a strategiei de afaceri prin prisma principiilor de sustenabilitate, cu identificarea riscurilor şi a oportunităţilor din întreg lanţul valoric. Analiza de dublă materialitate (Double Materiality Assessment - DMA) este instrumentul structurat care, aplicat profesionist, pe o perioadă rezonabilă - nu sub presiunea unui deadline -, oferă o imagine la zi a nivelului de performanţă şi a potenţialului afacerii dintr-o perspectivă alternativă, al cărei cuvânt de ordine este eficienţa.

În paralel, cel puţin la fel de importantă este adaptarea culturii organizaţionale, stimularea angajamentului echipelor prin informare transparentă şi instruire cu privire la conceptele-cheie pentru tranziţie, la bune practici şi idei concrete de acţiune, aplicabile industriei şi activităţii lor specifice.

Şi, deşi piaţa are nevoie de exemple şi modele de succes, comunicarea şi promovarea acţiunilor sustenabile trebuie să fie doar un accesoriu al măsurilor efective, un mijloc, şi nu un scop.

În concluzie, sustenabilitatea ţine mai puţin de ce şi cum raportăm şi mai mult despre către ce obiective şi cum construim. Dincolo de reglementări, de modificarea prevederilor şi a calendarului de conformare, într-un climat economic din ce în ce mai volatil, capacitatea unei companii de a înţelege şi integra principii durabile în modelul de business va face diferenţa între supravieţuire şi creştere. Cei care acţionează temeinic şi la timp vor crea şi conduce tendinţe în piaţă, vor fi pregătiţi să răspundă rigorilor investitorilor şi să îşi consolideze avantajul competitiv într-o economie globală în care resursele sunt tot mai limitate şi mai greu accesibile, lanţurile de aprovizionare, tot mai fragmentate, iar presiunea din partea clienţilor şi angajaţilor, tot mai mare.