O vizită în centrul mondial al terorismului

Ucrainenii sunt terorişti, fiindcă şi-au luat libertatea de a ataca ţinte militare şi civile din teritoriul Federaţiei Ruse. Ceea ce se şi întâmplă aproape în fiecare zi. Dar ruşii nu sunt terorişti pentru că au luat cu asalt un stat, au ocupat teritorii ale acestuia şi au făcut în măcelul generat sute de mii de victime. Provocând şi un exod de milioane de oameni. Unii sunt terorişti. Alţii nu. Haideţi să aruncăm o privire în centrul real de comandă al terorismului.

Răspunsul la întrebarea ce este legitim şi ce nu este legitim, atunci când iei cu asalt teritoriul unui alt stat, ucizi şi torturezi la grămadă militari şi civili sau atunci când te aperi, încercând la rândul tău să aplici lovituri dureroase agresorului, îl lăsăm pe seama analiştilor şi istoricilor. În ceea ce mă priveşte, astăzi voi scrie despre terorism.

Istoria recentă a terorismului a început puţin înainte de atentatele de la World Trade Center. Atentate indiscutabil teroriste. Înainte însă, Federaţia Rusă a declanşat un război necruţător în Cecenia. Pe care în final l-a şi câştigat. Cecenii luptau pentru independenţa ţării lor. Au fost taxaţi de Moscova drept terorişti. Cei mai importanţi combatanţi au fost rând pe rând ucişi. Obiectivele civile din Cecenia au fost în mare parte distruse. În final, ruşii i-au lichidat pe "terorişti". Prea puţine voci din Occidentul "neterorist" au protestat şi nicun stat nu a intervenit pentru a-i apăra pe ceceni. Şi, fireşte, a apărut şi cancerul. Sub o presiune atât de mare, unii ceceni au devenit cu adevărat terorişti, imaginându-şi în mod eronat că în felul acesta şi-ar putea elibera ţara. Şi vine momentul psihologic cheie, în care Bush bate palma cu Putin.

S-a întâmplat după atentatele fără discuţie teroriste de la World Trade Center. Vă amintiţi? Vladimir Putin s-a suit imediat în aeronava sa prezidenţială şi a plecat la New York. Pentru a-şi exprima compasiunea. Din acel moment, acţiunile Federaţiei Ruse în Cecenia au fost legitimate. Tot din acel moment, istoria modernă a terorismului a suferit o cotitură semnificativă. Asta nu vă mai amintiţi, dar îmi amintesc eu. Chiar în ziua în care au fost doborâte cele două turnuri şi înainte ca Bush să dea mâna cu Putin, am publicat în ziarul "Ziua" un editorial-avertisment. Atrăgeam atenţia atunci că, pentru a combate terorismul, Statele Unite nu trebuie să utilizeze acest pretext pentru a declanşa războaie împotriva unor state sau pentru a desfăşura anchete ilegale. Sub administraţia Bush, au fost declanşate războaie sângeroase în Afganistan, Irak şi Libia, al căror rezultat a fost cu totul altul decât cel scontat. După sute de mii, poate milioane de victime, cele trei state nu au putut fi îngenuncheate, terorismul a proliferat în mod exponenţial, creându-se în final chiar şi un stat teorist, Statul Islamic. Într-un alt plan, după ce numărul serviciilor secrete din Statele Unite a crescut exponenţial, mai mult decât oricând şi oriunde în istorie, am asistat la cel mai macabru spectacol din acest secol, crearea unor centre de tortură pe teritoriul altor state, precum şi transformarea Guantanamo, bază aflată tot pe teritoriul altui stat, în închisoare şi centru de tortură pentru terorişti. De ce? Pentru că legislaţia din Statele Unite nu permite reţinerea unor persoane fără decizii judecătoreşti şi interzice cu desăvârşire pe teritoriul Americii torturarea unor suspecţi. Şi acest lanţ de acţiuni a generat în final tot o proliferare a terorismului. Legitimând în mod fals respectivele organizaţii.

Dar mergând şi mai mult în trecut, vom constata că autorităţile de la Londra, anterior formării statului Israel, în perioada în care Palestina se afla sub ocupaţie britanică, i-au taxat în mod repetat drept terorişti pe israelienii care doreau eliberarea teritoriilor ocupate de ei şi crearea statului Israel. După care israelienii, la rândul lor, i-au taxat drept terorişti pe palestinienii, care la rândul lor doreau să aibă un stat în ţara în care se născuseră. Şi evident, în toate taberele implicate, reprimarea mişcărilor de eliberare a generat şi acte de terorism şi a creat şi mişcări şi organizaţii de tip terorist. Este deci un raport dintre cauză şi efect, care se repetă mereu, fără ca omenirea să înveţe ce e de învăţat din aceste lecţii.

Este adevărat că Statele Unite conduc acum o coaliţie formată nu numai din NATO, ci şi din alte state ale lumii, care încearcă să sancţioneze Federaţia Rusă pentru agresiunile ei împotriva Ucrainei, susţinând în mod constant Kievul. Dar după cum lesne putem observa, Washingtonul rămâne cu musca pe căciulă. Cele mai înalte autorităţi ale statului american sancţionează Federaţia Rusă pentru agresiunea militară şi pentru crimele de război săvârşite, dar, atenţie, nu suflă un cuvânt referitor la această dispută privind terorismul. Şi nu mă mai întreb de ce. Nu mă mai întreb de ce Washingtonul tace atunci când Moscova îi taxează drept terorişti pe ucrainenii care, fără acordul formal al Casei Albe ori al Pentagonului, atacă cu drone, de-a valma, obiective nu numai militare, ci şi civile din teritoriul Federaţiei Ruse. Şi, în defiintiv, ce este mai grav? Existenţa unor persoane care devin terorişti, existenţa unor organizaţii teroriste sau a unor state teroriste?