Tot mai mulţi oligarhi ruşi au ales să îşi mute şi să îşi extindă afacerile în diverse ţări est-europene, printre care şi România, membră a Uniunii Europene, potrivit waz.euobserver.com. Această decizie vine în urma controlului Kremlinului al afacerilor acestora în Rusia.
Potrivit experţilor, piaţa metalurgică din România este dominată de un cvartet de companii controlate de oameni de afaceri ruşi şi ucraineni. Primul este ucraineanul Serghei Taruta, un apropiat al nou-alesului lider de la Kiev, Viktor Ianukovici, cunoscut pentru orientările sale pro-ruse. Taruta a cumpărat combinatul siderurgic Fortpres CUG de la Cluj-Napoca.
Cel de-al doilea este Oleg Deripaska, unul dintre cei mai bogaţi ruşi, despre care se ştie că este în graţiile premierului Vladimir Putin. Alte două companii sunt administrate de ruşi prin intermediul unor societăţi înregistrate în Occident: Conares Trading, cu sediul în Elveţia, care acţionează în numele lui Igor Ziuzin, şi Sinara Handel, înregistrată în Germania şi condusă de un grup de oameni de afaceri.
Astfel, oligarhii au ajuns să controleze un segment important al industriei metalurgice româneşti. Şi, adăugându-se şi participaţia sa la producţia de oţel, compania lui Ziuzin controlează circa 80% din producţia de beton armat din România.
În prezent, lovit din greu de criză, sectorul metalurgic stagnează. Un exemplu în acest sens îl oferă Fortpres CUG. În timpul comunis-mului, complexul de stat avea circa 10.000 de angajaţi. În anii 1990, a fost împărţit în cinci societăţi, una dintre ele fiind achiziţionată de Taruta. Între timp, hala de producţie a fost închisă şi nu mai există decât cinci angajaţi rămaşi să păzească locul.
Cu toate acestea, victoria lui Ianukovici în alegerile prezidenţiale din Ucraina ar putea aduce şi o schimbare a norocului lui Taruta în afacerile din sectorul metalurgic românesc. Presa ucraineană specula că uzina de la Cluj ar putea produce şine de tren pentru căile ferate ucrainene.
Cel mai afectat pare a fi însă oligarhul rus Oleg Deripaska care, în 2008, era considerat unul dintre cei mai bogaţi zece oameni ai planetei, cu o avere estimată la 28 de miliarde dolari şi companii evaluate, la acea dată, la 45 de miliarde dolari.
În România, el a achiziţionat combinatul de aluminiu din Oradea, intenţionând să construiască acolo componente pentru fabrica sa de avioane din Rusia. Acum, însă, uzina de la Oradea este închisă şi scoasă la vânzare.
Un alt magnat rus, Mikhail Prokhorov, care, potrivit Forbes, este în prezent cel mai bogat om din Rusia, a cumpărat uzina de reprocesare a aurului "Aurul" din Baia Mare. El intenţionează să înceapă extracţia aurului folosind procedeul cu cia-nuri. Această metodă este controversată, mai ales în România, după ce aceeaşi uzină a constituit, în 2000, cauza unui dezastru ecologic. Ruperea unui baraj al minei de aur a dus la deversarea unei cantităţi uriaşe de cianuri şi metale grele în fluviul Tisa din Ungaria învecinată şi apoi, din aceasta, în Dunăre.
După acel incident, uzina a rămas închisă. Prohorov a anunţat însă că va investi 100 de milioane de euro, iar autorităţile se pregătesc să îi dea undă verde, în timp ce un proiect similar, din regiunea Roşia Montană, susţinut de investitori americani şi canadieni, este blocat de ani de zile, comentează sursa citată.
Alexandru Benea, expert economic, spune că motivul principal al interesului oligarhilor ruşi faţă de industria metalurgică din România îl constituie taxele de import mici practicate de UE pentru minereurile brute, cu scopul de a se asigura necesarul de materie primă celor 27 de state membre. Pe de altă parte, UE impune taxe mari pentru produsele din metal finisate, în încercarea de a-şi proteja producătorii interni.
"O perioadă, oligarhii ruşi au exploatat foarte bine această situaţie", spune Benea, adăugând: "Au cumpărat ieftin uzine şi unităţi industriale în România. Cei care deţin mine în Rusia sau Ucraina aduc minereurile în România. Produsele semifinisate sunt apoi vândute pe piaţa internă a UE la preţuri comparativ mai mici, dat fiind faptul că nivelul salariilor muncitorilor români este mult mai mic decât cel al muncitorilor din Luxemburg sau Marea Britanie. Este legal şi este şi o modalitate foarte isteaţă de a profita de pe urma legislaţiei europene, ocolind-o", mai explică el.