Publicul larg din aproape toată Europa, dar în special din ţara noastră, a fost zguduit de un hohot de râs după ce televiziunile, agenţiile de presă, publicaţiile online şi offline, dar şi jurnaliştii de pripas de pe reţelele de socializare au relatat pe larg povestea de dragoste a unei românce ajunsă cu viaţa la categoria seniori. O doamnă apăsată de emoţii, probleme dentare şi limba spaniolă a povestit cum iubirea pe care o trăia de la distanţă şi contra cost cu Brad Pitt a virat brusc în zona unei păcăleli cu iz penal. Lumea s-a amuzat gros de naivitatea femeii, analizând cu fineţe paiul din ochiul acesteia, fără să ţină seama de frumoasa bârnă de la purtător.
Ca să ne referim strict la noi, ne pare de neconceput ca o doamnă în vârstă să poată să-şi închipuie că poate trăi o telenovelă amoroasă cu un star american, dar consumăm energie şi bani ferm convinşi că tocmai am descoperit primarul/preşedintele/parlamentarul/consilierul care să îşi respecte promisiunile electorale şi pe care trebuie neapărat să-l votăm. Procesul electoral autohton este fix despre acest lucru, o poveste de dragoste imposibilă, între o vedetă bogată şi un votant anonim, plin de speranţe şi de nevoi. Doamna a pierdut nişte iluzii şi 1300 de euro. Noi...
Ca să nu vorbim doar de politicieni, există voci care insistă că sunt o "specie" aparte, să pomenim şi de sfânta naivitate care ne loveşte atunci când angajăm un "meşter"( indiferent de domeniul lui de activitate) şi ne aşteptăm ca acesta să-şi facă la timp şi corect lucrarea pentru care l-am plătit. Ca să nu existe confuzii şi în acest caz, noi nu suntem Brad Pitt.