OPINIE DIN MELBOURNE Dacă până şi domul Stolojan poate fi nedumerit ...

De curând, am citit în ziarul BURSA un articol semnat de fostul prim-ministru Stolojan, care îşi exprima nedumerirea asupra unui paradox - anume că în România moneda naţională este leul, dar multe preţuri şi venituri sunt exprimate în euro. Această raportare statistică nu reprezintă ceva nou, ea fiind folosită cu precădere în campanii electorale. În fapt, este vorba despre o tehnică de inducere în eroare a electoratului în ceea ce priveşte creşterea nivelului de trai, simplu de explicat: cu cât inflaţia este mai mare, prin menţinerea ratei de schimb euro-lei constantă (lucru care se întâmplă de mai mult timp), cu atât cresc mai mult veniturile românilor, exprimate în euro.

Depinzând de nivelul indexării şi de decalajul de timp între inflaţie şi momentul indexării, statistic cifrele pot arăta o creştere a puterii de cumpărare în euro şi o scădere a puterii de cumpărare în lei. Întrucât inflaţia internă din România a fost, recent, substanţial mai mare decât în UE, această diferenţă se accentuează. Deci, cetăţenii români sunt încurajaţi să consume cât mai multe importuri (inclusiv excursii în străinătate)...

Statisticile arată că salariul mediu brut a urcat în România, la peste 1700 de euro, ceea ce "sună" bine. Din păcate însă, nu s-a ajuns aici prin performanţe economice, ci prin stimularea inflaţiei şi forţarea ratei de schimb. Experţii naţionali prognozează o devalorizare a leului cu 1%, adică se merge mai departe pe folosirea aceloraşi instrumente, de forţare a ratei de schimb.

• Ţară scumpă, politici economice... ieftine

Dacă accesezi site-uri dedicate turismului, constaţi că România a ajuns să fie caracterizată drept o ţară scumpă, descurajatoare pentru străini.

În acelaşi timp, românii care muncesc în străinatate trebuie să contribuie cu mai mulţi euro pentru a menţine un nivel constant de ajutorare a familiilor şi rudelor din ţară. Întrebarea este dacă ei vor fi dispuşi să facă acest lucru ori vor scădea transferurile de bani, lucru care ar avea efectul adâncirii deficitului.

Ce implicaţii are această politică monetară:

-Duce la creşterea importurilor şi a deficitului extern;

-Scad veniturile exportatorilor români, care nu pot... exporta şi inflaţia internă.

De exemplu, preţurile produselor agrare se formează la bursele mondiale, exportatorul român trebuind să vândă în limitele lui. Asumând că totul rămâne constant, puterea de cumpărare - adica veniturile în lei - sunt potenţial mai mici.

Banca Naţională a mai implementat în trecut şi alte politici care sunt contrare manualelor de ştiinţe economice. De aici, probabil, şi nedumerirea domnului Stolojan, care afirmase că, în timpul şederii sale în America, a restudiat ştiinţele economice, unde sunt convins că nu a găsit asemenea soluţii de politică monetară.

Statisticile curente arată că România are un deficit - atât intern, cât şi extern - în creştere, ceea ce a dus la scăderea ratingului de ţară, asociat cu dobânzi în creştere pentru împrumuturile de finanţare a deficitului. Dacă nu se vor face eforturi de a reduce a acestor deficite, România are şanse să meargă pe urmele Greciei!

Pentru a obţine această reducere pe plan intern, în manualele de anul întâi la ştiinţe economice se subliniază că principalul remediu constă în scăderea cheltuielilor guvernamentale, plus, posibil, creşterea impozitelor. Măsuri care sunt şi antiinflaţioniste. Cealaltă faţă a monedei ar fi că se poate afecta nivelul şomajului (în prezent, însă, în România există un deficit de mână de lucru).

În ceea ce priveşte compensarea deficitului extern, apare necesitatea reducerii importurilor şi a creşterii exporturilor. Or, în ultimul timp nu am sesizat măsuri care să conducă la acest deziderat.

Metode preferate? Inflaţia, indexarea, statistica. Asumând totul constant, statistica va arăta că procentajul deficitului extern exprimat în lei scade.

Se pare ca obiectivul principal este intrarea în Zona Euro la o rată de schimb cât mai mare, ceea ce va crea impresia venitului mediu din România cât mai aproape de cel european.

Si acest aspect distorsionează realitatea, întrucât măsura de a transfera costurile angajatorului la salariat a făcut ca impozitul să crească la aproximativ 40%.

• Nota 0 unui profesor universitar

Cum am afirmat mai sus, ca urmare a politicilor monetare şi fiscale curente, România ar putea ajunge aproape de deznodământul înregistrat, nu cu prea mult timp în urmă, în Grecia. Iar dacă mai adăugăm şi politicile lunatice de naţionalizare propuse de partidele aşa-numite suveraniste drumul Ne-European este asigurat!

Ideile departe de realitate răzbat şi dinspre catedre. Astfel, la un canal de televiziune, am urmărit recent un profesor universitar care explica deficitul prin exemplul bugetului familial, sfătuind cetaţenii să-şi reducă cheltuielile şi, dacă pot să economisească, să o facă în euro, fiind mai mică tentaţia de a cheltui aceşti bani. Un sfat pe care îl dă şi studenţilor săi!?

Ce implicaţie are un asemenea ... sfat? Cerinţa de euro creşte şi, în acelaşi timp, scad veniturile cetăţenilor care îl urmează, dobânda în lei fiind substanţial mai mare, iar asumând rata de schimb constantă le scade şi venitul în moneda europeană.

Un sfat de nota 0!

• Precizare: acest articol se refera la politicile economice curente şi nu neagă performanţele realizate în ultimi ani, menţionând că realizările nu s-au făcut prin politicile economice ale guvernelor care s-au succedat, ci mai mult prin mâna invizibilă a economiei. Adică performanţele antreprenorilor autohtoni şi investitorilor străini.