OMUL S(F)MINTEŞTE LOCUL Paznici la bun-simţ

Lipsa de civilizaţie costă foarte mult. La propriu. Când nu mai exis-tă nicio soluţie, formele simple de civilizaţie sunt apărate cu bâta în mână. Nu e vorba de filosofie de trotuar, ci de lucruri concrete.

După ani de aşteptare, primarii Capitalei s-au decis să igienizeze o parte din pasajele pietonale. Ne referim în primul rând la acelea din zonele mărginaşe, nu la arhicunoscutele şi intens circulatele pasaje de la Universitatea sau de la Bucur Obor. Cum statutul acestora a fost multă vreme incert şi abia în 2008, prin hotărâre de Guvern, acestea au trecut în administraţia primăriilor de sector, edilii pot avea o scuză pentru lentoarea cu care s-au mişcat. Revenind la lucruri concrete, în urmă cu un an, Pasajul Crângaşi, aflat pe raza sectorului 6, era nefrecventabil, la fel ca multe altele. Fără instalaţii de iluminat şi canalizare, inundat şi mirosind fetid, acesta alunga orice pieton dornic să traverseze în siguranţă, oamenii preferând să îşi rişte norocul printre maşinile conduse de şoferi nervoşi, decât să se aventureze printr-un teritoriu plin de capcane mult mai subtile şi mai puţin vizibile. În urma mai multor reclamaţii cetăţeneşti, primăria a decis să intervină, astfel încât pasajul a devenit circulabil. Zugrăvit, cosmetizat prin punctele esenţiale, pasajul pietonal nu este o minune a construcţiilor moderne, dar poate fi folosit în scopul pentru care a fost conceput. Cum spuneam însă mai înainte, civilizaţia costă. Astfel că primăria a decis ca obiectivul să fie păzit. De furat nu se poate fura mai nimic, poate doar câteva neoane; este păzit însă bunul-simţ.

E comod să spui că politicienii mint şi marii afaceriştii fură poporul. Dar poporul ce face? Face pe unde apucă şi asta devine o problemă. De igienă şi de bun-simţ. Pare uşor exagerat, dar lucrurile exact aşa stau. Exis-tă dovezi în acest sens. Conform unui martor ocular, în urmă cu o săptămâ-nă paznicul, răpus de sete (are program de la orele 4.00 până la miezul nopţii, după care pasajul este închis pentru siguranţa ... lui) a părăsit obiectivul vreme de cinci minute, cât să cumpere o sticlă de apă minerală. La întoarcere, şoc şi groază, unul din pereţi era puţin stropit cu un lichid alb gălbui, de origine umană, iar la încheietura zidului cu pardoseala se aflau urme, am putea spune palpabile dacă nu am simţi o reţinere, ale trecerii unor oameni cu nevoi imposibil de neglijat. Şi amatorii de graffiti sunt un pericol pentru integritatea varului plătit din bani publici, dar măcar acolo e vorba de o formă de artă care măcar nu miroase urât. În urmă cu un an scriam de bodyguarzii care păzesc lea-gănele din părculeţele pentru copii. Măsura părea uşor exagerată şi evident neprofitabilă din punct de vedere economic. Din nefericire timpul demonstrează că altfel nu se poate, părculeţele de joacă rămăse în afara ariei de acoperire a bastonului civilizator au fost aproape rase de pe faţa pământului. Paza investiţiilor va costa în curând mai mult decât investiţia iniţială, dar e clar că de vină nu mai sunt autorităţile, ci e vorba de noi, chiar dacă nu ne face nicio plăcere să recunoaştem.