O temă pentru ministeriala NATO de la Bucureşti

Să zicem că vecinul meu mă duşmăneşte. Şi îmi aruncă toată ziua bună-ziua, dar şi noaptea, bolovani peste gard. Eu îi pot încasa, sau îi pot prinde, sau îi pot lovi în zbor, dar niciodată nu am dreptul să-i arunc înapoi. Iată o regulă absolut ciudată. Şi total incorectă. Cel puţin din punct de vedere moral. Este regula care se aplică în mod straniu în acest ciudat al doilea război declanşat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei. Concret, Ucrainei îi este interzis să răspundă pe măsură. Ea nu se poate decât apăra.

În condiţiile descrise mai sus, degeaba clamează Occidentul că, mai devreme sau mai târziu, în mod obligatoriu, Ucraina va ieşi învingătoare din acest război, iar Federaţia Rusă va fi înfrântă. Putin va găsi întotdeauna proiectile de toate felurile, pe care să le îndrepte împotriva Ucrainei, fie din arsenalele de care încă dispune, fie fabricându-le de zor cu ajutorul unei industrii de apărare pe care o revigorază în fiecare zi, fie importându-le de la state dispuse să vândă. Vor mai fi necesare extrem de multe valuri de sancţiuni economice, până când economia Federaţiei Ruse, încă puternic alimentată de uriaşele bogăţii naturale de care Moscova dispune, să se epuizeze, astfel încât motoarele militare ale Kremlinului să se gripeze. Iar valurile de sancţiuni care ar fi să urmeze vor fi la fel de costisitoare pentru aliaţii Ucrainei, ca şi pentru Federaţia Rusă. Până la urmă, va fi care pe care în materie de resurse.

Exclusiv pentru a se apăra, înţelegând prin asta şi asigurarea contraofensivelor indispensabile recuperării teritoriului pierdut, experţii militari din Statele Unite au calculat că Ucraina utilizează într-o singură zi o cantitate de obuze echivalentă cu obuzele consumate, de pildă, în războiul din Afganistan într-un an întreg. Iar treaba asta va continua atâta timp cât Ucraina poate fi alimentată cu tehnică de apărare. Între timp, noua strategie a lui Putin vizează - şi el nu face un secret din asta - distrugerea, rând pe rând, a tuturor utilităţilor, cele mai importante dintre acestea fiind de natură energetică. S-a ajuns destul de departe din acest punct de vedere. Pentru ca populaţia Ucrainei să nu moară literalmente de frig sau să nu ia drumul exodului în masă, cele 40 de state care încearcă să o susţină în acest război şi în primul rând statele NATO sunt silite să facă sacrificii din ce în ce mai mari şi să-şi asume intrarea în recesiune şi o inflaţie din ce în ce mai galopantă şi, evident, să înfrunte un val din ce în ce mai mare al nemulţumirilor populaţiei. Până şi România, care face de zor repetiţii în vederea unor întreruperi de curent şi care s-a angajat, alături de celelalte stat europene, să facă economii la consum, deşi nu prea se mai ştie de unde, întrucât avem consumul cel mai redus din Europa, a decis în pregătirea acestui summit să alimenteze Ucraina cu energie electrică. Şi Republica Moldova, în proporţie de 80%, tot prin reţelele care ne leagă de Ucraina. Dar aceasta a fost doar o paranteză. Să revin la subiectul principal.

Statele NATO, dacă doresc să evite un război îndelungat şi creşterile exorbitante de costuri astfel generate, au, după opinea mea - nu pretind, Doamne fereşte, că aş fi un expert militar sau vreun specialist în geostrategie - o singură soluţie. Să ajute Ucraina să răspundă în acelaşi mod. Ucraina nu dispune în prezent de rachete capabile să lovească bazele de aprovizionare cu armament aflate pe teritoriul Federaţiei Ruse, depozitele de combustibil, aeroporturile de unde decolează avioanele de bombardament sau centrele vitale din proximitatea frontierei. Rachetele de care dispune Ucraina, printr-un fel de embargou nedeclarat, dar cât se poate de real, instituit de statele NATO, au o rază de acţiune limitată la zeci de kilometri. În timp ce rachetele Federaţiei Ruse care lovesc Ucraina pot fi lansate de la mii de kilometri distanţă şi din apele internaţionale ale Mării Negre. Raportul de forţe din această perspectivă şi raportul de şanse sunt în mod cât se poate de evident inegale. Nu există decât o singură soluţie care ar trebui să fie adoptată, dacă nu acum, la Bucureşti, la proximul summit NATO, la care vor participa miniştrii Apărării. Dotarea armatei ucrainene cu tipuri de rachete mai performante şi cu avioane capabile să lovească în adâncimea Federaţiei Ruse.

Daţi-mi posibilitatea să mă apăr de vecinul care mă duşmăneşte nu doar încasând bolovani în cap sau agitându-mă ca un bezmetic să-i prind din zbor sau să-i deviez, ci să pot răspunde la rândul meu într-un mod echivalent.