OFICIALII EUROPENI RECUNOSC: Nu există dovezi privind închisorile CIA în ţara noastră

Nu se poate demonstra, cel puţin în acest moment, că au existat centre de detenţie ale CIA în ţara noastră sau în alte ţări europene - a declarat ieri Dick Marty, raportor al Consiliului Europei. El a precizat că are informaţii detaliate de la Eurocontrol, agenţia europeană pentru trafic aerian, şi imagini de la Centrul european pentru sateliţi, dar datele adunate pînă acum sînt neconcludente.

Pe de altă parte, însă, oficialul european se declară convins de existenţa unui sistem de relocare şi externalizare a torturii, practicat de serviciile secrete americane. Din punctul său de vedere, sînt numeroase probele care indică răpirea unor persoane, lipsirea lor de libertate şi faptul că au fost transportate în Europa pentru a fi supuse torturii. Toate acestea - declară Dick Marty - nu s-ar fi putut întîmpla fără ştiinţa guvernelor europene sau cel puţin a serviciilor lor secrete.

Revine, astfel, în discuţie tema unei vine comune a tuturor ţărilor Europei, care ar fi închis ochii la practicile Guvernului american. Din acest punct de vedere, acuzele la adresa ţării noastre, care nici măcar nu pot fi demonstrate, par o modalitate de a arăta cu degetul un ţap ispăşitor. Într-o situaţie în care, cel puţin prin tăcere, au participat şi "greii" Uniunii Europene, cei mici trag ponoasele - lor li se strigă faptul că ar fi încălcat convenţii internaţionale, cunoscute tratate şi, în ultimă instanţă, drepturile omului.

Pentru ţara noastră este extrem de important să demonstreze că nu a fost în nici un fel implicată în acest scandal. Guvernele unor ţări deja membre în UE riscă cel mult să piardă puterea dacă se va dovedi că au colaborat cu americanii. Noi, în schimb, am rata integrarea europeană, pentru că nu am mai îndeplini criteriul politic. Au existat voci printre euro-parlamentarii englezi care au cerut chiar ca negocierile de aderare cu ţara noastră să se suspende pe termen nelimitat dacă ni se va proba vinovăţia, lucru care demonstrează că povestea cu centrele de detenţie nu este deloc o glumă.