O zi intrată definitiv în istorie: 23 august!

Cu 72 de ani în urmă, pe 23 august, ţara noastră făcea o mişcare de macaz pe linia celui de-al Doilea Război Mondial şi întorcea armele, alăturându-se Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. Cu armata sovietică prezentă în Moldova, cu Germania aflată într-o situaţie complicată pe majoritatea fronturilor, la Bucureşti are loc o lovitură de stat. Actul de la 23 august 1944 a fost realizat de către o coaliţie formată din regele Mihai, mai multe partide politice aliate în Blocul Naţional Democrat şi câţiva ofiţeri superiori ai armatei. Regele Mihai şi-a dat acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului Ion Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. Scopul principal al înlăturării guvernului Antonescu de la putere era trecerea imediată a ţării de partea Aliaţilor şi încetarea războiului împotriva acestora. În urma refuzului net al lui Ion Antonescu, mareşalul şi miniştrii săi au fost arestaţi. În seara zilei de 23 august 1944, Regele Mihai a transmis prin radio următorul mesaj către întreaga ţară: "Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Români, un nou Guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a Ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile Unite ne-au garantat independenţa Ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită. Români, poporul nostru înţelege să fie singur stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre liber luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al Neamului nostru. Ordon Armatei şi chem Poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui. Toţi cetăţenii să se strângă în jurul Tronului şi al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare Guvernului se opune voinţei poporului şi este un trădător de Ţară. Români, dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor Ţării sunt garantate şi vor fi respectate. Alături de armatele aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele Naţiunii, vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub dominaţia străină.Români, de curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul Ţării noastre. Cu deplină încredere în viitorul Neamului Românesc să păşim hotărâţi pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice şi fericite".

Instaurarea regimului comunist a produs şi primele mutaţii legate de paternitatea acţiunii de la 23 august, comuniştii confiscând întreaga acţiune, pe care şi-au asumat-o în totalitate. După abdicarea forţată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaţilor a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română, iar ziua de 23 august a devenit sărbătoare de stat, sub numele de "ziua insurecţiei armate antifasciste, începutul revoluţiei populare în România". Din 1948 şi până în 1990, această zi a fost sărbătorită cu mult fast de către regimul communist.

Dincolo de manipulările semnificaţiilor istorice şi ale importanţei unui actor sau altul în economia acestei zile, trebuie spus clar că actul de la 23 august, potrivit analizelor făcute de mai mulţi istorici militari, a scurtat a doua conflagraţie mondială cu şase luni şi a evitat pierderea câtorva milioane de vieţi omeneşti.