Ofensiva Prostiei

Femeia se numeşte Xonia. Mă rog, acesta este "numele de scenă". În fotografiile publicate zilele trecute în presă şi pe contul ei de Facebook apare vopsită, îmbrăcată în nişte straie bizare, cu o privire prelinsă, cu botul rujat, în poziţii deşucheate.

Până la urmă, este problema ei cum înţelege să câştige o pâine. Problema este că aceste fotografii au fost făcute la Memorialul Victimelor Holocaustului.

Cum a fost posibil? Din câte se pare, conducerea Institutului "Elie Wiesel", instituţia care administrează monumentul, a aflat că paznicii ar fi permis filmări şi fotografii în incintă. Asta spune ceva, evident, ceva despre "calitatea" firmelor de pază.

Însă dintre lucrurile de neînţeles din această istorie sordidă, cel mai de neînţeles este următorul: ce a avut în cap această Xonia? Ce au avut în cap fotograful, firma de PR, casa de producţie şi toţi cei implicaţi în punerea pe piaţă a acestor imagini? Mai ales că, judecând după figura satisfăcută a "artistei", cei în cauză se simt foarte bine.

Prin natura meseriei mele, vin în contact - de regulă livresc - cu tot felul de mentalităţi deviante. Cu toate acestea, tot nu reuşesc să înţeleg bine cazul de faţă. Ai un monument, sumbru, care aminteşte de moartea a milioane de oameni. Inclusiv femei şi copii. Ucişi în mod bestial. Înfometaţi, gazaţi, împuşcaţi, bătuţi cu bâtele sau munciţi până la epuizare. Unii dintre aceştia locuiau în cartierele din apropiere. Ce eclipsă a simţului moral te conduce să te crăcănezi pe monumentul lor şi să postezi fotografiile pe Internet, cu un rânjet mulţumit?

Este posibil, desigur, ca cei în cauză să fi făcut asta intenţionat, pentru a stârni scandal. După cum nu este imposibil să nu le fi păsat în nici un fel. Logic, ar fi şi ipoteza anti-semitismului.

Bănuiesc însă că este vorba despre altceva. Ignoranţă. Neagră, păstoasă, completă. Nu încerc să scuz pe nimeni. Dimpotrivă. Există o ignoranţă vinovată. Este inacceptabil ca cineva să ignore unul din episoadele cele mai întunecate din istoria secolului XX.

Mă tem însă că asta s-a întâmplat. Cred că pentru "Xonia" (şi pentru o parte a publicului), Monumentul Victimelor Holocaustului nu are absolut nici o semnificaţie. Este doar o clădire din beton de lângă parcarea în care echipa a descărcat echipamentul.

Ceea ce ne aduce la tema zilei. Ce este în capul acestor oameni? O spun şi o repet. România se află în plin proces de de-civilizare.

Zilele trecute am avut restanţe la facultate (examenele au fost orale). Cu tineri care, statistic, sunt mult peste media educaţiei pentru generaţia lor. Cu toate acestea, am avut uneori senzaţia că discut cu elevi de clasa a VI-a. Unii erau incapabili să lege câteva fraze. Nivelul cunoştinţelor era extrem de precar. I-am cerut unei studente să îmi spună numele câtorva autori latini (romani). "Machiavelli?... Toma d'Aquino?...". Dar Imperiul Roman până când a durat? "O mie şapte sute?...". Alt student crede că Spania a participat la cel de-Al Doilea Război Mondial. O studentă nu ştie numele nici măcar al unui stat american. Nici unul.

Aici nu vorbim doar despre distrugerea Universităţii. Ceea ce se întâmplă este mult mai grav. De mai mult de 20 de ani există o adevărată ofensivă a Prostiei. Aceasta a devenit, fără exagerare, o forţă istorică.

Aşa am ajuns să fim conduşi de agramaţi, plagiatori sau chiar analfabeţi. Ce să creadă studenţii din România de vreme ce chiar ministrul "Educaţiei" poceşte limba română şi logica elementară? "Şcoala este gratuită, dar gratuitatea o asigură părinţii"...

Operaţiunea este organizată la un nivel "mai superior". Genunche-Pop este doar un biet executant. La începutul anilor '90, socialiştii şi-au schimbat metodele. După ce, în 1989, s-a terminat cu cenzura politică, iar în 1990-1991 au încercat cu bătaia, asmuţindu-i pe mineri cu bâtele împotriva Universităţii, socialiştii au trecut la sabotarea întregului sistem care făcea posibilă existenţa unei elite intelectuale.

Au inventat instituţii militarizate, extrase de la orice control academic, unde au înflorit plagiatele. Au îndreptat fondurile Culturii către festivaluri ale cârnaţilor şi către turnee de tenis cu piciorul. Au redus studiile universitare cu un an. Au eliminat examenele de admitere. Au permis şi au finanţat apariţia unor canale de televiziune destinate alimentării cu sub-cultură. Unul dintre şefii acestora apare într-un dosar penal încercând să aranjeze plasarea unei bombe în Piaţa Universităţii.

Din 1945 şi până în 1989, socialiştii au încercat să convingă publicul de justeţea cauzei lor. După 1989 au venit cu altă idee, cu adevărat revoluţionară: să prostească publicul. Aşa nu ai nevoie să demonstrezi nimic.

Scriu acest editorial de undeva din Bucureştiul administrat de socialişti. Este trecut de miezul nopţii şi din stradă se aud urlete. Este "muzica" de la una dintre numeroasele terase din cartier. Acum se aude... mon Dieu!... Corina Chiriac. Zeci de corporatişti se distrează, cu băutura în faţă, ascultând Corina Chiriac...