O săptămână aparte

S-a încheiat o săptămâna specială, intensă şi dramatică. Totul a început cu anunţul demisiei preşedintelui Klaus Iohannis, a continuat cu conversaţia telefonică halucinată dintre preşedintele american Donald Trump şi Vladimir Putin pentru ca apoi să urmeze atacul direct asupra Românei din parte vicepreşedintelui american J.D. Vance de la conferinţa de la Munchen. Abia instalat, noul preşedinte interimar Ilie Bolojan s-a găsit într-una din cele mai complicate situaţii imaginabile, fiind-i testată atât capacitatea de reacţie, cât şi cea de analiză într-un domeniu în care nu a mai lucrat, politica externă, şi într-un moment pe care niciun alt preşedinte al României nu l-a mai întâlnit: un atac împotriva instituţiilor statului. Faptul că preşedintele interimar s-a înconjurat de o serie de diplomaţi cu experienţă, dintre care doi foşti miniştri de externe, Luminiţa Odobescu şi Cristian Diaconescu, şi un ambasador titrat precum Bogdan Mazuru, ar putea uşura adaptarea din mers la un context tensionat. Dar răspunsul ambiguu dat prin comunicatul de presă de vineri seară nu spune prea mare lucru.

Iar demisia deja fostului preşedinte Klaus Iohannis nu poate fi analizată în afara acestei conjuncturi nefericite. Ieşirea abruptă de pe scenă a fostului preşedinte ar fi trebuit să ofere o şansă relansării coaliţiei şi a candidatului său la prezidenţiale, dar evoluţia evenimentelor a dat planurile peste cap. Deşi nu este atât de surprinzătoare pe cât sugerează unii comentatori, pentru că semnale existau de mult, cedarea Americii lui Trump în faţa Rusiei putiniste în problema Ucrainei arată nu numai dificultăţile Europei în privinţa apărării, ci şi enorma vulnerabilitate a României. Pariul pe relaţia specială trans-atlantică nu pare să mai funcţioneze. Chiar înainte de convorbirea lui Trump şi precizările sale în faţa presei, elementele discursului său erau operaţionalizate de reprezentanţii săi, iar apoi dezvoltate de vicepreşedintele J.D. Vance şi de secretarul de stat de la apărare, Peter Hegseth. În ce priveşte România, a fost mai întâi Richard Grenell, un diplomat care a activat în timpul administraţiilor republicane, fost ambasador în Germania între 2018 şi 2020, apoi Director interimar al comunităţii naţionale de intelligence (National Intelligence) în 2020, numit mai recent, în decembrie anul trecut, trimis prezidenţial pentru misiuni speciale şi luni, 10 februarie, director interimar al Centrului Kennedy pentru arte perfomrative. Pe 3 februarie acesta declara pe reţeaua lui Elon Musk, X "The USAid programs were weaponized against people and politicians who weren't woke. The Biden team spent US taxpayer money to support left wing programs and candidates around the world. Conservatives around the world were targeted. Romania is the latest example. @CiolacuMarcel" (Programele USAID au fost arme împotriva oamenilor şi a politicienilor care nu erau woke. Echipa Biden a cheltuit banii contribuabililor americani pentru a sprijini programele de stânga şi candidaţii din întreaga lume. Conservatorii din întreaga lume au fost vizaţi. România este cel mai recent exemplu. @CiolacuMarcel". Or, Marcel Ciolacu, care n-a avut vreo reacţie, este chiar prim ministrul României, iar sugestia era că anularea alegerilor ar fi fost dictată de americani pentru a-l favoriza pe candidatul PSD. Apoi a urmat intervenţia brutală a lui J.D. Vance la Conferinţa de la Munchen, când, în atacul său împotriva democraţiei europene, s-a referit la alegerile din România, folosind argumentul "suspiciunilor cam subţiri provenite de la o agenţie de informaţii", dar neglijând, poate din neştiinţă, că au fost încălcate reglementările legale privind finanţarea campaniei şi candidatul ajuns pe primul loc, promovat masiv pe media socială, a declarat ca nu a avut cheltuieli electorale.

Când un vicepreşedinte american atacă cu atâta înverşunare state aliate şi dă lecţii de democraţie acestora, în contextul conversaţiei lui Donald Trump cu Vladimir Putin, nu este un semn de forţă din partea Americii, ci de slăbiciune.